Balauri

Paranormalul există? Nu știu, dar dacă n-a fost demonstrat niciun caz (în mod obiectiv, științific, nu pe vorbe) consider că nu există. Despre cum se „atestă” unele revendicări paranormale cred că spune următorul text, din The Demon Haunted World de Carl Sagan:

„Un balaur ce respiră foc trăiește în garajul meu.

Să zicem […] că îți spun asta într-un mod serios. Sigur ai vrea să verifici, să vezi cu ochii tăi. Au fost nenumărate povești cu balauri/dragoni de-a lungul timpului, dar nicio dovadă reală. Ce oportunitate!

«Arată-mi!», îmi spui. Te conduc la garajul meu. Te uiți înăuntru și vezi o scară, câteva cutii goale de vopsea, o tricicletă veche – da’ niciun balaur.

«Unde-i balaurul?», mă întrebi.

«O, este chiar aici», răspund gesticulând, «am omis să-ți spun că-i un balaur invizibil».

Propui să arunci făină pe jos, să i se vadă urmele.

«Bine gândit!», zic, «dar acest balaur plutește în aer».

Apoi folosești un senzor de infraroșii ca să detectezi focul invizibil.

«Bună idee, dar focul este și rece».

Apoi o să spreiezi(spray-ezi) balaurul cu vopsea.

«Bună idee, dar este un balaur necorporal și vopseaua n-o să se lipească».

Și așa mai departe, o să contrazic orice test fizic pe care-l propui, cu o explicație specială de ce nu merge.  Acum, care-i diferența dintre un balaur invizibil, plutitor, necorporal, care aruncă flăcări fără căldură și niciun balaur? Dacă nu e nicio metodă de a infirma pretenția mea, niciun experiment care să conteze impotriva [balaurului], ce înseamnă să zic că balaurul există? Neputința ta de a îmi invalida ipoteza nu e deloc echivalentă cu a demonstra validitatea ei. Afirmații care nu pot fi testate, aserțiuni imune la infirmare sunt de-a dreptul inutile oricât ne-ar inspira sau ne-ar face să ne minunăm. Ce-ți cer să faci este să mă crezi, în lipsa dovezilor, pe cuvânt. Singurul lucru pe care l-ai învățat din insistența mea cu balaurul este că se petrece ceva amuzant în mintea mea. Te-ai întreba: dacă niciun test fizic nu se aplică, ce m-a convins pe mine, atunci? Posibilitatea să fi fost un vis sau o halucinație îți apare în minte.[…]

Gândește-te că, deși niciun test nu e un succes, vrei să fii foarte deschis la minte și nu zici direct că nu poate fi un balaur în garajul meu. Doar pui în așteptare.[…] Cu siguranță este complet nedrept din partea mea să mă simt ofensat că nu sunt crezut; sau să te critic că ești rigid și neimaginativ – doar pentru că ai dat verdictul scoțian „nedemonstrat”.[…]

Acum un alt scenariu: Să presupunem că nu sunt doar eu. Sunt mai mulți oameni pe care-i cunoști, inclusiv oameni despre care știi sigur că nu se cunosc între ei și toți spun că au balauri în garaje – iar dovezile lipsesc complet. Cu toții admitem că suntem tulburați în fața unor astfel de convingeri ciudate așa de puțin susținute de dovezi. Niciunul dintre noi nu e lunatic. Speculăm despre ce ar însemna dacă balaurii invizibili chiar s-ar ascunde în garaje peste tot în lume și noi doar acum începem să ne prindem. Aș prefera să nu fie adevărat, vă spun. Dar poate toate miturile alea chinezești și antic-europene despre dragoni nu au fost doar mituri.

Din fericire, niște urme de balaur în făină [pusă pe jos] sunt reclamate. Dar nu sunt făcute niciodată când se uită un sceptic. O explicație alternativă apare: la o examinare detaliată pare clar că urmele au putut fi falsificate. Un alt entuziast al balaurilor vine cu un deget ars pe care îl atribuie unei manifestări fizice rare a respirației înflăcărate a balaurului. Dar din nou, alte posibilități există. Știm că există alte metode de a-ți arde degetele, nu doar din respirația unui dragon. Astfel de «dovezi» – oricât de importante le-ar considera apărătorii ideii cu balaurul – nu sunt deloc convingătoare. Încă o dată, singura abordare onestă este să refuzăm ipoteza cu balaurii, să fim deschiși la viitoare date fizice, și să ne întrebăm care ar putea fi cauza pentru care atâția oameni aparent sănătoși și cu capul pe umeri împart aceași amăgire stranie.”

Și mai adaug că „halucinațiile apar din deprivare senzorială, droguri/medicamente, boli și febră ridicată, lipsa somnului REM [Rapid Eye Movement], schimbări chimice la nivelul creierului etc.”, iar halucinațiile din somn se numesc vise.

Anecdotele (poveștile) nu demonstrează nimic!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s