«Voi credeți că știți tot!»

De multe ori cei ce cred în fenomene paranormale îi acuză pe sceptici că se cred atotștiutori: „Voi credeți că știți tot, că nu e nimic necunoscut, că nu există mister. Sunteți așa închiși la minte!”. O să încerc să combat astfel de afirmații.

În primul rând, dacă s-ar ști tot n-ar mai exista știința. Știința există tocmai pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le cunoaștem/înțelegem, și încearcă să le descopere. Nu este o metodă perfectă, dar e cea mai bună pe care o avem. Vedem asta din rezultatele științei. Deci un sceptic știe că nu știe TOT și mai știe și că nici alții nu știu TOT, tocmai de-aia e sceptic când i se propun ipoteze sau teorii care dacă ar fi adevărate ar încălca niște reguli verificate și reverificate. E vorba despre legile naturii. E nepractic și naïv să creadă pe oricine care vine cu o idée fără dovezi –și care contrazice știința cunoscută, ce a dat rezultate–. Asta nu înseamnă că e imposibil ca acea idée să fie adevărată, dar e necesar ca ea să fie demonstrată.

În al doilea rând, e ciudat cum nu se observă ironia. Tocmai susținătorii paranormalului se comportă de parcă ar ști tot (sau cel puțin mai mult decât restul lumii), dar îi acuză pe sceptici de asta. Să exemplific.

Într-o noapte un om observă o lumină pe cer. Lumina se mișcă ciudat astfel că nu e o stea, nu e nici o „stea căzătoare” și nu pare a fi nici un avion.

Situația 1: omul este unul care crede că extratereștrii ne vizitează. El automat va presupune că acea lumină este o navă extraterestră, nu un OZN (reamintesc ce înseamnă: Obiect Zburător NEIDENTIFICAT). El va ști că e o navă extraterestră și oricine va avea altă părere va fi contrazis cu pseudo-argumentul „Dacă nu e navă extraterestră atunci ce e?”. Iar dacă răspunsul va fi de tipul „Poate e un avion, că nu le cunoști tu pe toate, sau poate e unul secret, sau poate e o iluzie optică, sau poate altceva…” va fi ignorat, pentru că „e imposibil să fie altceva!”.

Situația 2: omul este sceptic. El va reacționa în felul următor: „Uite o lumină pe cer. Nu pare să fie stea, nici «stea căzătoare» și nici nu seamănă cu avioanele obișnuite, deci e un OZN (Obiect Zburător Neidentificat, da!). Hai să văd dacă nu îl pot observa mai bine să aflu ce e.”. Bineînțeles, nu se exclude varianta să fie o navă extraterestră, doar că e puțin probabilă. Dacă e într-adevăr o navă și putem determina asta în mod sigur, atunci foarte bine. Și eu aș vrea să văd nave extraterestre și consider foarte probabil ca extratereștrii să existe, dar ca să transformăm probabilitatea în siguranță e nevoie de dovezi.

Care dintre cele 2 abordări asupra fenomenului necunoscut vi se pare mai corectă? Cine e mai deschis la minte și cine e mai închis? Cine are idéi fixe și cine e flexibil? etc.

Am observat, de asemenea, că oamenilor de tipul celui din „Situația 1” le e frică de necunoscut, simt nevoia să aibe o explicație chiar și când nu o pot ști [încă]. Întotdeauna dacă ceva nu e cunoscut, ei presupun (și ajung să susțină cu tărie, pe urmă) că e ceva supranatural, exact cum pe vremuri se credea că fulgerele sunt aruncate de Zeus/Þōrr(Thor)/Gebeleisis când e supărat, sau că mișcarea corpurilor de pe cer influențează viața personală a oamenilor. A, de fapt, corecție! Nu „pe vremuri”, că și azi e la fel. Pentru ei nu există „nu știu” (decât „nu știu cum funcționează, dar sigur funcționează”) și dacă nimeni nu găsește o explicație pentru un anumit fenomen, consideră că implicit e adevărată idéa lor, oricât de proastă și nefondată ar fi; „Nu știi? Aha! Atunci eu am dreptate!”, iar dacă li se cere să demonstreze ce susțin, imediat schimbă în „Nu poți să demonstrezi că nu-i cum zic eu! Deci e cum zic eu și dacă nu mă crezi ești închis la minte!”. Despre ce e cu adevărat o minte deschisă am postat un video aici. Îl recomand din nou.

NU ȘTIU ȘI NICI TU NU ȘTII!

Acum o să spuneți: „Bine, dar tu de ce zici că știi că astrologia [și alte lucruri] nu sunt adevărate?”

Astrologia [și alte lucruri] este o propunere de explicație pentru niște fenomene pe care nu le cunoaștem (viața, norocul, întâmplările). Aceste ipoteze se pot testa, sunt falsificabile, și au fost supuse testelor. Dacă au picat mai multe teste înseamnă că, cel mai probabil, sunt false, nu funcționează, deci cei care le-au propus nu știau. Desigur, ar putea fi adevărate, dar până când nu sunt dovezi suficiente, în mod teoretic o să le consider extrem de improbabile și în mod practic o să le consider nefuncționale, iar când o să apară dovezi o să-mi schimb părerea (dar atâta timp cât sunt dovezi împotriva lor, ar trebui ca dovezile pro să fie foarte puternice). Iar dacă o afirmație nu este demonstrată (este doar propusă), nu e însoțită de dovezi, pot să o resping fără dovezi. Este cel mai cinstit lucru, până când apar dovezi; rămân la stadiul de „nu știu”, mai bine decât să cred ceva fals, în special dacă iau în considerare că există și șarlatani care abia așteaptă să profite.

Pe aceeași temă:
Open-mindness
Balaurul din garaj
Și, apropo de cât de ușor pot profita șarlatanii: Farsa Carlos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s