Vaccinurile, partea a IV-a: Fantoma Poliomielitei

Poliomielita este boala care îi incomodează cel mai mult pe cei anti-vaccin. Pe toate celelalte le minimizează. Rujeola? E doar o boală a copilăriei! Oreionul? Dacă îl faci când ești mic nu pățești nimic! Hepatita B? E gravă, da’ se transmite doar prin sânge, deci la copii nu-i problemă! Rotavirus? Doar o diaree, lasă că trece! Poliomielita? Ă

Cu poliomielita nici cei care sunt împotriva vaccinurilor nu merg așa de departe să spună că e inofensivă. Prin urmare e nevoie de o altă scuză. Sau mai multe. „Poliomielita nu-i produsă de un virus, e de la pesticide”; „Poliomielita oricum nu a fost eradicată, ci doar s-a schimbat denumirea”; „Vaccinul oricum e contaminat”; sau, ca să o citez pe Piersicuța, „Poliomielita este o boală declanșată în principiu de două lucruri: subnutriție și vaccinuri”.

Despre o parte din miturile legate de poliomielită am vorbit în articolele trecute (aici, aici și aici) și am considerat că ar fi bine să scriu un articol separat despre celelalte, mai ales că apar prin multe locuri, inclusiv în documentarul «Noi nu vaccinăm» (nu vă dau link, mergem pe încredere că există un astfel de documentar, iar dacă nu există nu am pierdut nimic).

O să folosesc pe post de izvor de mituri un alt articol de la Piersicuța: Fantoma poliomielitei și miturile vaccinării. Să începem.

SV40 & Salk

În prima parte a articolului (sărind peste filozofiile cu care ne încântă „înainte de a intra în subiect”), P ne povestește despre contaminarea cu virusul SV40 a vaccinurilor anti-polio până în anii ’60. Apoi afirmă că acest virus a produs cancer la oamenii vaccinați. Nu strică să scot în evidență încă o dată faptul că P se contrazice pe ea însăși afirmând că există virusuri patogene, asta după ce în multe alte articole și discuții striga sus și tare că niciun virus n-a fost izolat și că toate sunt bune pentru noi.

Pe scurt ce spune P: vaccinul VPO a fost contaminat cu virusul SV40 care este cancerigen, după cum arată mai multe studii. Milioane de copii au primit vaccinul contaminat în anii ’50 și mulți au făcut cancer din cauza asta. Nici vaccinul VPI nu este mai bun, pentru că era cultivat pe rinichi de maimuțe verzi, care deși nu poartă virusul SV40, poartă virusul STLV3, „precursor al virusului bolii SIDA, HIV-ul”.

Vorbim aici de lucruri de acum 50 ani, care nu se mai folosesc în prezent, așa că n-o să zic prea multe. Vaccinul VPO a fost într-adevăr contaminat cu virusul SV40 timp de 5 ani după ce a fost introdus și asta s-a întâmplat din cauză că formaldehida care era folosită pentru atenuarea virusului polio și distrugerea altor agenți patogeni nu a fost suficient de puternică pentru a distruge virusul SV40, acesta supraviețuind în multe dintre dozele de vaccin. A fost o eroare care a fost corectată imediat ce a fost descoperită și s-au luat măsuri prin care să se evite apariția unei astfel de situații în viitor. În anii ’80 au fost inventate tehnici noi (ex.: PCR) care permit detectarea unor cantități reziduale de virus, lucru care nu era posibil în anii ’50. Așa că nu este un motiv de îngrijorare în prezent.

Totuși, cum rămâne cu acei oameni care au avut ghinionul să primească doze contaminate? Lucrurile nu sunt chiar așa de clare precum încearcă P să le prezinte. Mai multe studii și recenzii au încercat de-a lungul anilor să găsească o legătură între vaccinurile contaminate cu SV40 și riscul de cancer și nu au reușit să o găsească.23 De exemplu, un studiu epidemiologic din Danemarca, publicat în 2003, care a analizat datele pentru câteva zeci de milioane de ani-persoană a avut următoarea concluzie: „Expunerea la vaccinul polio contaminat cu SV40 în Danemarca nu a fost asociată cu o incidență crescută a cancerului”.24 Cu toate astea, raportul făcut de Institute of Medicine în 2002 și o recenzie publicată în Nature în 2003 au atras atenția asupra faptului că studiile epidemiologice au limitări care le fac concluziile foarte nesigure. Una dintre limitări este faptul că nu pot fi determinați cu exactitate cei care au primit vaccinuri contaminate, se pot face doar estimări. Pe de altă parte, nu există nici studii de calitate care să fi găsit o legătură între vaccinurile cu SV40 și cancer. O altă recenzie din Nature din 2004 a ajuns la concluzii asemănătoare (studiile analizate nu au găsit nicio legătură, însă sunt de slabă calitate) și a recomandat realizarea de studii epidemiologice moleculare pentru a ajunge la un răspuns mai sigur.25 O recenzie din 2006 sugerează că studiile vechi care au găsit o corelație sunt greșite, iar limitările lor pot duce la rezultate fals-pozitive.26 Iar o recenzie din 2007 concluzionează că încă mai există controverse, deși majoritatea studiilor nu au reușit să găsească o legătură între vaccinurile cu SV40 și cancer.27

Așa că situația este mai complicată decât o prezintă P. Nu se poate exclude o legătură între vaccinurile contaminate și cancer, însă studiile făcute până acum –așa slabe cum sunt– nu au reușit să găsească vreuna.

În ce privește contaminarea vaccinului VPI cu virusul STLV3, P traduce dintr-o carte care citează un ziar (Le Monde) care cică ar cita un articol din Science. Mi-e imposibil să dau de urma acelui articol –în caz că există– și singurele informații legate de această presupusă contaminare le-am găsit pe saituri care neagă existența HIV (sau că HIV produce SIDA sau toate celelalte forme de AIDS denialism), așa că îmi păstrez dubiile în legătură cu credibilitatea acestei afirmații. E ciudat însă cum P dă din nou vina pe un virus, în condițiile în care ea nu crede că virusurile fac ceva rău. Ba chiar s-a oferit să se infecteze cu HIV. În aceste condiții, nu văd ce problemă ar putea avea cu virusul STLV3. Însă ideea de reținut pentru noi ceilalți e că P vorbește din auzite când zice că vaccinurile au fost contaminate cu virusul STLV3.

Apoi P face o altă afirmație: Jonas Salk a zis că vaccinarea în masă contra poliomielitei a stat la baza tuturor cazurilor de poliomielită din 1961 încoace. Sursa pentru această afirmație este „Science 4/4/77, «Abstracts»”. Asta da citare.

M-am gândit să încerc totuși să dau de urma sursei. Am început căutând presupusa afirmație a lui Jonas Salk și am găsit-o pe saiturile anti-vaccin, la fel de bine referențiată (adică se citează unele pe altele sau oferă acest misterios Science 4/4/77). Apoi am găsit-o într-un articol de-al lui Miller (tot un anti-vaccinist) din 2004, numit „The polio vaccine: a critical assessment of its arcane history, efficacy, and long-term health-related consequences”, unde era oferită o sursă: Washington Post, September 24, 1976. Deci e un articol dintr-un ziar. Bun. În continuare, am căutat ediția respectivă a ziarului și am găsit articolul, dar nu este disponibil decât un preview care sună cam așa:

Four medical scientists told a Senate hearing yesterday that oral polio vaccine has caused nearly all of the few reported cases of poliomyelitis since 1961 and is riskier than no vaccine at all. While saying that the oral vaccine should remain available for limited purposes, they urged a return to the injected, killed-virus vaccine that lowered the U.S. incidence of polio by 95 per cent between the early 1950s and 1961.

Dar dacă am pornit căutarea, să nu ne oprim aici. Revenind la Science 4/4/77, numerele indică spre ediția jurnalului din 4 aprilie 1977, așa că am căutat-o. Nu există nicio ediție în 4 aprilie. Există doar în 1 aprilie, în 8 aprilie ș.a.m.d. Poate-o fi 8 aprilie. M-am uitat – nimic despre vaccinuri sau Salk. Poate-o fi 1 aprilie. Am găsit ceva – un articol numit „Polio: Salk Challenges Safety of Sabin’s Live-Virus Vaccine”, din care e disponibilă prima pagină. Am citit-o și am găsit acolo o referință spre un alt articol, din 4 martie 1977. Ăsta trebuie să fie. Așa că m-am pus și l-am citit. E un articol interesant care vorbește despre poliomielită și influenza și din care aflăm printre altele mai multe despre cum se manifestă aceste boli, cum se transmit, ce le produce (virusurile, evident), despre epidemiologie (cum au scăzut brusc cazurile de paralizie după introducerea vaccinului VPI în SUA și cum a fost eradicată poliomielita din Suedia și Finlanda, tot după introducerea vaccinului VPI), despre protecția extra oferită de efectul de grup ș.a. De exemplu, o figură interesantă din acest articol e cea de mai jos, care arată relația dintre numărul de doze de vaccin VPI și protecția împotriva paraliziei. Zero doze oferă zero protecție, în timp ce 3 doze oferă o protecție de 90%, iar 4 doze, o protecție de 95%. Din 100.000 de oameni care nu făceau niciun vaccin, peste 30 paralizau, în timp ce pentru cei cu 4 doze făcute, mai puțin de de 2 paralizau.

Vax Polio Salk Nr. Doze
Fig. 1: Relația dintre numărul de doze de vaccin VPI și rata paraliziei la copiii de 0-4 ani. Trei doze au o eficiență de 90%, iar patru de 96%. Sursa: Salk & Salk (1977).

Salk considera că înlocuirea vaccinului său (VPI) cu cel al lui Sabin (VPO) nu este justificată pentru că VPI și-a dovedit eficacitatea și a arătat că poate duce la eradicarea poliomielitei în alte țări și nu produce paralizie poliomielitică asociată cu vaccinul (PPAV), așa cum face vaccinul oral. Argumentele oferite de autoritățile care au făcut schimbarea au fost că vaccinul oral poate fi administrat mai ușor (nefiind nevoie de o injecție), oferă și imunitate intestinală (ceea ce înseamnă că împiedică nu doar îmbolnăvirea persoanei, ci și transmiterea virusului la alții), iar imunitatea durează mai mult. Salk dedică o mare parte din articolul său combaterii acestor argumente și susține că vaccinul său este mai util decât vaccinul lui Sabin.

A, dar nu pentru informațiile astea a fost citat articolul. A fost citat pentru următoarea afirmație făcută de Salk:

În Statele Unite, după 1972, activitatea virusului sălbatic pare că a încetat și, cu excepția cazurilor ocazionale din import, vaccinul cu virusul viu [VPO] este acum principala cauză a poliomielitei în Statele Unite și în alte țări.

Avem mai sus un exemplu concret de afirmație scoasă din context. Care e contextul? Înainte de vaccin erau în medie 20.000 cazuri de poliomielită paralitică. După vaccin nu mai era niciunul produs de virusuri sălbatice, dar erau o sută și ceva produse de vaccinul oral (Salk în articolul de mai sus spune că au fost 148 de cazuri în perioada 1961-1976, iar riscul a fost de 1 caz la 3-4 milioane de doze de VPO). Salk, susținându-și propriul vaccin, afirma că inclusiv aceste 148 de cazuri pot fi evitate dacă se trece din nou la folosirea vaccinului inactivat (VPI). Și cred că avea dreptate. De fapt, aceasta este recomandarea și în prezent: în țările în care poliomielita a fost eradicată trebuie trecut pe VPI. România a făcut asta în 2008.

Așa că de fapt afirmația lui Salk nu sugerează că vaccinurile ar fi cauza poliomielitei, ci arată cât de eficiente sunt vaccinurile pentru că au eradicat boala, astfel încât puținele cazuri în care apare este din cauza VPO. Și recomandă trecerea la VPI.

Înțeleg că uneori promotorii pseudoștiinței vor să-și facă sursele cât mai greu de verificat și pentru asta le citează vag sau greșit, dar haideți să facem un efort. Așa se citează corect acel articol din Science:

Salk, J., & Salk, D. (1977). Control of influenza and poliomyelitis with killed virus vaccines. Science, 195(4281), 834-847.

A, și ce mai contează că Salk a zis de cazurile de după 1972, iar în articolul pe care l-a tradus P, scria de cazurile de după 1961 (ca în ziar, deși P a citat revista Science). Sunt doar niște numere, important e să sune bine.

Viera Scheibner

În articolul lui P urmează traduceri din Viera Scheibner, o anti-vaccinistă cu specializare în micropaleontologie „și autoare a unei cărți incredibil de greșită despre vaccinuri”,28 care crede că știe mai mult decât toți medicii din lume și că singura cauză a autismului sunt vaccinurile. O puteți vedea în emisiunea 60 Minutes spunând și mai multe prostii și fiind alergică la întrebări serioase. Mai multe despre ea puteți afla și în două articole, unul din The Skeptic, iar celălalt din Journal of manipulative and physiological therapeutics.29

Revenind la articolul tradus de Piersicuța, Viera pare… dar mai bine să vă citez ce spune:

[…] cele mai timpurii izbucniri de epidemii au fost provocate fara indoiala de vaccinarea antivariolica intensiva. Dovada o avem in descoperirile arheologice in Egipt: analizand bratele si picioarele unor mumii s-au putut constata paraliziile, dar ‘variolarea” (o forma primitiva a vaccinarii antivariolice) se practica de mii de ani si in mod special in Egipt.

Am înțeles bine? În Egipt existau, printre altele, cazuri de poliomielită și cazuri de variolare și asta înseamnă că variolarea produce poliomielită. Argumentul ăsta m-a lăsat fără cuvinte. Nu pot decât să vă prezint o altă realitate incontestabilă, bazată pe un raționament asemănător, despre care am citit pe un sait numit Funky Donkey (sursă credibilă, stați liniștiți):

In urma unor sapaturi arheologice, la o adancime de 100m americanii descopera niste resturi de sarma de cupru. Dupa indelungate cercetari ajung la concluzia ca stramosii lor, amerindienii au pus bazele primei retele de telefonie fixa.

Auzind acestea, rivalii lor de o viata, rusii se apuca si ei de sapaturi, si pe la 200 m adancime descopera resturi de sticla. Dupa lungi cercetari ajung la concluzia ca stramosii lor au pus bazele primei retele de fibra optica.

Din dorinta de afirmare, romanii fac si ei niste sapaturi pe Sarmisegetuza. Si sapa, si sapa, si sapa vreo 500m si nu gasesc nimic. Dupa indelungate cercetari ajung la concluzia ca stramosii nostri dacii si romanii au pus bazele primei retele wireless.

Apoi Viera ne spune despre incidentul Cutter care ar fi fost de fapt parte dintr-o conspirație pentru a mușamaliza pericolele tuturor vaccinurilor anti-polio. De unde știm că a fost așa? Trebuie să o credem pe cuvânt pe Viera. Despre incidentul Cutter am scris un pic în primul articol despre Piersicuța, iar articolul de pe Wikpedia are și el câteva referințe cu mai multe detalii. Paul Offit a scris o carte întreagă despre incident.30 Așa că există surse mult mai bune de informare decât Viera Scheibner. Practic, orice sursă e mai bună decât Viera.

Mai departe, Viera afirmă că scăderea cazurilor de poliomielită din anii ’50 din SUA este de fapt un efect al schimbării definiției bolii, nu se datorează vaccinului. Astfel, Viera spune, dacă boala durează mai puțin de 60 zile, nu este diagnosticată ca poliomielită. Ne-am mai întâlnit cu astfel de afirmații și am prezentat câteva exemple în articolul inițial, exemple din care se observă că schimbarea criteriilor de diagnosticare din 1955 nu a avut niciun efect în țările în care vaccinul a fost introdus mai târziu (de exemplu, Finlanda sau Cuba), ci doar –surpriză!– în țările în care vaccinul a fost introdus exact când s-a schimbat denumirea (de exemplu, în SUA, UK sau Australia). Dacă vreți și alte exemple, aveți mai jos situația din China (fig. 9) sau cea din America Latină (fig. 2), unde epidemia de poliomielită n-are nicio treabă cu schimbarea criteriilor de diagnosticare, ci doar cu campaniile de vaccinare. Așa că Viera ori minte, ori e foarte prost informată. Despre P știm că doar traduce.

Vax Polio America Latină
Fig. 2: Numărul de cazuri de poliomielită paralitică din America Latină și Caraibe și procentul de copii care au primit cel puțin 3 doze de VPO. Sursa: Nathanson & Kew (2010).

Prin anii ’50 nu existau tehnicile virologice sofisticate din ziua de azi (nota bene, nici pana in ziua de azi nu a fost izolat si identificat 100% un virus pur!!).

În citatul de mai sus, P ne spune (prin paranteza adăugată la traducere) să nu ne grăbim să credem chiar tot ce zice Viera Scheibner că ea nu e la un nivel atât de înalt ca P, ea încă n-a aflat că virusurile nu există. Or, dacă virusurile nu există (sau nu sunt patogene), întreg argumentul construit de Viera se prăbușește, dar asta nu o împiedică pe P să îl ia de bun. Eu sunt deja obișnuit cu lipsa de consecvență din afirmațiile lui P, așa că o să ignor acest mic detaliu și o să trec la argument. Pe scurt, Viera susține că în anii ’50, înainte de vaccin, diagnosticele se puneau pe baza unor criterii clinice, iar în în prezent se pun doar când s-a identificat virusul și de-asta au scăzut cazurile de poliomielită. Despre această ipoteză am detaliat mai jos, în secțiunea despre paralizia acută flască. Ce ar mai fi de menționat aici este că Viera prezintă datele despre poliomielită și meningită, luate din Los Angeles County Health Index: Morbidity and Mortality, Reportable Diseases, care aparent arată că pe măsură ce au scăzut cazurile de poliomielită, au crescut cele de meningită. Zic „aparent” din mai multe motive. Pe de o parte, nu am reușit să găsesc online sursa datelor, deci nu pot să le verific. Apoi, sunt date luate doar dintr-un oraș (sau regiune) din SUA și sunt prezentate doar în anumite momente fixe (iulie 1955, iulie 1961, iulie 1963, septembrie 1966, octombrie 1966). Dat fiind că alegerea datelor convenabile este ceva comun în argumentele anti-vaccin, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva e și aici cherry-picking. Faptul că au fost aleși ani la distanțe aparent arbitrare unii de alții și chiar luni diferite este foarte suspect.

Să ne uităm la cauzele meningitei. Datele obținute din analizele a 34 milioane de americani în 1986 (deci înainte de introducerea vaccinurilor contra Hib sau pneumococilor) arată că meningita era produsă în proporție de 45% de Haemophilus influenzae b, 18% de Streptococus pneumoniae și 14% de Neisseria meningitidis.31 E de ajuns să ne uităm la cea mai comună cauză, infecția cu Hib, ca să observăm că are o variație foarte mare în funcție de luna anului (vezi, de exemplu, figura 6 din NHS Immunisation Factsheet). Așa că datele oferite de Viera sunt și mai suspecte, acum că știm acest detaliu.

Viera (sau poate P), după ce prezintă datele din Los Angeles County, afirmă că „autorii publicației” oferă și explicația pentru această situație: „Majoritatea cazurilor raportate inainte de 1 iulie 1958 ca poliomielita non-paralizanta sunt acum raportate ca meningita virala sau aseptica”. Autorii publicației Los Angeles County Health Index: Morbidity and Mortality, Reportable Diseases? Eu asta înțeleg și am mari rețineri în a crede o astfel de afirmație.

Toate aceste informații fac ca datele alese cu grijă de Viera să fie irelevante. Și este important de accentuat faptul că meningita nu include paralizia printre simptome. De exemplu, un studiu ce a inclus toți pacienții cu meningită dintr-un spital din Ciudad de México timp de 10 ani arată că au fost următoarele simptome: febră, convulsii, iritabilitate, dificultăți de gândire, deficiențe motorii și de percepție, vărsături, fotofobie, dureri de cap, gât înțepenit, refuzul de a mânca, fontanele, prostrație. Iar alte studii arată același lucru.32 Puteți vedea o listă de complicații pe Mayo Clinic, sau doar despre meningita aseptică pe Healthline. Niciunde nu apare paralizia ca simptom sau complicație. E-adevărat, poliomielita poate să producă și meningită, dar cazurile cele mai grave, și uneori singurele incluse în statistici, sunt cele de paralizie sau deces. Iar meningita are multe cauze. Nu există niciun motiv pentru care să credem că înainte de vaccin majoritatea cazurilor de meningită erau raportate ca poliomielită. Ipoteza cu redenumirea poliomielitei în meningită este pur-și-simplu o speculație. Ca de obicei, cei anti-vaccin găsesc niște lucruri care seamănă și inventează o legătură imaginară, dar convenabilă, pentru a nega importanța vaccinurilor.

Paralizia Acută Flască (PAF)

P afirmă:

„Ah, iar inainte sa credeti ca polio a fost eradicata (de vaccinuri, ha!), uitati-va la grafica asta care ilustreaza cazurile de polio si de paralizie acuta flasca.”

„Evident ca in 1955 toti medicii care observau semne de paralizie acuta flasca puneau imediat diagnosticul de polio. Ei, dar lucrurile s-au schimbat de indata ce s-a inceput folosirea in masa a vaccinului.”

Și oferă următorul grafic (pe care îl puteți găsi pe orice sait anti-vaccin care vorbește despre poliomielită):

Vax Polio Grafic AFP Piersicuța
Fig. 3: Numărul de cazuri de paralizie acută flască (PAF) și de poliomielită la nivel global.

Probabil că sursa originală a graficului este Whale.to (locul unde găsiți orice conspirație de pe internet – inclusiv conspirația Pământului rotund). Ceea ce se susține prin acest grafic este că poliomielita în loc să fie eradicată a fost doar „redenumită”. Astfel, ceea ce mai demult era diagnosticat ca poliomielită paralitică, astăzi este considerat sindrom Guillain-Barré, mielită transversală, meningită virală sau aseptică, „sindrom paralizant chinez” (acute motor axonal neuropathy), singromul oboselii cronice, intoxicație cu ergotină ș.a. Și de vede clar că a crescut numărul de paralizii, nu?

Propun să investigăm.

În primul rând ar fi bine să căutăm graficul să vedem dacă este real. Graficul nu l-am găsit, dar am găsit informațiile cu care e construit. Ar fi fost frumos să fie trecută sursa mai clar, nu doar „WHO” – m-ar fi scutit de niște căutări care n-au dus nicăieri. Puteți găsi datele despre PAF aici (doar că nu sunt sub formă de grafic). Așa că am recreat graficul, dar un pic mai detaliat, pe regiuni, și doar din 2000 încoace, că nu erau disponibile datele din 1996 în 2000. Cam așa arată:

Vax Polio Grafic AFP
Fig. 4: Numărul de cazuri de paralizie acută flască la nivel global și pe regiuni. Sursa datelor: OMS.

Se pot observa mai multe lucruri din acest grafic. În primul rând, începând cu 2011, creșterea a încetinit. În al doilea rând, cele mai multe cazuri sunt în Asia de Sud-Est. Uitându-mă mai atent la date, am observat că de fapt mai mult de 90% din cazurile din Asia de Sud-Est sunt de fapt din India. De curiozitate am vrut să văd cum arată trendul global fără India și se observă că nu este așa de abrupt. Excluzând India, în toată lumea au fost în jur de 50.000 cazuri de PAF. India este un caz special și o să vorbim și despre ea un pic, dar mai târziu. Până atunci, să ne uităm la celelalte regiuni.

Vax Polio Grafic AFP 2
Fig. 5: Numărul de cazuri de PAF în Africa, Orientul Mijlociu, Europa, America și Asia de Nord (adică Asia fără Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est). Sursa datelor: OMS.

Ce observăm aici? Că în Africa și în Orientul Mijlociu numărul de cazuri de PAF este în creștere, iar în celelalte regiuni stagnează. De ce se întâmplă asta?

Explicația dată de OMS este că sistemul de detecție începe să fie din ce în ce mai bun și detectează din ce în ce mai multe cazuri. Deși inițial pare o scuză, această explicație chiar are sens. Programul de supraveghere pentru PAF a fost gândit și introdus de OMS cu scopul de a detecta cât mai multe cazuri de poliomielită (dacă se poate, toate), pentru că eradicarea poliomielitei nu poate fi făcută fără date exacte despre zonele în care încă mai există. Datele despre PAF sunt ținute la nivel global doar din 1996, deci din nefericire nu putem să căutăm anul 1950 într-un tabel și să vedem dacă într-adevăr au crescut cazurile de PAF. Până în 1996 identificarea cazurilor suspecte de poliomielită se făcea în mod pasiv. Odată cu programul de supraveghere au început să fie căutate în mod activ toate cazurile de paralizie, indiferent de cauză, pentru a fi testate dacă sunt sau nu produse de virusul polio. Cred că nu este deloc surprinzător că odată ce începem să căutăm ceva în toate locurile avem mult mai multe șanse să găsim mai des ceea ce căutăm. Exact asta face programul de supraveghere.

Vax Polio AFP Target
Fig. 6: Ținta inițială a programului de supraveghere pentru PAF: 1 caz la 100.000 oameni. Sursa: Canadian International Immunisation Initiative.

Pentru țările în care poliomielita nu a fost detectată în ultimii ani, ținta propusă a fost de 1 caz la 100.000 locuitori. Asta înseamnă, de exemplu, că dacă în România nu sunt identificați anual cel puțin 200 oameni cu PAF, OMS o să considere că autoritățile române nu își fac treaba suficient de bine și o să insiste ca supravegherea să fie îmbunătățită. Pentru țările în care au fost detectate în ultimii ani cazuri de poliomielită, ținta este de 2 cazuri de PAF la 100.000 locuitori. Dacă o țară care a avut cazuri de poliomielită nu are un sistem de supraveghere care să-i permită să detecteze cel puțin două cazuri la 100.000 locuitori, OMS o să insiste că sistemul trebuie îmbunătățit. Bineînțeles, când o țară își îmbunătățește sistemul, o să fie raportate mai multe cazuri decât în trecut, ceea ce dă impresia că numărul a crescut. Pe lângă raportarea unui număr minim de cazuri mai sunt și alte criterii care să garanteze că identificarea (polio vs. non-polio) este făcută corect. Pe scurt, le puteți vedea aici.

Pentru cineva care nu crede în virusuri, cazurile de paralizie par toate la fel, iar denumirile sunt interschimbabile, însă oamenii care trăiesc în prezent văd lucrurile într-o altă lumină. Medicii nu s-au apucat dintr-odată să pună alt diagnostic doar pentru că au auzit că a început vaccinarea, așa cum sugerează P.

Bun, dar dacă nu e poliovirusul, ce altceva ar mai putea produce paralizie? O recenzie din 2000 ne dă mai multe informații.1 Există cauze virale și non-virale. Printre cele virale sunt infecțiile cu virusurile coxsackie A și B, cu ecovirusuri, cu enterovirusuri (în special E70 și E71), cu virusul rabiei, cu herpesvirusuri, cu virusul encefalitei japoneze, cu togovirusuri, cu arbovirusuri, cu paramixovirusuri și bineînțeles cu poliovirusuri. Dintre paraliziile virale în prezent cele mai multe sunt produse de enterovirusul 71. De exemplu, în 1975 în Bulgaria au fost infectate 705 persoane, dintre care 21% au paralizat, iar dintre acestea, 29% au murit ulterior. Alte cauze sunt infecțiile cu paraziți (ex.: Trichinella spiralis), infecții asociate cu HIV, mielita transversală acută (un caz la două milioane), mielopatia acută, traumele ș.a. Cea mai comună formă de PAF este sindromul Guillain-Barré. Cauzele acestui sindrom nu sunt cunoscute în totalitate, dar au fost observate asocieri cu infecția C. jejuni dar și cu alți factori. Un vaccin anti-gripal din 1976-1977 din SUA a fost de asemenea asociat cu acest sindrom și, ca urmare, a fost retras imediat.

Frecvența cazurilor de sindrom Guillain-Barré la nivel mondial este între 1,1 și 1,8 la 100.000. La copiii sub 15 ani frecvența este mai mică (între 0,34 și 1,34 la 100.000), iar la adulții peste 50 ani este mai mare (între 1,7 și 3,3 la 100.000). Aproape 70% dintre cazuri au fost produse de infecții anterioare cu diverși agenți patogeni. Însă aceste numere sunt obținute în special din studii făcute în Europa și America.2 O recenzie sistematică din țările arabe a găsit rezultate asemănătoare, dar studii foarte puține.3 Asta înseamnă că nu știm încă dacă putem generaliza la întreaga planetă aceste descoperiri.

Putem însă să facem un exercițiu. Să presupunem că la nivel mondial sindromul Guillain-Barré (SGB) apare cu o frecvență de 1,5 cazuri la 100.000 oameni. Făcând un calcul, ar însemna că în prezent există în jur de 109.000 cazuri, iar în 2000 existau 92.000. Uitându-ne la datele de la OMS se vede că ambele numere sunt mai mari decât numerele raportate de PAF (și PAF nu include doar SGB). Devine și mai clar faptul că îmbunătățirea sistemului de supraveghere este cauza pentru care numărul de cazuri de PAF pare să crească. Dar ăsta e doar un exercițiu speculativ.

Revenind la PAF, pe lângă recenzia despre care am vorbit, există studii care au descoperit și alte cauze. De exemplu, dintre cele 133 cazuri ale unui studiu, 51,9% sunt produse de venin neuroparalitic, 33,1% sunt SGB, 7,5% sunt paralizii hipocalemice, 4,5% sunt porfirii acute intermitente. Mortalitatea dată de paralizia respiratorie a fost de 9%. Datele sunt dintr-un spital din nord-vestul Indiei.4 Un alt studiu pune printre cauzele PAF și virusul West Nile.5 Un alt studiu a găsit o asociere temporară cu enterovirusul D68.6 Alte studii arată că au fost izolate și enterovirusuri din probele luate de la cei cu PAF.7 Datele pe 15 ani din Hong Kong arată cam așa: niciun caz de poliomielită, 60% au fost tulburări neurologice, 25,9% au fost SGB, 13,4% mielită și 14% au avut cauze virale (dintre care 60% au fost produse de enterovirusuri și 31,4% de adenovirusuri; restul din alte cauze).8

Să revenim la afirmația că a fost schimbată denumirea poliomielitei ca să dea bine în statistici. E cam greu de schimbat denumirea atunci când sunt atâtea cauze și între multe dintre ele există metode de diferențiere la nivel clinic,9 însă într-adevăr pot fi făcute greșeli. Metoda cea mai sigură de a diferenția poliomielita de alte forme de PAF este prin detectarea virusului. Doar pe baza simptomelor clinice e mai greu și se pot face greșeli. Ar fi fain dacă am avea informații despre cât de multe diagnostice greșite de poliomielită se puneau în anii ’50, nu?

Stați așa, că avem. În 1954 au fost făcute studii clinice pe 1.829.996 de copii din mai multe state din SUA, studii în care s-a dorit să se verifice cât de eficient este vaccinul anti-polio pe care l-a produs Jonas Salk. Despre eficiența vaccinului am scris în articolul anterior, așa că nu mai reiau aici. Ce ne interesează este faptul că toți cei incluși în studiu au fost monitorizați, iar dacă au avut simptome cum ar fi paralizia, au fost supuși unor analize mai amănunțite bazate pe identificarea virusului polio. Cu alte cuvinte, la cei care au prezentat simptomele clinice ale poliomielitei a fost căutat virusul pentru a separa cazurile reale de poliomielită de cele de paralizie acută flască non-poliomielitică – exact cum se procedează și în prezent. Să exprimăm rezultatele în numere: au fost raportate 1.013 cazuri de posibilă poliomielită, dintre care doar 150 nu au fost de poliomielită. Mai exact, au fost 67,5% cazuri de poliomielită paralitică, 17,6% cazuri de poliomielită neparalitică, 7,2% cazuri nesigure și 7,6% cazuri la care virusul polio nu a fost prezent.10

Știm astfel că rata de erori fals-pozitive (detectarea poliomielitei acolo unde nu este) din anii ’50 din America este undeva în jurul valorii de 7-8% dacă sunt folosite doar semnele clinice ale bolii. Chiar dacă adunăm și cazurile nesigure, nu trecem de 15%. Doar cel mult 15% dintre toate cazurile considerate în anii ’50 poliomielită pot fi trecute azi în categoria PAF non-polio. Nicidecum nu a fost „redenumită poliomielita” pentru a se crea iluzia că a fost redus numărul datorită vaccinurilor. Astfel de interpretări propuse de mișcarea anti-vaccin sunt făcute superficial și nu stau în picioare la o analiză mai atentă. Și înainte de toate, sunt rău-intenționate și făcute doar pentru promovarea unei ideologii.

Și dacă tot am amintit de studiile pentru testarea vaccinului lui Jonas Salk, e important să nu trecem cu vederea că vaccinul s-a dovedit a fi eficient în condiții de testare dublu-oarbe, cu randomizare și grup de control, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă cea mai mare parte dintre bolnavii identificați a avea poliomielită ar fi paralizat din orice alte cauze în afară de virusul polio. Și asta e ceea ce afirmă mișcarea anti-vaccin – că paraliziile erau produse din alte cauze.

Dacă încă nu sunteți convinși că poliomielita n-a fost redenumită, continuăm.

Ziceam că aparenta creștere a numărului de cazuri de PAF este un efect al îmbunătățirii programelor de detecție. Se poate observa și din graficele de mai sus că numărul cazurilor raporate de PAF a crescut în zonele în care monitorizarea nu a fost la cel mai ridicat nivel încă de la început (vezi, de exemplu, Africa); iar în zonele în care monitorizarea a fost bună, numărul cazurilor de PAF a stagnat (vezi, de exemplu, Europa). Ca să vedem dacă există o relație între acoperirea vaccinală și PAF ne putem uita care este situația din țările cu acoperire ridicată și cele cu acoperire scăzută. Mai jos aveți două astfel de exemple: Slovacia (în care acoperirea vaccinală a rămas constantă la 98-99% cel puțin din anii ’90) și Somalia (în care acoperirea vaccinală a avut valori de 30-40 și ceva de procente din anii ’90). Datele despre acoperirea vaccinală le găsiți aici.

Vax Polio AFP Slovacia
Fig. 7: Cazurile de PAF din Slovacia. Sursa: Berger (2015).
Vax Polio AFP Somalia
Fig. 8: Cazurile de PAF din Somalia. Sursa: Berger (2015).

În Slovacia, 99% dintre copii sunt vaccinați, iar rata PAF scade. În Somalia, 30-40% dintre copii sunt vaccinați, iar rata PAF crește. În plus, în Slovacia, PAF nu depășește valoarea de 0,25 cazuri la 100.000, în timp ce în Somalia a fost un incredibil număr de 5 cazuri la 100.000. Dacă ar fi să tragem o concluzie pripită, aceasta ar fi că vaccinurile ajută la scăderea ratei de PAF non-poliomielitică. Dar ar fi o concluzie la fel de pripită ca și concluzia anti-vacciniștilor că rata PAF e în creștere din cauza redenumirii poliomielitei. Realitatea este că în Europa, America și alte locuri unde raportarea a fost făcută de la început la standardele OMS, cazurile de PAF nu s-au înmulțit. Iar în zonele în care raportarea nu a fost de la început la standardele OMS (vezi Africa, Asia de Sud-Est), numerele au crescut ușor pentru că raportarea a devenit mai bună. Medicii se duc în cele mai izolate locuri și caută oameni cu paralizie (chiar și trecătoare, chiar și cazuri care nu pot fi confundate cu poliomielita) tocmai pentru a nu scăpa un posibil caz de polio și pentru a satisface standardele OMS.

Și dacă tot îi place Lanka lui P, puteți arunca o privire și peste datele din Sri Lanka, unde acoperirea vaccinală a crescut de la mai puțin de 50% în anii ’80 la aproape 100% în anii 2000, cazurile de poliomielită au scăzut, devenind practic inexistente odată ce acoperirea vaccinală s-a apropiat de 100%, iar cazurile de PAF non-polio au variat în jurul valorii de 0,5/100.000, în ușoară scădere (sau în jurul valorii de 2/100.000 dacă ne referim doar la cei sub 15 ani). Nu există nicio legătură între PAF și vaccinul anti-polio, dar există o legătură clară între cazurile de poliomielită și vaccin. O situație asemănătoare se poate observa și în România. Și la fel în toată Europa: din 2000 până în prezent, acoperirea vaccinală a crescut cu două procente (de la 94% la 96%), iar numărul cazurilor de PAF a rămas constant (vezi fig. 5).

India.

Singura țară în care e greu de înțeles ce se întâmplă este India. În 2014, din cele 104.893 cazuri de PAF din toată lumea, 54.865 au fost doar în India. Acoperirea vaccinală cu VPO este în prezent de 70%, o valoare foarte mică pentru 2014 (mai mică decât media oricărui continent, de altfel). Ce se întâmplă?

Nu știu să dau un răspuns. Spre deosebire de P, nu am un răspuns la orice. Totuși, hai să încercăm să aflăm mai multe. În India în prezent sunt 12 cazuri de PAF la 100.000 locuitori,11 un număr foarte mare dacă ne gândim că majoritatea țărilor raportează 1-2 cazuri la 100.000. Interesant este însă că peste 60% din cazuri sunt înregistrate în doar două state: Uttar Pradesh și Bihar, unde densitatea populației este foarte mare, există mulți copii mici, condițiile sanitare sunt foarte proaste, iar prezența altor boli duce la o eficiență mai scăzută a vaccinului, comparativ cu alte regiuni.12 Pe de o parte, programul de monitorizare a fost extins și întărit în 2004 și de atunci a început creșterea masivă a numărului de cazuri de PAF. Printre măsurile luate atunci au fost creșterea numărului de locuri de raportare a PAF, creșterea numărului de vizite de monitorizare activă, educarea mai bună a celor ce detectează cazurile și extinderea definiției pentru a include și paralizii faciale (care nu sunt incluse decât în India), slăbiciuni trecătoare ale mușchilor, meningo-encefalită, polineurită post-difterică, atrofie musculară spinală ș.a.13 Pe de altă parte, sunt suspectați și alți factori.

Un grup de medici din India a găsit o corelație între numărul de doze de VPO și numărul de cazuri de PAF.14 OMS a spus însă că o astfel de corelație nu este relevantă pentru că a fost ignorat faptul că cele mai multe doze de VPO au fost date în 2004 (când a fost o rată foarte mică de PAF), iar din 2007 numărul de doze a început să scadă, însă numărul de PAF a continuat să crească.15 Un articol recent din Lancet Neurology observă mai multe probleme și face următoarele afirmații:16

„Un doctor oarecare –sau un șarlatan– zice că e PAF și e raportat ca PAF. Nimeni nu trebuie să meargă să confirme diagnosticul. Nu există verificări ulterioare. Numerele acestea nu înseamnă nimic.”

„Printre celelalte cauze posibile ale paraliziei –inclusiv meningită bacteriană, encefalită japoneză, oreion chiar și diaree și deshidratare cu hipocalemie– care nu sunt diagnosticate, John [un autor] suspectează că o cauză majoră a paraliziei este neuropatia post-traumatică după injecții. În ciuda unei interdicții naționale a injecțiilor în fesele copiilor, mulți doctori neverificați și slab pregătiți continuă să le facă. Dacă ating nervul sciatic, copilul are o paralizie trecătoare. În unele cazuri e permanentă.”

Așa că o posibilă contribuție a vaccinurilor la creșterea numărului de cazuri de PAF, dacă există, este cel mai probabil dată de administrarea necorespunzătoare, nu de vaccinuri în sine. Dacă vaccinurile în sine ar crește numărul de cazuri de PAF, acest lucru ar trebui să se vadă și în alte locuri, nu doar în Uttar Pradesh și Bihar, nu doar în India. Pentru comparație, haideți să ne amintim de o situație asemănătoare din anumite puncte de vedere. În România în anii ’90 erau de 10 ori mai multe cazuri de paralizie poliomielitică asociată cu vaccinul (PPAV) decât în restul lumii și asta se întâmpla din cauză că mulți oameni primeau injecții intramusculare cu antibiotice în perioada de 30 zile după vaccin. Odată ce a fost descoperită această greșeală, a fost eliminată, iar cazurile de PPAV au scăzut.

Oricare ar fi cauza numărului așa de mare de paralizii, fără vaccin ar fi mult mai rău. În prezent sunt 54.000 cazuri în India (o rată de 12/100.000), dar în anii ’80 cazurile de poliomielită paralitică erau cu sutele de mii, la o rată de 20-40/100.000 anual.17 Așa că nu se pune problema ca situația să fie mai rea acum când se vaccinează decât în trecut când nu se vaccina. În schimb, este foarte important să fie reduși sau eliminați orice factori de risc (cum ar fi administrarea incorectă a vaccinurilor) pentru ca beneficiile să fie cât mai mari și costurile cât mai mici.

***

Așadar, în India este o situație complicată pentru care încă nu există răspunsuri clare. Ar fi însă greșit să ne referim doar la India și să generalizăm situația de acolo pentru întreaga lume. Am văzut că incidența PAF în restul lumii este mult mai mică (practic cazurile din India reprezintă jumătate din toate cazurile la nivel mondial) și are o dinamică diferită (nu în toate regiunile crește, iar unde crește, crește mult mai încet decât în India). Propun să ne mai uităm la două țări înainte să încheiem subiectul paraliziei acute flasce.

China.

În China avem statistici oficiale legate de poliomielită începând cu 1953. În 1960 a fost dezvoltat pentru prima dată un vaccin-prototip de către un institut național (nu de vreo companie farmaceutică – guvernul chinez și-a făcut propriul vaccin). Pentru a vedea dacă este eficient, acest vaccin a fost testat pe 4 milioane de copii din 12 orașe diferite. Rezultatele au arătat că într-adevăr este eficient și sigur, așa că în 1965 au început programele naționale de vaccinare. În perioada de dinainte de vaccin, erau în medie cam 20.000 cazuri de poliomielită paralitică raportate (este probabil ca numărul real să fie mai mare, dar rămânem la datele pe care le avem). În 1964 au fost cele mai multe cazuri: 43.156. Apoi a început vaccinarea, iar cazurile de poliomielită au scăzut dramatic.18

Vax Polio China
Fig. 9: Cazurile de poliomielită (vișiniu), programele de vaccinare și acoperirea vaccinală (verde) în China în perioada 1953-2013. Sursa: Yu et al. (2014).

Articolul lui Yu et al. (2014) prezintă și alte informații interesante. De exemplu, arată rata cazurilor de PAF din ultimii ani. Valoarea este mai puțin de 2 cazuri la 100.000 copii și este relativ constantă din 1998 până în 2010, iar în 2011 și 2012 este un pic mai mare de 2,5/100.000. Însă aceste valori sunt doar pentru copiii sub 15 ani, nu pentru întreaga populație. Rata pentru întreaga populație este în jurul valorii de 0,4-0,5 cazuri per 100.000 oameni.19 Pentru a putea vedea dacă „pur și simplu cazurile de poliomielită au fost numite altfel” fără ca ele să fie reduse, putem încerca să calculăm rata poliomielitei paralitice din perioada de dinainte de vaccin. Am văzut mai sus că media în acea perioadă era de 20.000 cazuri, așa că putem folosi acest număr. Pentru populația țării, o să mă folosesc de valoarea dată de recensământul din 1964 (deși dacă aș folosi valoarea mai mică de la recensământul din 1953 aș obține o rată mai mare – deci fac o subestimare aici). Calculând, obținem o valoare de 2,88 cazuri la 100.000. Deci, chiar și dacă mergem pe ideea extremă și nejustificată a anti-vacciniștilor că „poliomielita a fost redenumită”, tot avem o scădere de 7 ori a incidenței până în prezent. Realitatea este însă alta: aceste cazuri se adună, nu se scad. În anii ’50 nu se țineau statistici legate de cazurile de PAF, dar asta nu înseamnă că ele nu existau. În anii ’50 oamenii paralizau și din cauza poliomielitei, dar și din alte cauze, iar în prezent nu mai paralizează din cauza poliomielitei. În prezent în China sunt 0 cazuri de poliomielită paralitică (sau de orice fel) și 5758 cazuri de PAF (cu tot cu extinderea criteriilor de raportare20). Înainte de vaccin erau 20.000-40.000 cazuri de polio și cine știe câte de PAF non-polio. Asta este diferența.

Statele Unite ale Americii.

Și în SUA situația este asemănătoare. Înainte de introducerea vaccinurilor erau epidemii de poliomielită care au fost stopate brusc de programele de vaccinare. Media din perioada 1950-1954 este de 22.000 cazuri de paralizie poliomielitică, ceea ce înseamnă o rată de 14,6/100.000. În 1955 a fost introdus vaccinul, iar efectul a fost că rata paraliziilor produse de polio a scăzut în jurul valorii de 1/100.000 până în 1960, iar până în anii ’70 nu erau mai mult de 25 cazuri pe an (ceea ce, dacă am sta să calculăm, ar fi o rată de 0,01 la 100.000).21 În 1979 a fost ultimul caz din SUA (cu excepția cazurilor importate). În 1952 populația Statelor Unite era de 157 milioane, jumătate din valoarea din 2012. În anii ’50 populația mondială era de 2,5-2,8 miliarde, iar în 2012 era de 7 miliarde. În graficul prezentat de P este dat numărul celor cu PAF, nu rata la 100.000 oameni. Dacă dorim să comparăm acel număr cu alte numere din trecut (de exemplu, numărul de cazuri de poliomielită din anii ’50), trebuie să ținem cont de faptul că populația este acum cu 250% mai mare decât atunci. Luând doar cazurile de poliomielită paralitică din SUA și dublându-le obținem 44.000, adică un număr aproape la fel de mare ca numărul total de cazuri de PAF din 2014 din toată lumea cu excepția Indiei (50.028). Dacă poliomielita n-ar fi fost oprită de vaccinuri (și presupunând că epidemiile n-ar fi devenit și mai mari), în prezent doar cazurile din SUA ar fi egalat la număr toate cazurile din lume de PAF, exceptând India.

***

Am mers la extrem, presupunând că afirmația anti-vacciniștilor legată de redenumirea poliomielitei ar fi adevărată. Chiar și așa, numărul de persoane paralizate a scăzut incredibil de mult în prezent comparativ cu perioada când nu erau vaccinuri anti-polio. Însă nu trebuie să uităm că ideea cu redenumirea este putredă și inventată doar pentru a susține o ideologie și a discredita medicina. Am văzut că rata de detecție greșită folosind doar un consult clinic este de maximum 15% (deși o valoare mai apropiată de adevăr ar fi 8%), am văzut că testele clinice făcute pe milioane de oameni au arătat că vaccinul este eficient și am văzut că această eficiență a însemnat în practică scăderea masivă a numărului de cazuri de poliomielită (conform unei estimări,22 la nivel mondial numărul a scăzut de la 600.000 înainte de vaccin la mai puțin de 1000 în anul 2000; dar dacă nu dorim să credem această estimare, avem datele exacte din țări precum SUA, China, Marea Britanie, Australia etc. care arată aceeași scădere masivă după vaccin).

Graficul de mai sus, care arată creșterea numărului de cazuri de PAF, poate fi găsit pe majoritatea saiturilor anti-vaccin și reprezintă o încercare de manipulare. Nu știu cine s-a gândit prima dată să-l facă, dar se pare că a fost preluat de toți anti-vacciniștii fără să se întrebe cineva ce-i cu el și cât este de informativ. A fost destul faptul că arăta ceea ce voiau să vadă și le-a permis să își inventeze fiecare interpretarea simplistă preferată.

Pesticidele

P începe această parte repetând basmul în care poliomielita nu este cauzată de un virus. Am mai discutat despre asta într-un articol anterior, unde am arătat că virusul poliomielitei a fost izolat și studiat în detaliu. Aș vrea să mai zic câteva lucruri pe scurt înainte să trec la pesticide. Încă din anii ’30 se știa că virusul polio produce paralizia poliomielitică. De exemplu într-una dintre primele încercări, în 1939, mai mulți șoareci albi au fost infectați cu un tip de poliovirus luat de la șobolani și au manifestat aceleași simptome paralitice. Acest lucru a fost repetat și s-au observat aceleași rezultate.33 Însă abia prin anii ’40-’50 a început să fie înțeles mecanismul de infecție și să fie izolat virusul.34 Iar în prezent sunt cunoscute foarte multe lucruri despre virusul poliomielitei, inclusiv patogeneza, structura, informațiile genetice, modul de infecție ș.a.35 Pentru a invalida toate aceste studii e nevoie de mai mult decât niște afirmații spuse cu încredere. Dar cum nici consecvența și nici interesul pentru știință nu se numără printre punctele tari ale lui P, să mergem până la capăt și să vedem ce e cu pesticidele.

P amintește de „un expert”, dr. Benjamin Sandler, care a studiat legătura dintre poliomielită și consumul de zahăr rafinat. Acum, nu știu, P sugerează că zahărul rafinat duce la epidemii de poliomielită? Altfel de ce ar aminti de Sandler? Pentru cei ce nu știu, Benjamin Sandler a făcut un studiu pe iepuri și l-a publicat în 1941.36 Acolo a găsit o corelație între consumul de zahăr și apariția simptomelor de poliomielită. La iepuri. Și ce nu menționează P este că Sandler (reamintesc, „un expert”) a injectat iepurii cu virusul polio. Dar pentru că partea asta nu se potrivește cu basmul în care virusul nu există, P s-a gândit că n-ar fi bine să intre în detalii. În fine, ipoteza propusă de Sandler a fost o simplă corelație și nu este luată în serios. Insula Îndoielii a vorbit un pic despre asta.

P prezintă două grafice în care arată cum producția de pesticide e corelată cu epidemia de poliomielită. Primul dintre grafice este o variantă simplificată a unui grafic pe care l-am găsit pe saitul unui crescător de porci. Da, Whale.to, cel pe care găsiți absolut orice conspirație zisă vreodată de cineva, pentru că autorul său crede tot ce aude. Dar chiar și graficul de pe Whale.to e un pic simplificat, așa că mai jos aveți varianta cu cele mai multe detalii.

Vax Polio DDT2
Fig. 10: Corelație iluzorie între poliomielită și DDT. Sursa: www.WellWithin1.com.

Înainte să încep discuția pe marginea acestui grafic, profit de ocazie să reamintesc cât de inconsecventă este P: înainte zicea că poliomielita n-a dispărut, ci doar a fost „redenumită”. În graficul de mai sus se afirmă că incidența poliomielitei a scăzut după ce a scăzut producția (sau consumul) de DDT. Deci până la urmă cum e?

Vax Polio Corelație iluzorie
Fig. 11: Corelație iluzorie (sau poate nu?) între vânzările de mâncare organică și autism. Sursa: Just the Vax.

Dacă acceptăm legătura de cauzalitate dintre DDT și poliomielită, de ce am respinge o relație de cauzalitate între mâncarea organică și autism? Propunerea mea este să le respingem pe amândouă pentru că sunt simple corelații și nu există dovezi care să arate vreo cauză. Poliomielita este produsă de virusul polio, iar autismul de mai mulți factori (inclusiv genetici) printre care nu se află alimentația. Propunerea mișcării anti-vaccin este să acceptăm corelația ca relație de cauzalitate în cazul poliomielitei, dar să o respingem în cazul mâncării organice (presupun). Nu pare foarte justificat.

Dar hai să mergem un pas mai departe. Hai să analizăm graficul cu poliomielita. Avem mai multe informații din perioada 1940-1970:

  • linia continuă neagră: incidența poliomielitei (×3,17) în Statele Unite;
  • linia neagră întreruptă: producța de DDT (în milioane de livre; 1 livră = 0,45 kg) doar până în 1955. De ce doar până în 1955? Pentru că pe urmă producția crește prea tare și nu mai arată bine graficul, nu se mai potrivește producția de DDT cu scăderea poliomielitei. Pe Whale.to se oferă explicația că după 1955 majoritatea DDT-ului era pentru export, deci nu mai afecta americanii. O să vedem imediat cât de mult se exporta;
  • linia roșie întreruptă: începe în 1955 și reprezintă „expunerea relativă la DDT”, obținută dintr-o estimare bazată pe sondaje despre conținutul de DDT din țestuturile adipoase și „date despre ingerarea DDT-ului”. Sună cam suspectă estimarea asta.
  • linia gri continuă: compuși ai DDT-ului găsiți în țesuturile adipoase (cantitate măsurată în părți pe milion × 5,5). Dar datele reale sunt doar din 1955 înainte. Chiar pe Whale.to este oferită următoarea informație: „nivelurile de DDT din țesutul adipos înainte de 1955 au fost estimate trăgând o linie dreaptă de la nivelul scăzut la nivelurile ridicate”. Cei care au făcut graficul au presupus că în 1944 nivelurile au fost 0 pentru că doar în 1945 a fost introdus DDT-ul pentru folosirea domestică. Pe grafic scrie că estimarea este doar pentru perioada 1944-1950 (nu până în 1955, cum scrie pe Whale.to), așa că bănuiesc că ne alegem fiecare varianta preferată și o credem pe aia;

Pe scurt, avem date despre producția de DDT, despre consumul/expunerea la DDT și despre conținutul de DDT din grăsimea corporală. Din toate acestea luăm bucăți și le coasem împreună până se potrivesc cu incidența poliomielitei. Și ca să pară totul credibil oferim și explicații. Și pe Whale.to și pe WellWithin1 sunt oferite explicații pentru alegerea unor valori într-o perioadă și a altor valori în altă perioadă. De exemplu, scăderea incidenței poliomielitei din anii 1955-1956 nu este atribuită vaccinului, ci unei presupuse scăderi a folosirii DDT-ului pentru că un cercetător, Morton Biskind, a publicat niște studii și brusc lumea a devenit conștientă de pericol și nu a mai folosit DDT-ul. E-adevărat că legătura dintre DDT și poliomielită a fost propusă de Biskind, dar el a fost în mare parte ignorat pentru că nu prezenta altceva decât ce prezintă și azi saiturile anti-vaccin, adică doar corelații forțate. DDT-ul a fost interzis în SUA abia în 1972. În 1962 a apărut cartea Silent Spring de Rachel Carson și a pornit în același timp și agitația mediatică și conștientizarea faptului că DDT-ul are efecte nocive pentru sănătate. Atunci au început protestele pentru mediu și tot atunci a început campania publică pentru interzicerea DDT-ului.37

Prin urmare, explicațiile date pentru faptul că linia roșie punctată („expunerea relativă la DDT”) scade odată cu incidența poliomielitei, nu prea stau în picioare. Ba mai mult, ne putem uita la numere concrete. Pentru asta, am căutat datele legate de producția și utilizarea DDT-ului în SUA în acea perioadă, să văd dacă într-adevăr aproape tot DDT-ul produs era dat la export, justificând astfel linia roșie. Puteți vedea rezultatele în figura următoare. Sursele pentru date sunt două documente: un raport OMS din 1979 și unul de la National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH) din 1978.38 În raportul NIOSH, datele sunt în livre, așa că am făcut transformarea în tone metrice pentru a le verifica cu datele din raportul OMS. În figură, datele sunt în tone metrice.

Vax Polio DDT producție și consum SUA
Fig. 12: Producția și utilizarea DDT-ului în SUA. Sursa: WHO (1979), CDC (1978).

Producția de DDT a continuat să crească până în 1963 când SUA a produs 81.154 de tone metrice, însă o parte mare a fost exportată. Ce ne interesează cel mai mult este utilizarea DDT-ului în SUA. Putem vedea că utilizarea a crescut având un maximum în 1959 (au fost consumate 35.771 tone metrice de DDT) și apoi a scăzut încet, abia în 1964 având o valoare mai mică decât în 1950 (primul an inclus în raport). Consumul nici măcar nu corelează cu incidența poliomielitei (iar producția nici atât). Cele mai multe cazuri de poliomielită au fost în 1954, înainte de vaccin, și au scăzut masiv în perioada 1955-1957. Să ne uităm atunci la concentrația din țesutul adipos.

Vax Polio DDT în țesut adipos SUA
Fig. 13: Concentrația de DDT și compuși ai DDT-ului (ΣDDT) în SUA. Sursa: WHO (1979).

Mai sus avem concentrația măsurată de DDT și ΣDDT din țesutul adipos al oamenilor din SUA. Nu a existat o măsurare în fiecare an, așa că avem date întrerupte și uneori valori diferite pentru același an (vezi, de ex. 1955 sau 1956), dar e suficient cât să ne facem o idee despre evoluția concentrației. Ce înseamnă ΣDDT? Înseamnă DDT, DDE și DDD, adică DDT și două substanțe foarte asemănătoare care rezultă din descompunerea DDT-ului și sunt folosite pentru a estima expunerea totală la DDT. Toate cele trei sunt toxice.39 Sigma (Σ) înseamnă suma sau totalul. Se observă și aici că a avut loc o scădere, dar una mult mai lentă. Practic, în 1962-1963 valoarea totalului de DDT era apropiată de valoarea din 1954-1956, iar DDT-ul –ignorând compușii– a început să scadă abia în anii ’60 și și atunci destul de lent. Așa că nici aici nu avem vreo corelație cu poliomielita. Sau avem, dacă vreți, una extrem de forțată.

În plus, în prezent poliomielita mai există în trei țări: Afganistan, Pakistan și Nigeria. Dacă ne uităm la țările care încă mai folosesc DDT, găsim următoarele: Eritreea, Etiopia, India, Coreea de Nord, Mauritius, Namibia, Africa de Sud, Swaziland, Zambia și Zimbabwe.40 Surprinzător, Afganistan, Pakistan și Nigeria nu se află pe listă. Chiar dacă s-ar fi aflat, ar fi fost o simplă corelație, dar nici măcar atât nu avem.

În graficul prezentat de P, în loc de DDT avem DDT + BHC + arsenic + plumb. De ce exact astea patru? Probabil pentru că dau ce trebuie. Dacă ne gândim câte pesticide există, ne dăm seama că dacă stăm suficient de mult timp să căutăm combinația potrivită, o să găsim una care să se muleze pe incidența poliomielitei. Poate părea neimportant acest lucru, însă în știință este recunoscut ca o sursă mare de erori sistematice. Are și un nume informal, „data massage”. Se mai spune și că „dacă torturezi suficient datele, o să recunoască”.

Să zicem că facem un studiu cu 100 participanți, împărțiți egal între grupul activ și grupul de control. După ce analizăm datele vedem că rezultatele sunt la fel în cele două grupuri, adică ceea ce am testat noi (un posibil tratament, să zicem) nu are niciun efect. Ce facem? Dacă vrem neapărat să demonstrăm că  tratamentul nostru mult iubit funcționează, s-ar putea să ne apucăm să masăm datele. Poate că a funcționat doar la femei. Of, nu. Poate doar la adolescenți? Încă o dată nu. La cei din zodia Leu? În continuare nu. La cei cu studii superioare? Nu… . Poate la cei cu ochii verzi. Da! Asta era, tratamentul nostru funcționează la persoanele cu ochii verzi! Avem dovada!

În 1980, niște medici au recrutat 1073 pacienți pentru a-i trata. I-au împărțit în două grupuri (tratamentul 1 și tratamentul 2) și la sfârșit au analizat rezultatele. N-au găsit nicio diferență, dar au făcut niște analize pe subgrupuri și au găsit că tratamentul 1 este mai bun pentru un subgrup de 397 pacienți care aveau anumite carateristici (descrise în detaliu în articol). Interesant este că tratamentul 1 și tratamentul 2 erau același lucru: nicio intervenție.41 Cu alte cuvinte, au căutat destul de mult și au găsit niște corelații în zgomotul de fundal. Dacă vreți să citiți mai multe despre acest studiu fals (în mod intenționat) și alte analize de subgrup, Ben Goldacre a scris un articol interesant.

Aceleași posibilități de manipulare există și în cazul legăturii dintre poliomielită și pesticide. Există o mulțime de pesticide, deci ne putem alege ce vrem ca să obținem o corelație, sunt mai multe feluri în care putem măsura „pesticidele” (producție, expunere, concentrație din sânge, concentrație din țesut adipos, în mâncare, în laptele matern, în aer etc.), putem încerca mai multe țări până găsim una potrivită ș.a.m.d.

Și chiar dacă găsim o corelație din prima, nu e destul să zicem „Uite, se potrivește!” ca să demonstrăm un lucru. Mai ales când există ample dovezi împotriva a ceea ce vrem să arătăm. Poliomielita este produsă de virusul polio,35 iar DDT-ul nu produce paralizie, ci alte probleme bine documentate.42

P mai prezintă o imagine, în care sunt aceleași informații, dar pe o perioadă extinsă (1870-1998) și apare și sindromul post-polio. Ar fi câteva lucruri de spus și despre acest grafic. El apare și pe WellWithin1 unde sunt oferite și explicații. Aflăm de exemplu că datele din 1870-1904 și cele despre sindromul post-polio sunt „interpolate din comentarii istorice” (whatever that means). De asemenea, dacă ne uităm la grafic și apoi la un articol serios, Becker (2006), la pagina 13, parcă datele din 1916 nu sunt la fel. În graficul de la Piersicuța e un număr foarte mic de cazuri în 1916, iar în datele oficiale este o epidemie. Pretextul  folosit pe WellWithin1 este că numerele sunt umflate de o mică epidemie din New York, dar cum a fost doar în New York, o putem ignora. Păi dacă modificăm datele cum vrem noi, putem obține orice, nu?

Și acum cea mai ciudată parte: sindromul post-polio care, dacă e să ne luăm după P, apare brusc prin 1983. Dintr-odată sunt peste 50.000 cazuri. Sursa pentru date? Niciuna. Nici pe Whale.to, nici pe WellWithin1 și nici în alte părți n-am găsit nimic relevant. Am găsit în schimb păreri din care reiese că anti-vacciniștii nu prea știu ce-i ăla sindrom post-polio și pentru că are polio în nume au impresia că este poliomielită.

Sindromul post-polio este un sindrom care apare după mulți ani la unele persoane care au avut poliomielită și au supraviețuit. Se manifestă prin slăbiciune musculară, oboseală, dureri musculare, probleme cu respirația și somnul, sensibilitate la frig (NHS). Se estimează că între 25% și 40% dintre cei care au avut poliomielită o să sufere de acest sindrom. În prezent, cei mai mulți supraviețuitori ai poliomielitei au peste 50 ani. Estimările arată că sunt câteva sute de mii de supraviețuitori, care evident că nu au apărut brusc în 1983, ci au existat încă din anii ’40 și mai devreme. Așa că sute de mii de oameni sunt la risc de a face sindrom post-polio. Numărul lor este în scădere pentru că ne îndepărtăm tot mai mult de perioada în care poliomielita era endemică.43 Partea cu sindromul post-polio din grafic pur-și-simplu nu are niciun sens și probabil că e inventată.

La final, P dă un citat lung de pe un alt blog anti-vaccin, Qui Bono, în care sunt criticate studii de la începutul secolului trecut în care se încerca să se afle mai multe despre poliomielită. Avem din nou povestea cu „dacă nu s-a folosit microscopul electronic, nu contează”, chiar dacă e vorba de studii de dinaintea inventării microscopului electronic. Iar totul este descris în termeni culinari. Avem „supă” de ingrediente, substanța este măsurată în „cești întregi” sau „două cești de supă în creier” și este descris totul ca într-o rețetă. În sfârșit niște cuvinte pe care le înțelege și Piersicuța.

Obsesia principală a acelei descrieri este că în toate experimentele legate de poliomielită se injectau substanțe în creier și că oricine s-ar fi îmbolnăvit dacă i s-ar fi injectat o „supă” în creier. Bineînțeles, dacă sunt citate doar studii de la începutul secolului, găsim multe care se foloseau de injectarea în creier a unor substanțe, iar acest lucru era făcut din motive tehnologice. Însă nu sunt singurele studii care există. Nu e nevoie să mergem mai departe de anii ’40 ca să găsim studii în care substanțele infectate cu virus erau administrate în mai multe feluri, chiar și pe cale orală sau nazală.44 Din nou, avem parte de erori logice din partea Piersicuței. De data asta este un argument de tip om de paie.

***

În concluzie, afirmațiile făcute de Piersicuța și de cei pe care îi citează sunt exagerate sau false. La fel ca în cazul altor promotori ai pseudoștiinței, se practică preluarea informațiilor fără să fie verificate, se prezintă doar părțile convenabile și sunt ignorate toate celelalte, sunt prezentare date contradictorii fără nici măcar o încercare de a explica aceste contradicții și se sare mult prea repede la concluzii.

Am văzut că vaccinurile care în anii ’50 au fost infectate cu virusul SV40 probabil nu produc cancer, dar studiile care există nu sunt la standardele la care ne-am dori să fie. Am văzut că Viera Scheibner este ruptă de realitate. Am văzut că poliomielita nu a fost redenumită în paralizie acută flască și că pesticidele nu pot fi folosite ca explicație pentru poliomielită în locul virusului. S-a făcut abuz de corelații iluzorii, chiar și acolo unde nu sunt corelații și, bineînțeles, n-au lipsit conspirațiile.

Calitatea slabă a informațiilor și prezența tehnicilor de manipulare de pe blogul Piersicuței mă face să nu recomand absolut nimănui informarea de pe acest blog. Pericolul este unul foarte simplu: informațiile par reale și credibile la prima vedere, sunt uneori greu de demontat și e nevoie de căutări serioase pentru a vedea de ce sunt greșite. În lipsa unor verificări din alte surse, e foarte ușor să cădem în aceeași capcană în care a căzut și autoarea blogului, adică să credem niște informații false care ne pot pune viața în pericol. Antidotul (ca să nu zic vaccinul) este să ne informăm din cât mai multe surse. Iar sursele care prezintă aceeași informație luată cu copy-paste (sau copiată și tradusă) nu sunt „mai multe”, sunt doar una.

Recomandări:

Bruce Aylward: Cum vom opri poliomielita pentru totdeauna (TED Talk, 2011)

Gorski, David (2013). Another antivaccine zombie meme: polio vaccine and SV40 and cancer, oh, my! Science-Based Medicine.

Mehndiratta, M. M., Mehndiratta, P., & Pande, R. (2014). Poliomyelitis: Historical Facts, Epidemiology, and Current Challenges in Eradication. The Neurohospitalist, 4(4), 223–229. doi:10.1177/1941874414533352

Mark Blaxill and Dan Olmsted: Merrily confusing correlation with causation for polio, ScienceBlogs. [Bonus: Comentariu despre arsenic]

Note:

1: Marx et al. (2000);
2: McGrogan et al. (2009);
3: Benamer & Bredan (2014);
4: Kaushik et al. (2014);
5: Solomon & Willison (2003);
6: Messacar et al. (2015);
7: Kelly et al. (2006); Tao et al. (2014);
8: NCC (2014);
9: Ianello (2005): Cap. 14 ;
10: Francis & Korns (1955);
11: Mohammadi (2014);
12: Chatterjee et al. (2013); John & Vashishtha (2013);
13: N. Gopal Raj (2013); Mohammadi (2014);
14: Vashisht et al. (2015);
15: N. Gopal Raj (2013);
16: Mohammadi (2014);
17: John (1984); John & Vashishtha (2013);
18: Yu et al. (2014);
19: Berger (2015): pg. 553 (Google Books);
20: Wen et al. (2014); Zou et al. (2010);
21: Trevelyan et al. (2005);
22: Nathanson & Kew (2010);
23: Fraumeni et al. (1963); Fraumeni et al. (1970); Strickler et al (1998); Carroll-Pankhurst et al. (2001); Goedert (2003);
24: Engels et al. (2003);
25: Stratton et al. (2002); Carbone et al. (2003); Dang-Tan et al. (2004);
26: Poulin & DeCaprio (2006);
27: Shah (2007);
28: Campbell et al. (2000);
29: Basser (1998); Buse et al. (2005);
30: Offit (2005);
31: Wenger et al. (1990);
32: Franco-Paredes et al. (2008); Brouwer et al. (2010);
33: Armstrong (1939);
34: Bodian (1952);
35: puteți începe studiul de la Racaniello (2006), Nathanson & Kew (2010), van den Pol (2013) și puteți explora referințele citate în acestea;
36: Sandler (1941);
37: Mastalerz (2005);
38: WHO (1979); CDC (1978);
39: CDC (1978);
40: Van den Berg (2009), vezi Tabelul 1;
41: Lee et al. (1980);
42: Mastalerz (2005): Cap. 18, 20; Eskenazi et al (2009); Harris et al. (2002); Beard et al (2006);
43: Groce et al. (2014);
44: Howe & Bodian (1940);

Referințe:

Armstrong, C. (1939). Successful transfer of the Lansing strain of poliomyelitis virus from the cotton rat to the white mouse. Public Health Reports (1896-1970), 2302-2305.

Basser, S. (1998). Anti-immunisation scare: the inconvenient facts. Aust Skeptic, 17(1), 18-25. [PDF: pg. 17]

Beard, J., & Australian Rural Health Research Collaboration. (2006). DDT and human health. Science of the total environment, 355(1), 78-89.

Becker, L. C. (2006). Polio survivors in the US 1925–2000 age distribution data. Prepared for the Board of Directors Post-Polio Health International October.

Benamer, H. T., & Bredan, A. (2014). Guillain–Barré syndrome in Arab countries: A systematic review. Journal of the neurological sciences, 343(1), 221-223. (Abstract)

Berger, S. (2015). Infectious Diseases of the World. GIDEON Informatics Inc. (Google Books)

Bodian, D. (1952). A reconsideration of the pathogenesis of poliomyelitis. American Journal of Epidemiology, 55(3), 414-438.

Brouwer, M. C., Tunkel, A. R., & van de Beek, D. (2010). Epidemiology, Diagnosis, and Antimicrobial Treatment of Acute Bacterial Meningitis. Clinical Microbiology Reviews, 23(3), 467–492. doi:10.1128/CMR.00070-09

Busse, J. W., Morgan, L., & Campbell, J. B. (2005). Chiropractic antivaccination arguments. Journal of manipulative and physiological therapeutics, 28(5), 367-373.

Campbell, J. B., Busse, J. W., & Injeyan, H. S. (2000). Chiropractors and vaccination: A historical perspective. Pediatrics, 105(4), e43-e43.

Carbone, M., Pass, H. I., Miele, L., & Bocchetta, M. (2003). New developments about the association of SV40 with human mesothelioma. Oncogene, 22(33), 5173-5180. (Abstract)

Carroll-Pankhurst, C., Engels, E. A., Strickler, H. D., Goedert, J. J., Wagner, J., & Jr, E. A. M. (2001). Thirty-five year mortality following receipt of SV40- contaminated polio vaccine during the neonatal period. British Journal of Cancer, 85(9), 1295–1297. doi:10.1054/bjoc.2001.2065

Centers for Disease Control and Prevention (1978). NIOSH Special Occupational Hazard Review: DDT. DHHS (NIOSH) Publication Number 78-200. [Extent of Exposure]

Chatterjee, A., Vidyant, S., & Dhole, T. N. (2013). Polio eradication in India: Progress, but environmental surveillance and vigilance still needed. Vaccine, 31(9), 1268-1275.

Dang-Tan, T., Mahmud, S. M., Puntoni, R., & Franco, E. L. (2004). Polio vaccines, Simian Virus 40, and human cancer: the epidemiologic evidence for a causal association. Oncogene, 23(38), 6535-6540.

Engels, E. A., Katki, H. A., Nielsen, N. M., Winther, J. F., Hjalgrim, H., Gjerris, F., … & Frisch, M. (2003). Cancer incidence in Denmark following exposure to poliovirus vaccine contaminated with simian virus 40. Journal of the National Cancer Institute, 95(7), 532-539.

Eskenazi, B., Chevrier, J., Rosas, L. G., Anderson, H. A., Bornman, M. S., Bouwman, H., … Stapleton, D. (2009). The Pine River Statement: Human Health Consequences of DDT Use. Environmental Health Perspectives, 117(9), 1359–1367. doi:10.1289/ehp.11748

Francis Jr, T., & Korns, R. F. (1955). Evaluation of 1954 field trial of poliomyelitis vaccine: synopsis of summary report. The American journal of the medical sciences, 229(6), 603-612.

Franco-Paredes, C., Lammoglia, L., Hernández, I., & Santos-Preciado, J. I. (2008). Epidemiology and outcomes of bacterial meningitis in Mexican children: 10-year experience (1993–2003). International Journal of Infectious Diseases, 12(4), 380-386.

Fraumeni, J. F., Ederer, F., & Miller, R. W. (1963). An evaluation of the carcinogenicity of simian virus 40 in man. Jama, 185(9), 713-718. (Abstract)

Fraumeni, J. F., Stark, C. R., Gold, E., & Lepow, M. L. (1970). Simian virus 40 in polio vaccine: follow-up of newborn recipients. Science, 167(3914), 59-60. (Abstract)

Goedert, J. (2003). Research on SV 40 Exposure and the Development of Cancer. NIH Testimony: Subcommittee on Wellness and Human Rights, US Committee on Government Reform Sept, 10.

Groce, N. E., Banks, L. M., & Stein, M. A. (2014). Surviving polio in a post-polio world. Social Science & Medicine, 107, 171-178.

Harris, M. O., Llados, F., Swarts, S., Sage, G., Citra, M., & Gefell, D. (2002). Toxicological profile for DDT, DDE, and DDD. US Department of Health and Human Services, Public Health Service, Agency for Toxic Substances and Disease Registry.

Howe, H. A., & Bodian, D. (1940). Untreated human stools as a source of poliomyelitis virus. The Journal of Infectious Diseases, 198-201.

Iannello, S. (2005). Guillain-Barré syndrome: pathological, clinical, and therapeutical aspects. Nova Publishers. (Google Books)

John, T. J. (1984). Poliomyelitis in India: prospects and problems of control. Review of Infectious Diseases, 6(Supplement 2), S438-S441. (Abstract)

John, T. J., & Vashishtha, V. M. (2013). Eradicating poliomyelitis: India’s journey from hyperendemic to polio-free status. The Indian Journal of Medical Research, 137(5), 881–894.

Kaushik, R., Kharbanda, P. S., Bhalla, A., Rajan, R., & Prabhakar, S. (2014). Acute Flaccid paralysis in adults: Our experience. Journal of Emergencies, Trauma, and Shock, 7(3), 149–154. doi:10.4103/0974-2700.136847

Kelly, H., Brussen, K. A., Lawrence, A., Elliot, E., Pearn, J., & Thorley, B. (2006). Polioviruses and other enteroviruses isolated from faecal samples of patients with acute flaccid paralysis in Australia, 1996–2004. Journal of paediatrics and child health, 42(6), 370-376. (Abstract)

Lee, K. L., McNeer, J. F., Starmer, C. F., Harris, P. J., & Rosati, R. A. (1980). Clinical judgment and statistics. Lessons from a simulated randomized trial in coronary artery disease. Circulation, 61(3), 508-515.

Marx, A., Glass, J. D., & Sutter, R. W. (2000). Differential diagnosis of acute flaccid paralysis and its role in poliomyelitis surveillance. Epidemiologic reviews, 22(2), 298-316.

Mastalerz, P. (2005). The true story of DDT, PCB, and Dioxin. Wydawnictwo Chemiczne. (Google Books)

Messacar, K., Schreiner, T. L., Maloney, J. A., Wallace, A., Ludke, J., Oberste, M. S., … & Dominguez, S. R. (2015). A cluster of acute flaccid paralysis and cranial nerve dysfunction temporally associated with an outbreak of enterovirus D68 in children in Colorado, USA. The Lancet. (Abstract)

McGrogan, A., Madle, G. C., Seaman, H. E., & de Vries, C. S. (2009). The epidemiology of Guillain-Barré syndrome worldwide. Neuroepidemiology, 32(2), 150.

Mohammadi, D. (2014). Polio-like disease in the news: much ado about nothing?. The Lancet Neurology, 13(7), 650-651.

N. Gopal Raj (2013). Polio free does not mean paralysis free. The Hindu.

Nathanson, N., & Kew, O. M. (2010). From Emergence to Eradication: The Epidemiology of Poliomyelitis Deconstructed. American Journal of Epidemiology, 172(11), 1213–1229. doi:10.1093/aje/kwq320

Offit, P. A. (2005). The Cutter Incident: How America’s first polio vaccine led to the growing vaccine crisis. Yale University Press.

Poulin, D. L., & DeCaprio, J. A. (2006). Is there a role for SV40 in human cancer?. Journal of clinical oncology, 24(26), 4356-4365. (Abstract)

Racaniello, V. R. (2006). One hundred years of poliovirus pathogenesis. Virology, 344(1), 9-16.

Salk, J., & Salk, D. (1977). Control of influenza and poliomyelitis with killed virus vaccines. Science, 195(4281), 834-847.

Sandler, B. P. (1941). The production of neuronal injury and necrosis with the virus of poliomyelitis in rabbits during insulin hypoglycemia. The American journal of pathology, 17(1), 69.

Shah, K. V. (2007). SV40 and human cancer: A review of recent data. Int. J. Cancer, 120: 215–223. doi: 10.1002/ijc.22425

Solomon, T., & Willison, H. (2003). Infectious causes of acute flaccid paralysis. Current opinion in infectious diseases, 16(5), 375-381. (Abstract)

Stratton K, Almario DA, McCormick MC. (2002) SV40 contamination of polio vaccine and cancer. Immunization Safety Review Committee, Board of Health Promotion and Disease Prevention, Institute of Medicine of the National Academies. Washington (DC): The National Academies Press.

Strickler, H. D., Rosenberg, P. S., Devesa, S. S., Hertel, J., Fraumeni Jr, J. F., & Goedert, J. J. (1998). Contamination of poliovirus vaccines with simian virus 40 (1955-1963) and subsequent cancer rates. Jama, 279(4), 292-295.

Tao, Z., Wang, H., Liu, Y., Li, Y., Jiang, P., Liu, G., … & Song, L. (2014). Non-Polio Enteroviruses from Acute Flaccid Paralysis Surveillance in Shandong Province, China, 1988–2013. Scientific reports, 4.

Trevelyan, B., Smallman-Raynor, M., & Cliff, A. D. (2005). The Spatial Dynamics of Poliomyelitis in the United States: From Epidemic Emergence to Vaccine-Induced Retreat, 1910–1971. Annals of the Association of American Geographers. Association of American Geographers, 95(2), 269–293. doi:10.1111/j.1467-8306.2005.00460.x

The National Committee for the Certification of Wild Poliovirus Eradication in Hong Kong (NCC) (2014). Fifteen years of acute flaccid paralysis surveillance in Hong Kong: Findings from 1997 to 2011. Journal of Paediatrics and Child Health, 50: 545–552. doi: 10.1111/jpc.12492 (Abstract)

Van den Berg, H. (2009). Global Status of DDT and Its Alternatives for Use in Vector Control to Prevent Disease. Environmental Health Perspectives, 117(11), 1656–1663. doi:10.1289/ehp.0900785

Van den Pol, A. N. (2013). Polio, still lurking in the shadows. The Journal of Neuroscience, 33(3), 855-862.

Vashisht, N., Puliyel, J., & Sreenivas, V. (2015). Trends in Nonpolio Acute Flaccid Paralysis Incidence in India 2000 to 2013. Pediatrics, 135(Supplement 1), S16-S17.

Wen, N., Fan, C.-X., Fu, J.-P., Ning, J., Ji, Y.-X., Luo, H.-M., … Li, L. (2014). Enhanced surveillance of acute flaccid paralysis following importation of wild poliovirus in Xinjiang Uygur Autonomous Region, China. BMC Infectious Diseases, 14, 113. doi:10.1186/1471-2334-14-113

Wenger, J. D., Hightower, A. W., Facklam, R. R., Gaventa, S., & Broome, C. V. (1990). Bacterial meningitis in the United States, 1986: report of a multistate surveillance study. Journal of infectious diseases, 162(6), 1316-1323. (Abstract)

World Health Organization. (1979). DDT and its derivatives: Environmental aspects.

Yu, W. Z., Wen, N., Zhang, Y., Wang, H. B., Fan, C. X., Zhu, S. L., … & Li, L. (2014). Poliomyelitis Eradication in China: 1953–2012. Journal of Infectious Diseases, 210(suppl 1), S268-S274.

Zou, L. P., Yang, G., Ding, Y. X., & Wang, H. Y. (2010). Two decades of battle against polio: opening a window to examine public health in China. International Journal of Infectious Diseases, 14, e9-e13.

Anunțuri

53 de gânduri despre &8222;Vaccinurile, partea a IV-a: Fantoma Poliomielitei&8221;

  1. „precursor al virusului bolii SIDA, HIV-ul.”

    Vaaaii. Deși am citit articolul ei de vreo câteva ori, nu știu cum de mi-a scăpat asta :))))
    Nu știu dacă știi, dar, dacă l-ai ascultat și pe Cristian Român, doamna P zicea sus și tare zilele astea că e în stare să-și injecteze sânge de la un om cu HIV ca să demonstreze că virusul HIV ori nu există ori nu produce SIDA.

    Dar staaaaai. Dacă e vorba de vaccinuri i se schimbă comutatorul. Nu numai că HIV produce SIDA, dar mai are și precursori care tocmai în vaccinuri au fost.

    1. Da, alături de alte surse la fel de credibile.
      Până la urmă nimeni nu cred că mai știe care e sursa originală a unei afirmații sau a unui grafic pentru că sunt aceleași peste tot.

  2. Oameni buni,
    Nu e nevoie sa umplem paginile. Cine sta oricum sa citeasca tot ce scrie aici?
    Eu am citit primele randuri si nu am mai avut rabdare.
    1. Poliomielita nu e de la pesticide, este produsa de un virus polio, care are trei tulpini.
    2. Nu vaccinul antipolio o produce si o raspandeste. Exista intr-adevar cazuri de infectare postvaccinala, care sunt 1 la 750000 dupa prima vaccinare (cf unui curs de medicina). Asta nu inseamna sa intram la neagra disperare si sa fugim de vaccin in secunda doi. Riscul de infectare oricum ramane. Puteti fi nevaccinati si norocosi ca va aflati in marea majoritate, care au facut forme asimptomatice, dar mai exista si alte forme.
    3. Nu am inteles ce e cu SV40, care produce cancer si nu produce cancer, dar in vaccinul inactiv e HIV…Ha? Ma face si pe mine cineva sa inteleg, ca acolo e varza.

    1. Există oameni care s-au lăsat păcăliți de statistici prezentate trunchiat sau chiar inventate, de ideea că poliomielita e de la pesticide, de ideea că poliomielita n-a fost eradicată, ci redenumită și de tot felul de alte idei promovate de cei ce se opun vaccinurilor. Am încercat să explic de ce acele informații sunt false și n-am putut să fac asta pe scurt.

      1. Exact.
      2. Exact.
      3. SV40 este un virus cu care au fost contaminate vaccinurile orale anti-polio din anii ’50. Când s-a descoperit această eroare, a fost remediată, însă milioane de oameni deja au fost vaccinați. Așa că s-a studiat pe urmă dacă există vreun risc de la această contaminare. Câteva studii din anii ’60 au găsit un posibil risc de cancer și exact aceste studii sunt citate la greu de cei anti-vaccin. Ulterior au fost făcute studii de calitate mai bună și n-au reușit să găsească vreun risc. În prezent se consideră că această contaminare nu produce cancer, dar studiile disponibile sunt considerate slabe pentru că e greu să fie identificați exact cei care au primit vaccinurile contaminate și să fie comparați cu ceilalți.
      3.1. Vaccinul inactivat și HIV: Piersicuța scrie că vaccinurile inactivate au fost contaminate și ele cu un virus „precursor al HIV-ului” și nu oferă surse credibile pentru această afirmație. Prin urmare, consider că vorbește prostii.

      Sper că acum e un pic mai clar. Și pe mine m-a derutat articolul pe care l-am analizat pentru că erau spuse lucruri contradictorii fără nicio problemă. Probabil confuzia s-a transmis și la articolul meu într-o anumită măsură.

    2. Oamenii ca tine sunt fix motivul pentru care personaje gen Felicia Popescu sau Olivia Steer isi pot disemina neintrerupt aberatiile in mediul online. Pentru ca cei ca tine, care au probabil o facultate, posibil chiar de medicina, au ADHD si nu reusesc sa se concentreze sa citeasca un text care depaseste lungimea unui SMS sau sa inteleaga necesitatea argumentelor stiintifice si a referintelor.

      Amice precizarile tale (1 si 2) sunt redundante, autorul acestui post le-a expus deja. Desigur, n-ai avut rabdarea sa citesti pentru ca sunt prea multe cuvinte. Amice, nelamurirea ta (3) a fost explicata foarte clar de autorul articolului. Desigur, n-ai avut rabdare sa citesti pentru ca textul nu e un dialog pe Whatsapp.

      „Cine sta sa citeasca tot ce scrie aici”? Pe bune? Esti alfabetizat? Iar daca nu stai sa citesti, ce cauti pe bloguri de stiinta?

  3. Ești un sceptic obișnuit, adică doar pe jumătate, uneori nici pe atât. Te cuprinde scepticismul complet la orice idee sceptica despre eficiența și oportunitatea vaccinărilor. Uiți complet de scepticism dacă citești un studiu științific. Dar, nu te voi plictisi, am câteva întrebări pentru tine:

    1. Care este evoluția infecției cu virusul poliomielitei în 99,999% din cazuri?

    2. Dacă discutăm despre o boală cu transmisie fecal-orala, de ce profilaxia ei în Africa și Asia se bazează 100% pe vaccin și 0% pe infrastructura sanitară când discutăm despre miliarde de dolari?

    Deocamdată, atât.

    1. Un sceptic obișnuit e unul sceptic doar pe jumătate? Tu ce ești, SuperSceptic, 100%? Sau complet lipsit de scepticism? Mie mi se pare că îți lipsește proprietatea termenilor. De asemenea, ar trebui să observi că Alex a lăsat la finalul articolului nu un studiu științific, ci o listă cu câteva zeci de studii. Științifice. Ca să nu mai zic de celelalte articole ale lui, la fel de bine documentate.
      Legat de întrebările tale:
      1. 99,999% din cazuri? Nu știu ce ai tu în minte, dar cel mai probabil o exagerare. 90%-95% din cazuri sunt asimptomatice (a se reține că asta nu exclude faptul că pot răspândi virusul). Conform OMS, 1 din 200 de persoane infectate rămân paralizate permanent. Cele aproximativ 350000 de cazuri din 1988 implică aproximativ 1750 de oameni paralizați. Permanent.
      2. A spune că în Africa și Asia există 0% investiție în infrastructură sanitară înseamnă că tu crezi că în aceste zone _nu există_ spitale, nu există purificare, nu există educație de bază pentru igienă și multe altele. Îți dai seama cât de absurd e asta?

    2. Da, nu sunt un super-sceptic. Mă cuprinde scepticismul la orice argument care pare greșit. Să răspund însă la întrebări:

      1. Din câte știu, în 95% din cazuri, infecția cu virusul polio este asimptomatică sau are simptome asemănătoare gripei. Unul din 200 e oameni infectați au probleme musculare (paralizie temporară) (dintre care câteva procente mor), iar între 1/100 și 1/1000 dintre cei infectați paralizează permanent. Cred că riscurile astea nu sunt neglijabile. Ești de acord?

      2. Transmiterea nu este exclusiv pe care fecal-orală. „Poliomyelitis is transmitted by person-to-person spread through fecal-oral and oral-oral routes, or occasionally by a common vehicle (e.g., water, milk).” ( http://epirev.oxfordjournals.org/content/22/2/298.full.pdf sau, mai simplu, pe Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Poliomyelitis#Transmission ). Statisticile istorice arată că îmbunătățirea condițiilor de igienă nu a făcut mare lucru în scăderea incidenței poliomielitei, ci doar în scăderea mortalității (de ex. cei care aveau paralizie la plămâni erau ținuți în viață prin respirație artificială). Igiena singură nu poate să elimine poliomielita, în schimb vaccinurile pot (și au făcut-o în aproape toat lumea, cu excepția a 3 țări). Iar infrastructura sanitară nu poate fi îmbunătățită peste noapte și e nevoie de investiții mult mai mari decât pentru vaccinuri. Evident că trebuie îmbunătățită și infrastructura sanitară, dar vaccinurile și igiena sunt două lucruri separate și e nevoie de ambele.

    3. A, am răspuns în același timp. Doar o mică precizare: cele 350.000 cazuri din anii ’80 sunt cazuri de paralizie, nu cazuri totale de poliomielită. În general statisticile din trecut nu includeau cazurile asimptomatice pentru că erau greu sau imposibil de detectat.

  4. Mulțumesc pentru răspunsurile dvs. Deci, avem de-a face cu o afecțiune infecțioasă, care produce efecte dramatice in mai puțin de 0.01% din cazuri, conform OMS / CDC. Cunoaștem oare care sunt cauzele pentru care nefericiții de 0.01% dezvoltă paralizie permanentă? Factori declansatori, favorizanți, agravanti? Anchetă epidemiologica in acest sens? Nimic!

    De ce? Simplu! De ce să vrei să ai clienți 0.01% din populație când poți să ai 100?

    Sunt multe afirmații în articolul tău care merită atenție, dar, nu voi fi eu acela care să dedice timpul necesar. Constat doar cu câtă ușurință spui că timp de cinci ani milioane de oameni au fost injectați cu SV40 de parcă ar fi primit bomboane. Apoi arunci studii făcute după cincizeci de ani care spun că nu a existat absolut nici un pericol. Tot tu mai ai curajul să recunoști că destule studii au datele suficient de „masate” ca să recunoască.

    Revenind la mascarada cu eradicarea poliomielitei: dacă ti-ai administra puțin scepticism autentic ar trebui să te ingrozeasca cinismul acestui demers prin care amărâților din lumea a treia li se bagă cu forța pe gât otrăvurile la care Occidentul a renunțat de mult.

    1. Nu știu dacă se cunoaște de ce paralizează exact oamenii care paralizează. Dacă s-ar cunoaște mă aștept să vină cineva cu o soluție. Nu toți cercetătorii lucrează pentru companii farmaceutice, iar cercetarea nu e suprimată (un semn în direcția asta e faptul că inclusiv cei care publică împotriva vaccinurilor reușesc să publice). Poiomielita e la un pas de eradicare, mai sunt doar trei țări în care se răspândește în prezent. În câțiva ani n-o să mai fie poliomielită niciunde și o să renunțe toată lumea la vaccinurile anti-polio la fel cum după eradicarea variolei a renunțat lumea la vaccinurile anti-variolă. Dacă s-ar merge doar după profit ar trebui să nu se facă deloc vaccinuri. O persoană bolnavă consumă mult mai multe produse farmaceutice decât una vaccinată.

      Legat de SV40, văd că nu se prea înțelege ce-am vrut să zic (poate ar trebui să reformulez). Pe scurt, a existat contaminarea asta cu SV40 și apoi au apărut niște studii care au arătat că acest virus produce cancer. Apoi au apărut și mai multe studii care au arătat că temerile inițiale nu erau fondate. De-a lungul timpului s-au tot făcut studii și majoritatea n-au găsit o legătură între SV40 și cancer. Pentru că oamenii de știință vor să fie riguroși, au făcut sinteze ale acestor studii și au concluzionat că toate studiile făcute sunt slabe (inclusiv cele de la începuturi care au găsit o legătură), iar dacă ar fi să le luăm în totalitate, conduc la concluzia că SV40 nu produce cancer. Totuși, studiile sunt slabe și nu putem fi în totalitate siguri. Nu știu dacă explicația de aici e mai clară…

      În legătură cu masarea datelor, este o problemă cunoscută în știință și se încearcă evitarea ei. Faptul că se recunoaște că există o problemă nu înseamnă că toate studiile au problema asta. De obicei cele care au problema asta sunt cele care fac analize de subgrupuri.

      Și nu e nicio mascaradă cu eradicarea poliomielitei, e doar o poveste de succes care trebuie dusă până la capăt. Mascarada e doar din partea celor care încearcă să nege beneficiile aduse de vaccinare.

  5. Hai să îți spun câteva detalii despre povestea de succes a eradicarii poliomielitei. Deși discutăm despre o boală infecțioasă cu transmitere preponderent fecal-orala, întregul efort este centrat pe vaccinul oral cu viruși atenuati. Care după eliminare, ajung în apele reziduale care contaminează și sursele de apă potabile în țările din lumea a treia. Și acolo, devin și mai virulente. Deci, alimentam permanent cu viruși proaspeți sursele de apă.

    Pe de altă parte, voluntarii care administrează vaccinul oral, în marea majoritate a cazurilor nu au legătură cu lumea medicală. Nu vor face niciodată o anamneza înainte de a administra vaccinul. Și mai drăguț, nu toți au recipiente frigorifice pentru transportul dozelor de vaccin. Încearcă să îți imaginezi în ce condiții ajung acele doze la destinație. Încearcă să îți imaginezi grotescul și absurdul acesyui tablou. Crezi că voluntarii vor sta să explice fiecărei familii că trebuie să aibă mare grijă cu fecalele copilului pentru că sunt infectate cu virusul poliomielitei. Sau că micuțului nu trebuie să i se administreze antibiotice în următoarele trei săptămâni pentru a nu interfera cu vaccinul. Sunt atât de multe de spus…

    1. Nu știu cât de exacte sunt datele despre obiceiurile alimentare ale populației de acum 60-70 ani. Chiar și dacă ar exista, ar fi foarte speculativ să asociem poliomielita cu alimentația. Cam la fel cum ar fi să asociem autismul cu consumul de mâncare organică sau poliomielita cu consumul de înghețată. E nevoie de mai mult de atât și din câte știu nu există mai mult de atât. S-AR PUTEA să existe studii despre patologia poliomielitei cauzată de alimentul X sau Y, dar eu nu am întâlnit astfel de studii.

  6. Poliomelita este principala armă a mişcării provaccin.Dacă s-ar analiza obiceiurile alimentare,s-ar vedea că vaccinul este inutil.Există unele studii care leagă poliomelita de unele alimente mai dulci,ca de exemplu păsatul.Stiu că voi fi luat în râs-mulţi când aud de păsat se comportă ca în bancul cu cel care nu stia cei aia greblă-dar problema ar putea fi studiată mai serios.

    1. Da, sunt unele studii făcute prin anii ’50 care leagă poliomielita de alimentele dulci. Și sunt alte studii care leagă poliomielita de virusul polio. În știință există multe ipoteze și doar unele se confirmă. În cazul poliomielitei, ipoteza cu alimentele dulci a rămas la nivelul de ipoteză bazată pe niște corelații, în timp ce ipoteza cu virusul polio a ajuns explicația cea mai probabilă, susținută de o mulțime de studii de diverse tipuri făcute de-a lungul timpului. Există experimente care au studiat virusul (izolare, diverse mecanisme, structură, analiză genetică), experimente care au studiat vaccinul (studii clinice randomizate) și statistici oficiale din foarte multe țări, care arată că scăderea cazurilor de poliomielită a avut loc bruc odată cu introducerea vaccinului.

      Acum, dacă unii cercetători vor să studieze asocierea dulciuri-poliomielită sunt liberi să o facă. Există cercetători anti-vaccin care ar putea să facă asta (Miller, Classen, Blaxill etc.). Ar putea să ia o pauză de la căutările prin VAERS și să studieze poliomielia.

  7. Dacă am înțeles corect, atât în cazul infecției pe cale naturală cât și prin intermediul vaccinului oral, virusul poliomielitei se cantoneaza în tractul gastrointestinal. Evoluția ulterioară a acestuia este controlată de flora bacteriană. În mod normal, dacă ea este puternică, virusul nu poate să prolifereze pentru că nu găsește resurse suficiente de hrană / mediu de cultură.

    Ce se întâmplă atunci când există un dezechilibru al florei intestinale? Spre exemplu: o cură de antibiotice de doar trei zile poate determina cu ușurință un astfel de dezechilibru. De aceea, medicii ar trebui să prevină părinții copilului vaccinat recent să nu îi administreze acestuia nici un antibiotic într-un interval de minim trei săptămâni post-vaccinare.

    Atunci când flora intestinală nu este suficient de puternică pentru a controla evoluția virusului poliomielitei, există șanse crescute ca virusul atenuat să sufere mutații prin care să devină mai agresiv și să provoace complicații.

    Dezechilibre ale florei intestinale pot fi cauzate și de alimentația bogată în glucide, care pot servi ca mediu de cultură excepțional pentru virusul poliomielitei.

    În încheiere, dacă discuți despre folosirea DDT-ului este util să investighezi și unele particularități incredibile din anii ’50. Spre exemplu, poți găsi postere vintage din acea perioadă în care mamele erau încurajate să își protejeze copiii de căpușe cu ajutorul unor revolutionare fețe de pernă impregnate cu DDT. Da, ai citit bine: fețe de pernă. Alt produs revoluționar din anii ’50: tapet special pentru camera copilului impregnat cu, ai ghicit, DDT.

    1. Da, problema cu antibioticele administrate după vaccinul oral anti-polio a fost și în România în anii ’90, când rata de PPAV (poliomielită paralitică asociată cu vaccinul) era de vreo 10 ori mai mare decât în restul țărilor. Odată ce s-a investigat și s-a descoperit că asta era problema, medicii au fost instruiți să nu mai dea antibiotice în perioada de câteva săptămâni după vaccin, iar cazurile de PPAV au scăzut la nivelul din alte țări. Acum la noi nu se mai pune problema asta, că se folosește vaccinul cu virus inactivat, dar bineînțeles că în țările în care încă se folosește VPO trebuie avută mare grijă. Și cu antibioticele și cu alți factori de risc care sunt cunoscuți.

      Legat de DDT, știu că era promovat în multe feluri și era foarte la modă. Pe de o parte, DDT-ul a fost util în reducerea malariei. Pe de altă parte, este o substanță toxică. Povestea DDT-ului este asemănătoare cu a altor substanțe toxice folosite în industrie (azbest, crom, beriliu, tutun): industria producătoare le prezintă publicului ca fiind minunate și ignoră cât de mult poate criticile justificate ale oamenilor de știință. Bineînțeles, nu poate ignora la nesfârșit criticile și până la urmă e nevoită să se supună consensului științific. Ce reușește industria e să tragă de timp. Felul în care comunitatea științifică a dus lupta cu diverse industrii este interesant, însă nu despre asta e articolul pe care l-am scris.

      Pe scurt, da DDT-ul e toxic, e bine că a fost interzis, însă nu este cauza poliomielitei.

  8. Nu am indicii clare,dar daca studiezi presa anilor 90,mai precis saptamanalul MAGAZIN,dar si alte ziare ale vremii,poti sa gasesti aceste studii.

    1. Am căutat informații despre ipoteza asta. N-am găsit săptămânalul Magazin, dar am găsit ceva mai bun: jurnalele Science și Nature.

      Povestea este următoarea. Totul a pornit de la un articol din Rolling Stone în 1992. Articolul se numește „The Origin of AIDS: A startling new theory attempts to answer the question, ‘Was it an act of God or an act of man?'” (1) (am pus linkuri la sfârșit pentru tot ce discut aici). Rolling Stone nu este locul potrivit pentru a discuta ipoteze din știință la fel cum nici Science nu este locul potrivit pentru a discuta care este cel mai bun album al anului. Însă pentru că articolul a atras atenția, a primit un răspuns publicat în Science, tot în 1992 (2).

      În 1999, un scriitor pe nume Edward Hooper a publicat o carte –The River: A journey back to the source of HIV and AIDS– în care a promovat ipoteza că unele vaccinuri VPO au fost contaminate cu un virus care mai târziu a produs SIDA. De reținut că nu a publicat într-un jurnal științific, ci a scris o carte. Oricine poate scrie cărți pe orice temă. Presupunerile pe care le-a făcut în carte au fost, în mare, demontate într-un articol de la Royal Society după ce anterior au fost făcute mai multe teste care au infirmat ipoteza (3). Cu alte cuvinte, oamenii de știință au luat în considerare că poate e adevărat ce zice Hooper și au verificat, chiar dacă el nu era om de știință. De exemplu, într-un articol publicat în The Lancet au verificat dacă vaccinurile VPO pe care Hooper le acuza că ar fi contaminate cu ADN de cimpanzeu chiar sunt contaminate. E vorba de niște vaccinuri din 1958-1960 din Congo din care, din fericire, încă existau stocuri. După verificări n-au găsit nimic (4). Într-un articol publicat în Science a fost făcută o analiză a mecanismului de transmitere a unui astfel de virus, sugerat de Hooper, iar rezultatul a fost că este „highly unlikely” (5). Într-un articol din Nature Medicine au fost prezentate analize PCR care au infirmat ipoteza VPO-SIDA (6). Și mai sunt și alte articole.

      Pe scurt, ipoteza a plecat de la un articol din Rolling Stone, a fost extinsă de o carte a unui scriitor și a fost testată și discreditată prin mai multe experimente publicate în jurnale științifice. Un sumar poate fi citit într-un articol din 2004 din Nature (mai multe referințe acolo) (7).

      Bineînțeles că Edward Hooper nu a fost convins și a continuat să-și susțină ipotezele din carte sau să le modifice (o eroare logică numită mutarea ștachetei: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mutarea_%C8%99tachetei ). Și deși e discreditată, ipoteza e prezentată ca și când ar fi adevărată prin diverse documentare sau articole de pe internet.

      1: http://www.skepticfiles.org/socialis/aids_org.htm
      2: http://www.sciencemag.org/content/257/5073/1024
      3: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1088473/pdf/TB010831.pdf
      4: http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(00)04536-0/abstract
      5: http://www.dnai.org/media/bioinformatics/hiv/origins_of_hiv_02.doc
      6: http://www.nature.com/nm/journal/v6/n10/full/nm1000_1067.html
      7: https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CB4QFjAA&url=http%3A%2F%2Ftree.bio.ed.ac.uk%2FdownloadPaper.php%3Fid%3D246&ei=ciONVd_qGoqmgwSFsIGgDA&usg=AFQjCNEXJCZk5vlU8Tt-lZb8InUhSifI3g&sig2=DLIrMs98Kue-YhfahyzKnw&cad=rja

  9. Discreditarea unei astfel de ipoteze vine din partea taberei provaccin,care are tot interesul să-şi promoveze propriile teorii şi ipoteze.Aş vrea să stiu dacă au existat studii făcute de specialisti neutri.

    1. Ce înseamnă mai exact „tabăra provaccin”? Și de ce simplul fapt că vine dintr-o tabără înseamnă că putem să ignorăm cercetarea?

      Tabăra provaccin înseamnă cumva cercetători specializați pe domeniile în care fac cercetare, în acest caz vaccinuri? Dacă da, atunci se califică.
      Doar două exemple: http://eeb.arizona.edu/people/dr-michael-worobey și https://en.wikipedia.org/wiki/Hilary_Koprowski .
      Ipoteza a fost studiată de mulți cercetători și rezultatele au fost publicate în mai multe jurnale. Sugestia că toți au avut același interes și cumva s-au auto-cenzurat este exagerată. Ideea că în știință se publică doar lucruri care să confirme ce se știe este greșită. Uite doar trei exemple se situații în care cercetătorii au publicat articole care n-au convenit unor alți cercetători sau unor companii:

      Jüni, P., Nartey, L., Reichenbach, S., Sterchi, R., Dieppe, P. A., & Egger, M. (2004). Risk of cardiovascular events and rofecoxib: cumulative meta-analysis. The Lancet, 364(9450), 2021-2029. http://vioxxnationalclassaction.ca/Press/2004_11_06_Lancet.pdf
      (articol care arată pericolele medicamentului Vioxx, care a fost retras ulterior)

      Peter, G., & Myers, M. G. (2002). Intussusception, rotavirus, and oral vaccines: summary of a workshop. Pediatrics, 110(6), e67-e67. http://pediatrics.aappublications.org/content/110/6/e67.full.pdf+html
      (articol care arată riscul ridicat de invaginație intestinală dat de RotaShield, un vaccin anti-rotavirus care a fost retras din această cauză)

      Kernan WN, Viscoli CM, Brass LM et al (2000). Phenylpropanolamine and the risk of hemorrhagic stroke. NEJM. 343(25):1826–32. http://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJM200012213432501
      (articol care arată că substanța fenil-propanol-amină din anumite medicamente crește riscul de accidente vasculare cerebrale hemoragice, ceea ce a dus la retragerea acelor medicamente)

      Și ca să sumarizez, ipoteza VPO-SIDA este susținută de un articol în Rolling Stone și o carte; și este infirmată de multe articole cu autori diverși, publicate în jurnale științifice de top.

      Prin urmare, ce justificare ai pentru a respinge consensul științific?

  10. Observ că Insula Indoielii are unele tendinţe autoritare.Astfel de pe pagina de facebook au fost sterse unele comentarii antivaccin,pe marginea acestui articol,ceea ce denotă că nu sunteţi dispuşi la dialog.Dacă vreţi ca toate taberele să ajungă la consens trebuie să acceptaţi toate comentariile şi să nu fugiţi de polemici.

    1. Poate au fost șterse pentru că erau pe marginea acestui articol, nu pe marginea unui articol de la Insula Îndoielii? Sau poate că a fost un comentariu de tip „potrivit unor studii, da’ nu spun care”. Zic și eu.. . Eu sunt dispus la dialog și n-am șters nimic. Bineînțeles, dacă o să continui cu negaționismul nejustificat o să mă plictisesc de la o vreme pentru că o să consider că am spus tot ce era necesar.
      P.S.: câteva comentarii șterse de Insula Îndoielii nici nu se compară cu cenzura totală din tabăra antivaccin. Din păcate nu mai există un grup de pe Facebook, că ți-aș fi dat link cu o situație ridicolă în care Felicia Popescu a postat un articol anti-vaccin, a blocat pe toată lumea care părea pro-vaccin (chiar și persoane cu care n-a discutat niciodată) și apoi s-a plâns că, uite, niciun pro-vaccinist nu are curajul să comenteze în fața unor dovezi irefutabile.

  11. Explică-mi mai bine-ce consideri negaţionism nejustificat?Argumentele antivaccinistilor le consideri nejustificate?După citirea comentariului tău am citit din curiozitate articolele Feliciei Popescu (până acum nu auzisem de ea,sau cel puţin nu i-am reţinut numele,deoarece mai citisem articole asemănătoare-de multe ori nu mă interesează autorul), şi am găsit niste informaţii care ar trebui luate în seamă.

    1. Negaționism nejustificat e atitudinea de a respinge dovezi fără un motiv justificat. De exemplu, cum ai spus mai sus că pentru că argumentele vin din partea taberei provaccin nu sunt de luat în seamă. Mai mult decât a scoate în evidență că argumentele au fost făcute de mai mulți specialiști în jurnale de top și că reprezintă consensul științific nu am ce să zic. În niciun domeniu nu există o dovadă perfectă, toate studiile au slăbiciuni (obiceiul este ca aceste slăbiciuni să fie scoase în evidență chiar de autori).
      Nu-mi vine în minte acum vreun argument anti-vaccin pe care să-l fi considerat credibil și prezentat corect, dar probabil că există. N-am citit eu toate articolele anti. În general infromațiile corecte am observat că sunt generalizate nejustificat. De exemplu, se prezintă un studiu care arată că vaccinul BCG nu funcționează în India și se generalizează la nivel global sau chiar se extinde concluzia asta la alte vaccinuri, ignorându-se alte studii care există și spun altceva.
      Și numesc negaționism această atitudine pentru că e întâlnită și în alte domenii: propaganda companiilor de tutun pentru negarea pericolelor fumatului, negarea încălzirii globale ș.a.

  12. Nici eu nu consider că toate argumentele provaccinistilor sunt nejustificate,dar interesul lor,inclusiv al celor de la insula indoielii,este de induce frica,şi în final de a impune o dictatură medicală.Poate par conspiraţionist,dar îţi aminteşti de scandalurile gripei aviare,sau al gripei porcine-ambele epidemii sau dovedit inexistente,şi totuşi mai apar stiri despre ele.Cât despre încălzirea globală,aceasta este o altă fraudă stiinţifică-care însă inspiră autori precum Emil Streinu-stiu de la rude apropiate ale sale că nu crede în încălzirea globală şi nici în existenţa OZN-urilor,ceea ce nu-l împiedică să scrie ,,romane,,despre aceste lucruri,sau să apară la TV cu astfel de trăznăi.

    1. Atâta timp cât bolile contagioase sunt periculoase cred că o anumită doză de teamă este justificată. Nu mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care poliomielita este la tot pasul. Nu cred că e bine să ignorăm niciun risc și cred că aici suntem de acord. Diferențele de opinie (pro sau anti vaccin) vin din felul în care vedem riscurile. Cei ce refuză vaccinarea sunt mai speriați de efectele adverse decât de boli, iar cei ce acceptă vaccinarea sunt mai speriați de boli decât de efecte adverse. Din punctul meu de vedere, riscurile vaccinurilor sunt mult mai mici decât riscurile bolilor. Și nu este doar punctul meu de vedere, ci și consensul științific.
      În ce ar consta o dictatură medicală și cum s-ar putea realiza?

  13. Faptul că se încearcă impunerea unor controale medicale obligatorii nu îţi dă de gândit?Faptul că se încearcă impunerea vaccinării obliugatorii nu îţi dă de gândit?Sau introducerea cardului de sănătate.Cum îţi explici că doctorul Vasile Asterăstoaie,a fost condamnat,e drept cu suspendare,după ce a criticat introducerea cardului de sănătate?Sau cum îţi explici înfiinţarea posturilor de mediatori sanitari rromi,a căror menire este de a urmări vaccinarea copiilor,precum şi folosirea mijloacelor contraceptive de către femeile rrome?Stiaţi că acesti mediatori sanitari ,împreună cu medicii de familie şi asistenţii sociali merg până la a obliga femeile rrome să folosească mijloace contraceptive,sau să-şi vaccineze copiii?Există,desigur mediatori sanitari,medici de familie şi asistenţi sociali cu coloană vertebrală,care refuză să se implice în astfel de lucruri,sau care caută să conştientizeze populaţia asupra pericolului vaccinării şi a folosirii mijloacelor contraceptive,însă de multe ori acestia sunt avertizaţi că nu îşi fac meseria cum trebuie,sau sunt riculizaţi.
    Mai vrei şi alte dovezi că se încearcă impunerea unei dictaturi medicale?

    1. Din ce-am citit în ultima vreme am văzut că începe să se pună la îndoială utilitatea folosirii unor teste la scară largă și cred că lucrurile o să se schimbe în viitor și testele o să fie folosite mai rațional. Vaccinarea obligatorie mi se pare însă justificată. Este o măsură de sănătate publică. Desigur, aș prefera să nu fie obligatorie și oamenii chiar să înțeleagă de ce e necesară.
      Vasile Astărăstoae a fost condamnat pentru alte lucruri, nu pentru că a criticat cardul de sănătate.
      În legătură cu femeile rrome, nu știu cât de mult pot fi obligate în practică. Nu cred că stă nimeni noaptea cu ele să zică „Stop! Întâi prezervativul!”.
      Există probleme în sistemul românesc de sănătate, există probleme în cercetarea internațională, dar o dictatură medicală mi se pare cam mult. Eu sunt optimist (cel puțin în ce privește știință, nu neapărat deciziile politice).

  14. Vaccinarea obligatorie nu este justificată.De ce să-mi expun copilul unor riscuri de dragul societăţii.În plus presupusa imunitate se instalează după mai multe zile,iar în timpul acesta persoana vaccinată poate răspândi virusul pentru care s-a răspândit.Deci şi copiii vaccinaţi pot fi un pericol pentru ceilalţi,fapt confirmat chiar de medici provaccinisti.
    Nu este vorba despre prezervativ,ci despre medicamente contraceptive şi sterilete.Femeile rrome cu mulţi copii sunt constrânse în mod subtil să accepte steriletul sau să ia medicamente contraceptive.
    Am fost martor când o asistentă medicală făcea morală unei femei rrome care născuse al şaşelea copil.De regulă astfel de femei nu sunt lăsate să părăsească maternitatea înainte de a li se pune steriletul,şi numai cele foarte guralive scapă.
    Oficial Vasile Astărăstoaie a fost condamnat pentru conflict de interese.Adevărul este că deranja prea mult.S-a opus nu numai cardului de sănătate ci şi vaccinării obligatorii.Dacă ar fi fost mai cuminte era şi acum preşedinte al ,,colegiului,,.Condamnarea sa a fost de fapt un avertisment pentru medicii care mişcă în front şi se opun viitoarei dictaturi medicale.

    1. Prin vaccinare nu sunt expuși copiii la riscuri „doar de dragul societății”. Sunt expuși la niște riscuri foarte mici pentru a scăpa de niște riscuri mult mai mari.
      Hai să facem o comparație. În România riscul de a muri într-un accident auto este de 11,1/100.000 oameni (această valoare este o medie și putem presupune că este mai mare pentru cei ce au mașini). Riscurile grave ale vaccinurilor sunt de tipul „x cazuri la un milion”. Prin riscuri grave mă refer la riscul de deces sau riscul de a rămâne cu vătămări permanente. Mai există și alte riscuri mai mici cum ar fi diverse infecții, limfadenite ș.a. care apar mai des după vaccinul BCG și desigur nu sunt deloc plăcute, dar se vindecă. Plus efectele adverse ușoare care apar foarte des (febră, umflătură la locul injecției ș.a.).
      Dacă ne uităm la numere, ne dăm seama că riscul de deces sau vătămări permanente este mai mare pentru copiii pe care îi duc părinții cu mașina la școală decât pentru copiii vaccinați. Nu cred că vreun părinte ar fi îndreptățit să îi nege copilului dreptul la educație pe motiv că e periculos să iasă pe stradă. Atunci de ce ar fi justificat să îi nege dreptul la sănătate pe motiv că în cazuri rare apar efecte adverse? Doar pojarul omora 500.000 oameni în 2000, iar în 2012 acest număr a fost redus la 120.000 datorită intensificării programelor de imunizare din țările subdezvoltate. Iar numărul de decese nu spune decât o mică parte din toată povestea. Pe lângă cei care mor, mai sunt cei care fac encefalită sau encefalomielită post-infecțioasă (1-3/1000 respectiv 13/1000) dintre care între un sfert și o treime rămân cu sechele permantente.

      O opinie interesantă din Lancet Infectious Diseases: http://www.thelancet.com/pdfs/journals/laninf/PIIS1473-3099(15)00072-9.pdf
      Un articol despre efectele pojarului asupra sistemului nervos central: Fisher, D. L., Defres, S., & Solomon, T. (2014). Measles-induced encephalitis. QJM, hcu113. http://qjmed.oxfordjournals.org/content/qjmed/108/3/177.full.pdf

      În legătură cu transmiterea virusului de la vaccinați la nevaccinați, am citit mai multe exagerări. Riscurile sunt în general foarte mici. Riscuri mai mari sunt pentru persoanele imunocompromise (indiferent de cauză – HIV, chimioterapie, cauze genetice) în special de la vaccinul oral anti-polio sau cel anti-variolă. Cel oral anti-polio nu este folosit în România, iar cel anti-variolă nu mai este folosit niciunde. Riscul de a transmite boala după un vaccin ROR este extrem de scăzut (există câteva cazuri documentate în toată lumea); vaccinul pentru varicelă a dat 5 cazuri de transmitere după administrarea a 55 milioane de doze; vaccinul pentru rotavirus produce eliminarea virusului cam o săptămână și riscul de a îi infecta pe alții este eliminat dacă se acordă un pic mai multă atenție igienei. Vaccinurile pentru difterie, tetanos, tuse convulsivă, Haemophilus influenzae tip b, hepatita b, vaccinul polio inactivat ș.a. nu conțin virus viu, așa că nu există niciun risc de transmitere.
      Mai multe informații pot fi găsite aici:
      http://pediatrics.about.com/od/immunizations/a/live-vaccines.htm
      Sau despre rotavirus aici: http://www.redwineandapplesauce.com/2014/05/19/rotavirus-vaccine-shedding-poses-little-risk/
      Sau despre ROR aici: http://luckylosing.com/2011/10/13/vaccine-shedding-time-up-for-another-vaccine-myth/

      Pe scurt, da, într-adevăr există riscul de transmitere a bolii de la cei vaccinați la cei nevaccinați, dar doar pentru câteva vaccinuri și chiar și pentru acelea este foarte mic și nu poate fi un motiv pentru a refuza vaccinarea.

      Cât despre femeile rrome care sunt forțate să poarte stilet nu cunosc detalii, dar cred că organizațiile de protecție a drepturilor omului sau cele pentru rromi ar trebui să se implice.

  15. Una este să moară un copil oarecare,şi alta să moară propriul copil.Dacă unui provaccinist i s-ar întâmpla acest lucru,ar fi mai precaut în afirmaţii.Cât despre copiii morţi de pojar-acestia au murit din alte cauze-bineînţeles dacă statisticile nu au fost măsluite.
    Îţi apreciez articolele şi multe dintre informaţiile conţinute pot fi folosite ca argumente împotriva vaccinării.Fără să vrei ne ajuţi.Voi reveni cu comentarii sau cu informaţii ori de câte ori voi considera necesar.Succes.

    1. „Una este să moară un copil oarecare, și alta este să moară propriul copil” – se aplică și când e vorba de o boală ce ar fi putut fi prevenită.
      Specialiștii spun că acei copii au murit de la pojar. Dacă ei greșesc, pentru a arăta că greșesc e nevoie de ceva muncă (articole publicate în sistem peer-review). Opinia cuiva nu este pe același nivel de credibilitate cu cercetarea de zeci de ani de zile. La fel și cu măsluirea statisticilor – dacă au fost măsluite cu siguranță există metode de a arăta asta. Până atunci, însă, atitudinea rezonabilă este să le considerăm corecte.

  16. „Medicii nu s-au apucat dintr-odată să pună alt diagnostic doar pentru că au auzit că a început vaccinarea, așa cum sugerează P.”
    Experiente directe de la cabinet pediatric:
    1. la copil nevaccinat se pune diagnostic de tuse convulsiva, la copil vaccinat se pune diagnostic de „pseudo Krupp”.
    2. la copil nevaccinat se pune diagnostic de rujeola (pojar), la copil vaccinat se pune diagnostic de „rujeoleta”.
    3. la copil nevaccinat se pune diagnostic de rubeola, la copil nevaccinat se pune diagnostic de „eczema rubeoliforma”.
    Si vorbim de aceleasi simptome, denumite si redenumite dupa bunul plac al pediatrilor. Asa ca nu poti sa-mi spui ca medicii nu stiu ce fac. Oho, stiu ce fac si inca prea bine. Alba-neagra cu diagnosticele e practicata sistematic.

  17. Problema cu vaccinurile este ca pe langa substanta de baza, virusul inactivat, contin mai multe ingrediente care pot da, si nu de putine ori dau reactii adverse severe. Cred ca cei care vor sa faca astfel de vaccinuri ar trebui sa faca mai intai niste teste pentru a se vedea daca nu sunt alergici la unul sau altul dintre acesti adjuvanti. Observ ca acest lucru este complet ignorat, din nefericire.

    1. Pe de o parte, reacțiile alergice care pot să apară de la vaccinuri sunt de la ingrediente la care copilul sigur o să fie expus în viitor. De exemplu, vaccinul contra hepatitei B nu e recomandat celor care au alergie la drojdie pentru că aproximativ 1 copil din 1.1 milioane o să aibă o reacție alergică. Astfel de reacții nu sunt periculoase dacă medicul e atent și e pregătit să reacționeze. Alt caz e vaccinul ROR, care conține proteine de ou și dă reacții alergice la cei cu alergie la ou. La fel și vaccinul pentru gripă.
      Pe de altă parte, pot să apară reacții la un anumit vaccin din motive necunoscute. Astfel de reacții sunt foarte rare și dacă au apărut o dată, nu se mai pot face rapelurile.

      Situația e următoarea. Să presupunem că un copil e alergic la drojdie. La un moment dat o să mănânce ceva ce conține drojdie (ex.: pâine, tort) și o să aibă o reacție alergică. Sunt șanse mari ca în preajmă să nu fie niciun medic, ceea ce face situația mai periculoasă decât dacă ar fi făcut alergia într-un spital, după vaccin.
      Dacă e vorba de reacții alergice din motive necunoscute, riscul este foarte mic. De exemplu, pentru vaccinul DTP au fost observate doar câteva cazuri, toate au fost reacții alergice la componenta tetanos și toate au fost tratate corespunzător.
      Se pune apoi problema unor teste făcute pentru a detecta alergiile înainte de vaccinare. Din câte știu, dacă o persoană nu a fost expusă la substanța la care este alergică, nu se poate afla dacă este (dar nu sunt foarte sigur că e așa; trebuie întrebat un alergolog). De exemplu, în raportul IOM despre vaccinuri un caz e al cuiva care a avut o reacție în urma testului.

      Pe scurt, cei alergici află că au alergie doar atunci când intră în contact cu substanța respectivă, iar acest lucru se întâmplă fie prin vaccinuri, fie prin mâncare, fie prin alte moduri (ex.: contact cu pielea, în cazul latexului). Reacțiile alergice în general nu pun viața în pericol (se înroșește pielea, se umflă, apare febra, curge nasul), dar există și unele grave, cum ar fi șocul anafilactic, pe care un medic ar trebui să știe să-l administreze și să evite orice pericol.

      Hep B: https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/druginfo/meds/a607014.html#app4
      Intoleranță la drojdie: https://www.allergyuk.org/common-food-intolerances/yeast-intolerance
      Alergie la ouă: http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/egg-allergy/basics/prevention/con-20032721
      Reacții la vaccinuri: http://www.cdc.gov/vaccines/vpd-vac/should-not-vacc.htm
      Raportul IOM, Vaccinul DTP (pg. 482-483): http://willience.com/pdf/adverse_effects_vaccines.pdf

  18. Multumesc pentru raspuns.
    Problema e ca sunt inregistrate destul de multe cazuri de copii care au avut probleme serioase in urma unor vaccinuri (vezi cazul copiilor de la maternitatea unde s-a facut BCG si copii au dezvoltat tuberculoza ganglionara). Problema mare e ca nici firmele (care urmaresc doar profitul) nici guvernul care colaboreaza foarte strans cu acestea nu dau dovada de transparenta. Se cumpara vaccinuri dubioase facute cine stie unde etc. Tocmai aceasta lipsa de transparenta face ca sa existe retinere foarte mare fata de vaccinuri.
    Cum vezi urmartoarea problema? Tara noastra este cea mai vaccinata tara din UE, cu vaccinul impotriva tuberculozei si suntem cu cele mai multe cazuri de tuberculoza din UE. Asta referindu-ne dupa 1990. Ma intreb care e eficienta acestui vaccin, daca se tot zice ca prin acesta se poate eradica boala. Mi se pare ca nu are nici o influenta cel putin la noi. Oricum dupa 1990 erau vaccinate cele mai multe persoane. Nu stiu sa se fi facut vrea-o evidenta care sa arate cate din persoanele bolnave au fost vaccinate. Personal am facut toate vaccinurile care se faceau inainte de 1990 inclusiv BCG si in clasa 8 mi-a iesut acel IDR, foarte pozitiv si a trebuit sa i-au medicamente pt plamani cateva luni de zile. Nu am fost un copil subalimentat, ci dimpotriva. Deci mie acel vaccin nu prea mi-a ajutat. Legat de tuberculoza, principalele cauze ale bolii sunt mizeria si subalimenarea organismului.

    1. Transparența este foarte importantă și cred că ne îndreptăm în direcția potrivită. ex.: http://www.alltrials.net/news/who-calls-for-data-sharing-by-default-in-public-health-emergencies/

      Legat de BCG, acesta nu este un vaccin care să poată eradica boala, spre deosebire de altele. Eficiența lui ese prea mică pentru a permite eradicarea. Am fost și eu curios care e eficiența și răspunsul e mai complicat.
      O meta-analiză recentă (1) a s-a uitat la mai multe lucruri. Protecția contra infecției este destul de mică: undeva între 19-27%. În zonele cu latitudine mai mare de 40° (deci și în România), eficiența e în jur de 26%. În zone cu latitudine mică poate să fie chiar și 0%. Diferențe de acest fel, ce țin de locul unde te afli sunt găsite în toate studiile despre BCG. Nu se știe de ce, dar în unele zone funcționează mai bine decât în altele și există lucuri unde nu funcționează deloc (ex.: India). Ipoteza cea mai probabilă pentru această variație e expunerea la alte bacterii, care interferează cu vaccinul. Prin urmare, nu ne putem gândi la eradicare.
      Mai contează însă și alte lucruri. Același studiu a găsit și că vaccinul protejează împotriva manifestării tuberculozei în proporție de 71% pentru cei care n-au fost infectați înainte de vaccin și de 58% pentru cei infectați înainte de a fi vaccinați. Toate datele astea sunt valabile pentru copii (0-16 ani).
      Altă recenzie, care s-a uitat și la adulți a găsit o eficiență de 50% împotriva tuberculozei active și de 71% împotriva deceselor produse de tuberculoză (2).
      Dar cel mai important motiv pentru care se vaccinează e că BCG protejează împotriva formelor grave de tuberculoză (miliară și meningeală), cu o eficiență de 75% sau 86% (studiile caz-control au dat valoarea de 75%, iar studiile clinice, de calitate cea mai mare, au dat valoarea de 86%). Iar eficiența asta nu pare să varieze așa mult în funcție de locul geografic (3).

      Luând în considerare aceste lucruri și faptul că incidența tuberculozei în România e mai mare decât în restul Europei, vaccinarea mi se pare justificată: se încearcă reducerea formelor grave ale bolii. Dacă ar fi o incidență mică, n-ar fi motive de vaccinare având în vedere eficiența scăzută împotriva infectării. Chiar și așa, există discuții despre cum ar fi mai bine să se facă: vaccin sau o încercare de a identifica fiecare persoană infectată cu tuberculoză latentă și de a o trata. S-ar putea ca pe viitor să se adopte a doua strategie și în România, n-aș fi împotriva ei, doar că aceste lucruri trebuie hotărâte de specialiști.
      Un articol care mie mi-a clarificat multe lucruri despre BCG este ăsta: http://www.viata-medicala.ro/*articleID_5957-dArt.html

      1: http://www.bmj.com/content/349/bmj.g4643
      2: https://jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=366365
      3: http://arch.neicon.ru/xmlui/bitstream/handle/123456789/4325300/InternationalJournalofEpidemiologyintjepid_22_6_22-6-1154.pdf?sequence=1 sau http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8144299

  19. Multumesc pentru raspuns. Personal cred ca principala si cea mai eficienta forma de vaccinare este o alimentatie sanatoasa. Intr-un organism sanatos, de regula, tuberculoza nu patrunde. Omul poate purta agentii patogeni fara sa pateasca nimic. Asta e valabil si pentru multe alte boli.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s