Gândirea superstițioasă la copii Ⅰ

Traducere din cartea Super Sense a lui Bruce M. Hood, cap. 4.

„În studiul lor [Annette Karmiloff-Smith și Barbel Inhelder], copiilor de 4, 6 și 8 ani li s-au dat bețe de lemn de diferite lungimi pentru a fi echilibrate. Imaginați-vă încercând să echilibrați un liniar pe un creion. Cum ați face? Sunt sigur că ați estima unde este mijlocul liniarului și l-ați echilibra pe creion în acest punct, care ar fi soluția corectă. Și copiii au echilibrat bețele în mijloc. Totuși, când li s-au dat bețe care au fost în secret îngreunate la un capăt astfel încât să nu se mai echilibreze la mijloc, ceva interesant s-a întâmplat. Inițial toți copiii au încercat să le echilibreze în mijloc, dar, bineînțeles, n-au reușit. Cei mai mari dintre copii au fost derutați la început, dar apoi și-au dat seama că ceva nu este în regulă. Apoi au mutat bățul până au găsit punctul de echilibru. Cei mai mici dintre copii nu au fost surprinși de bețele noi și, la fel, le-au mutat până au găsit punctul de echilibru. Contrar, cei de 6 ani au dat greș masiv.

În mod continuu, cei de 6 ani au pus bățul în mijloc și, de fiecare dată, a căzut. Ei erau așa de siguri că bețele trebuie să se echilibreze în mijloc încât și-au menținut strategia până când s-au săturat, au aruncat bețele și au plecat nervoși spunând că e imposibil. Erau așa convinși de teoria echilibrării la mijloc încât nu au putut vedea că sunt și excepții. Aceasta era teoria lor și, ca și adulții încăpățânați care refuză să-și abandoneze idéile când se demonstrează că sunt greșite, erau incapabili de flexibilitate în comportamentul lor. […]

Acum zece ani am descoperit un fenomen asemănător. Imaginați-vă un tub flexibil, ca acela de la aspirator. Acum imaginați-vă tubul conectat de la un coș [horn] la o cutie dedesupt. Dacă aș lăsa să cadă o bilă prin coș, ați ști s-o căutați în cutie. Veți anticipa că bila ar cădea în cutie. Acum imaginați-vă că aș îndoi tubul astfel încât cutia să nu mai fie direct sub coș. Dacă aș arunca o bilă prin coș, unde ați căuta-o acum? În cutie, desigur, pentru că cutia este conectată la coș. Ce ar putea fi mai simplu?”

„Remarcabil, acesta este un lucru care pentru preșcolari este dificil. Ei caută bila direct sub. Vor căuta dedesupt la nesfârșit, chiar dacă le arăți de fiecare dată că este în cutia conectată la coș prin tub. Ce se întâmplă?

Această ciudată „eroare de gravitație” descoperă câteva lucruri interesante despre mintea copiilor mici. Primul este că ei gândesc într-un mod bazat pe teorii. Încearcă să aplice cunoștințele pe care le au déjà pentru a desluși și a anticipa ce se va întâmpla în continuare. La fel ca bătrânii savanți reticenți, nu vor să creadă dovezile când intră în conflict cu ceea ce se așteptau.[…] Dar când obiectele nu se comportă cum se așteaptă, copiii persistă cu teoria și cred că e ceva greșit cu aranjarea și împrejurimile. Asta pentru că le e greu să ignore credințele intuitive. […]

Până la urmă copiii pot învăța să ignore eroarea de gravitație, dar chiar și adulții se pot lovi de ea. […] Idéile primare s-ar putea să nu fie niciodată abandonate cu adevărat. Să considerăm un alt exemplu din lumea obiectelor căzătoare. Ce se întâmplă cu ghiuleaua unui tun care trage de pe marginea unei prăpăstii? Vizualizați pentru un moment. Ce traiectorie ar urma? Cei mai mulți copii preșcolari cred că, la fel ca Wile E. Coyote în desenele Road Runner, ghiuleaua va merge drept înainte până când își pierde momentul cinetic și apoi ar cădea direct în jos. Astfel de credințe pot fi active și la adulți. Dacă întrebați un adult ce direcție va urma o bombă lansată dintr-un avion, majoritatea cred că va cădea drept în jos, și se comportă în consecință. În jocuri unde adulții trebuie să dea drumul unei mingi de tenis să cadă într-un coș în timp ce trec pe alături, de obicei ratează pentru că dau drumul mingii când sunt exact deasupra coșului. În ambele exemple, mișcarea e de fapt o curbă, dar teoriile noastre copilărești și naïve încă operează. Aceste exemple arată că teoriile intuitive nu sunt întotdeauna abandonate când devenim adulți. Dacă o gândire așa naïvă despre lumea fizică transmite astfel de credințe la copíi la adulți, ce se întâmplă dacă acele credințe sunt supranaturale?”

Pe aceeași temă:
Michael Shermer la TED 2010;
Confirmarea prejudecăților;
Superstiția la un trib din Noua Guinee;

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s