Cine e Andrew Wakefield?

CDC. Andrew Wakefield
Andrew Wakefield (Sursa)

De ce e Andrew Wakefield numit un șarlatan? Pentru că a inventat datele despre 12 copii cu singurul scop de a face cât mai mulți bani. Pentru că a strâns donații pentru „cercetare” legată de autism și le-a folosit să-și plătească salariu fără să cerceteze nimic. Pentru că s-a folosit de justiție pentru a încerca să cenzureze informațiile neplăcute. Pentru că plănuia să facă milioane de lire dintr-un vaccin monovalent.

Dacă nu sunteți familiari cu povestea lui Wakefield sau ați citit despre el doar de pe bloguri anti-vaccin, o să vi se pară exagerat ce am scris mai sus. În acest caz, vă invit să citiți întreaga poveste mai jos. De fapt, oricare ar fi cazul, vă invit să citiți – eu am descoperit multe căutând informații.

 

Cuprins

Articolul din 1998 și panica.

De ce a fost o fraudă.

Scopul principal al lui Wakefield: să facă bani.

Investigația.

Atacuri asupra celor care l-au demascat.

Atacuri în justiție.

Încercări de discreditare.

Mai e medic? Ce spun susținătorii săi?

Concluzii

Articolul din 1998 și panica

În 1998, Andrew Wakefield și încă 12 autori au publicat un articol în jurnalul The Lancet în care au propus o legătură între autism regresiv, probleme gastro-intestinale și vaccinul ROR.58 Articolul descrie o serie de cazuri, 12 copii în total, cărora li s-au făcut mai multe analize, propune un nou sindrom, „enterocolită autistică” și sugerează că ar fi o legătură între acesta și vaccinul ROR. Fiind o serie de cazuri, autorii nu puteau să tragă concluzia că legătura e cauzală, cel puțin nu într-un jurnal atât de prestigios ca The Lancet. Prin urmare au scris ceea ce puteau scrie:

„We did not prove an association between measles, mumps and rubella vaccine and the syndrome described.

[Nu am demonstrat o asociere între vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă și sindromul descris.]

In most cases, onset of symptoms was after measles, mumps, and rubella immunisation. Further investigations are needed to examine this syndrome and its possible relation to this vaccine.

[În cele mai multe cazuri, apariția simptomelor a fost după imunizarea pentru rujeolă, oreion și rubeolă. Investigații ulterioare sunt necesare pentru a examina acest sindrom și posibila lui relație cu acest vaccin]”

Și asta a fost destul pentru că imediat Wakefield a apărut în presă și a stârnit panică recomandând să se renunțe la vaccinul ROR pentru că nu mai e sigur. Două dintre afirmații sunau cam așa (dar nu sunt singurele):

„There is sufficient anxiety in my own mind for the long term safety of the polyvalent vaccine—that is, the MMR vaccination in combination—that I think it should be suspended in favour of the single vaccines.

[Există suficientă anxietate în mintea mea față de siguranța pe termen lung a vaccinului polivalent –adică vaccinul ROR– încât cred că ar trebui suspendat în favoarea vaccinurilor singulare.]”59

„…you would not get consensus from all members of the group on this, but that is my feeling, that the, the risk of this particular syndrome developing is related to the combined vaccine, the MMR, rather than the single vaccines.

[…nu toți membri grupului ar fi de acord cu asta, dar părerea mea este că riscul de a dezvolta acest sindrom specific este legat de vaccinul combinat, ROR-ul, nu de vaccinurile singulare.]”60

Scopul lui Wakefield a fost să producă panică și astfel să câștige bani (mai multe detalii despre asta, mai jos). L-a realizat parțial pentru că a produs panică, a câștigat niște bani, dar nu atâția cât și-a propus.

Articolul este fraudulos și a fost criticat încă de la început pentru că pe baza a doar 12 cazuri, Wakefield a recomandat în presă renunțarea la vaccinul combinat. Mai mult, au fost făcute studii mult mai bune care n-au găsit vreo legătură între ROR și autism, dar acoperirea vaccinală a început să scadă. În urma scandalului, 10 dintre cei 12 autori ai articolului au publicat o „retragere a unei interpretări” din articol.61 Au spus că vor să clarifice faptul că nu s-a stabilit nicio relație de cauzalitate între autism și vaccin, dar a fost propusă o astfel de legătură și asta e ceea ce vor să retragă. Wakefield nu a fost printre acești autori.

Deși prin 2004 jurnalistul Brian Deer a scos la iveală niște probleme, The Lancet a decis să nu retragă articolul și să-l susțină în continuare pe Wakefield. Abia în 2010 a fost retras, în urma investigației făcute de General Medical Council.62 Motivele au fost că datele au fost fraudate, Wakefield a avut un mare conflict de interes nedeclarat ascuns intenționat și nu a obținut aprobarea etică pentru a face testele pe care le-a făcut pe copii.

În prezent, consensul medical, bazat pe evaluarea sistematică a literaturii, e că existența sindromului propus de Wakefield (enterocolită autistică) nu a fost stabilită, iar problemele gastrointestinale apar și la copiii cu autism, și la cei fără, nu sunt specifice doar la unii.63

De ce a fost o fraudă

Lucrurile raportate în articol nu au nicio treabă cu realitatea. Ca să o citez pe Fiona Godlee, redactor-șef la BMJ:64

The paper’s first sentence reads: “We investigated a consecutive series of children with chronic enterocolitis and regressive developmental disorder.” The only truth in this sentence is that the patients were children.

[Prima propoziție din articol spune: „Am investigat o serie consecutivă de copii cu enterocolită cronică și tulburare regresivă de dezvoltare”. Singurul adevăr în această propoziție este că pacienții au fost copii.]

Și nu, nu este o exagerare. Wakefield a falsificat rezultatele pentru toți cei 12 copii. Puteți vedea foarte clar mai jos care sunt diferențele:

CDC. Tabele Wakefield
Diferențele între ce a aprut în articolul lui Wakefield (stânga) și ce indicau analizele originale din spital (dreapta), pentru toți cei 12 copii din studiu. Sursa: MMR & Autism: Fixing a Link (document adițional pentru articolele publicate de Brian Deer în BMJ).

Wakefield a raportat că 9 din cei 12 copii aveau autism, când de fapt doar unul avea. Aproape toți (11 din 12) apăreau în articol ca având enterocolită. În realitate doar trei aveau. Despre 8 din cei 12 articolul spunea că ar fi dezvoltat simptomele la câteva zile după ce au primit vaccinul ROR, când de fapt niciunul nu e în această situație. Așa că niciunul dintre cei 12 copii n-a avut datele raportate corect în articol. De unde știm asta? Din mai multe surse.

Pe de o parte, avem datele brute de la spital – rezultatele reale ale analizelor patologice – care spun ceea ce vedeți mai sus în tabelul din dreapta.65,66 Dacă nu erau insistențele lui Brian Deer, e posibil ca aceste date să fi rămas ascunse pentru că spitalul l-a acoperit pe Wakefield până în ultimul moment.67 Înainte ca analizele patologice să fie disponibile, au fost alte dovezi care spuneau același lucru. De exemplu, în același an cu articolul lui Wakefield, un doctorand care lucra în același laborator și-a publicat teza de doctorat care includea 22 de copii, printre care și cei 12 din studiul lui Wakefield.68 Bineînțeles, la vremea publicării, acest doctorand nu avea de unde să știe că Wakefield o să manipuleze informațiile, așa că un argument de genul „a fost pus să publice ca să îl discrediteze pe Wakefield” nu este deloc justificat.

Ca să îl contrazică pe Brian Deer, Wakefield a obținut niște documente de la General Medical Council și le-a trimis la BMJ printr-un acolit de-al său, David Lewis. Bineînțeles că saituri precum NaturalNews sau Age of Autism au scris că, gata, Wakefield a demonstrat că BMJ și Brian Deer au mințit și că el a fost onest încă de la început. De fapt, în partea de internet populată de militanți anti-vaccin așa s-a încheiat povestea.

Dar ce a făcut BMJ cu documentele? Le-a ignorat? Le-a ascuns? Nu. BMJ a întrebat niște specialiști în patologie ce spun noile informații și aceștia au confirmat că sunt analizele unor copii sănătoși.66,105,106 Datele în cauză sunt de fapt analize făcute de un co-autor de-al lui Wakefield și în loc să demonstreze că n-a fost nicio fraudă, demonstrează tocmai că a fost.69 Așa că Wakefield s-a incriminat și mai mult trimițând date brute. Așa se întâmplă când faci fraudă științifică – datele brute contrazic ce ai scris în articol.

Pe de altă parte, Deer –fiind un jurnalist de investigație– a încercat să afle de la părinții copiilor dacă analizele prezentate în articol corespund. De exemplu, tatăl copilului 11 a zis că informațiile despre copilul său sunt greșite. Simptomele au apărut cu două luni înainte de ceea ce scria în articol și au fost raportate distorsionat (de exemplu, o infecție virală la piept a fost raportată ca „simptomă comportamentală” ca să să pară că e ceva legat de autism). Doi dintre copiii din articol erau frați (nu s-a spus asta) și aveau probleme gastrointestinale încă dinainte de a primi vaccinul (alt lucru care nu s-a spus în articol, pentru că în articol simptomele au apărut la toți copiii după vaccinul ROR). Copiii nr. 4 și nr. 8 au avut probleme de dezvoltare încă dinainte de vaccin, dar în articol scria că erau „anterior normali”. Copilul nr. 5 a primit vaccinul la 16 luni, iar în articol scria că problemele au apărut la 18 luni, deși părinții au avut îngrijorări încă de la 11 luni.70

Toate informațiile arată același lucru: datele din articol au fost fraudate!

Și dacă mai contează, Wakefield a ales în mod subiectiv ce participanți să includă în articol, iar protocolul are foarte puține lucruri în comun cu articolul final. Wakefield știa dinainte ce trebuie să găsească. De exemplu, 11 familii selectate de el au dat vina pe ROR pentru problemele copiilor, dar în articol scrie că doar 8 au dat vina. De ce? Pentru că excluzând trei, se obținea o durată de 6,3 zile în medie de la vaccin la apariția simptomelor. Dacă ar fi fost incluse și celelalte trei cazuri, durata medie ar fi fost mai mare de o lună.70

Protocolul71 spunea că vor fi incluși 25 de copii, au fost testați 30 și în final au ajuns doar 12 în articol – aleși cu grijă de Wakefield.72 Hai să ne uităm la câteva diferențe între studiul care a fost aprobat și cel care a fost raportat.

Studiul autorizat Studiul publicat
Titlu A new paediatric syndrome: enteritis and disintegrative disorder following measles/rubella vaccination Ileal-lymphoid nodular hyper-

plasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children

Criterii de includere Tulburări dezintegrative/boala lui Heller Autism
Nr. copii înrolați 25 12
Participanți incluși Doar copii înrolați după aprobarea etică din 18.12.1996 Cel puțin 6 copii înrolați înainte de 18.12.1996, cu teste de laborator făcute înainte de aprobare
Motivul puncțiilor lombare Testarea anticorpilor pentru virusul pojarului și a citokinelor din lichidul cefalorahidian Testarea pentru acid lactic în lichidul cefalorahidian.
Analize virologice RT-PCR și NASBA Rezultatele n-au fost raportate
Ce a aprobat comisia de etică A pus la îndoială cât de „indicate din punct de vedere clinic” sunt investigațiile propuse „Investigațiile au fost aprobate de către Ethical Practices Comitee de la spitalul Royal Free”
Vaccinul suspect

RR (rujeolă-rubeolă)

ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)

Sursa: comparație făcută de Brian Deer pe baza protocolului și a articolului final.

După controversa creată de publicarea articolului din 1998 (dar înainte să se știe că a fost fraudat), lui Wakefield i s-a propus și i s-a oferit susținere să încerce o replicare a rezultatelor cu 150 de copii. Wakefield a zis că e de acord, dar nu s-a apucat de studiu. A tras de timp. După doi ani de tras de timp, perioadă în care a primit salariu, cei de la spital s-au prins că sunt luați de fraieri și l-au dat afară.59 Dacă rezultatele sale ar fi fost adevărate, n-ar fi avut nicio problemă să încerce o replicare.

Lucrurile sunt destul de clare. Sper că nu mai e nicio îndoială că Andrew Wakefield e un fraudator.

 

Scopul principal al lui Wakefield: să facă bani

Încă din protocolul trimis la Legal Aid Board, Wakefield și colegii scriau că vor să facă un studiu în care să arate o legătură cauzală între vaccinul ROR și problemele de sănătate și care să poată fi folosit în instanță:70

„The objective is to seek evidence which will be acceptable in a court of law of the causative connection between either the mumps, measles and rubella vaccine or the measles/rubella vaccine and certain conditions which have been reported with considerable frequency by families of children who are seeking compensation. It is hoped that using the testing protocol attached it will be possible to establish the causal link between the administration of the vaccines and the conditions outlined in this proposed protocol and costing proposal.”

Știința se face în general plecând de la o ipoteză, nu știind dinainte ce trebuie descoperit, dar n-ar fi o problemă dacă Wakefield nu și-ar fi falsificat datele și nu ar fi fost plătit pentru asta. Despre cum le-a falsificat tocmai am vorbit. Hai să vedem cum a fost plătit. Aveți mai jos o scrisoare din 1996 de la Wakefield către Richard Barr:

CDC. Wakefield, contract cu Barr
Înțelegerea dintre Wakefield și Barr (avocatul care l-a angajat). Wakefield cere 150£/oră, plus cheltuieli și propune să fie făcut contractul pe firma soției. În total, Wakefield a ajuns să câștige prin acest contract 435.643£. Sursa: documente obținute de Brian Deer prin Freedom of Information Act: scrisoarea, documentul de la Legal Aid Board (instituție de stat care a dat banii).

Richard Barr e un avocat (și homeopat, printre altele, dacă sunteți curioși) care și-a propus să dea în judecată niște companii producătoare de vaccinuri pe motiv că vaccinul ROR ar fi produs autism unor copii. Avea clienții, era susținut de JABS (o organizație anti-vaccin), dar n-avea dovezile care să-i permită să câștige. Dacă nu există dovezi, nicio problemă, le inventăm – dar nu le inventăm cu banii noștri, ci cu banii statului. În Marea Britanie există un fond numit Legal Aid, făcut de guvern pentru a îi ajuta pe cetățenii săraci să aibă acces la justiție – locul perfect de unde să ia Barr banii. Vreo 18 milioane de lire în total.66 Firma lui Barr scria în 1997, înainte de publicarea studiului: „Dacă vaccinurile ROR vor fi retrase, atunci asta bineînțeles că va fi un minunat pas înainte pentru cazuri [clienții lui Barr]”.73

Wakefield a primit de la Richard Barr în total 435.643£. Spus altfel: Wakefield a fost plătit cu 400 de mii de lire sterline ca să producă acel articol fraudulos. Iar alți medici de la același spital, Royal Free, au împărțit între ei în jur de 100.000£ ca să îl susțină pe Wakefield.66 Și deși scopul declarat în protocolul trimis către Legal Aid Board era să găsească „o legătură cauzală între vaccinul ROR și anumite condiții”, atunci când Wakefield a cerut Școlii Medicale de la Royal Free să încaseze banii pentru el, a explicat că de fapt contractul nu e ca să găsească o legătură, ci să verifice dacă acuzațiile părinților copiilor sunt fondate sau nu.74 Iar cei care l-au susținut au mințit alături de el. De exemplu, organizația anti-vaccin JABS (care i-a adus lui Wakefield copii pentru studiu) a negat chiar și în iulie 2006 că Wakefield ar fi primit bani pentru studiu.75 Până în ultimul moment a negat. Abia în decembrie 2006 a obținut Brian Deer datele de la Legal Aid Board, prin FOIA.76

De fapt, nu e singurul lucru pe care l-a ascuns Wakefield. Când a trimis articolul să fie publicat în Lancet nu a dezvăluit niciunul dintre conflictele de interese pe care le avea. Și avea multe! Pe lângă cele 400 de mii de lire despre care am spus mai sus, mai avea și planuri elaborate să facă bani de pe urma panicii create. Încă din 1995, Wakefield a aplicat pentru un patent prin care voia să înregistreze o metodă de diagnosticare a bolii Crohn sau a colitei ulcerative prin detectarea virusului pojarului în intestine. Plănuia să facă o firmă care să vândă astfel de teste de diagnostic și se aștepta să facă un profit de 72,5 milioane de lire pe an. De asemenea, Wakefield împreună cu tatăl unuia dintre copiii din articolul său și-au propus să lanseze o companie care să producă nu doar teste de diagnostic, dar și imunoterapie și vaccinuri.59 Încă din 1997, Wakefield a înregistrat un patent pentru un „vaccin pentru rujeolă mai sigur”,77 iar în 1998 un alt patent, tot pentru un vaccin monovalent78 (acum cred că e destul de clar de ce insista el în conferința de presă că trebuie să se renunțe la vaccinul trivalent și să se treacă din nou pe vaccinuri monovalente). Încă dinainte de publicarea articolului din 1997, Wakefield avea făcut planul de afaceri în detaliu. A devenit directorul a cel puțin două companii, Carmel Healthcare Ltd. (Carmel e numele soției sale) și Unigenetics Ltd. Prima și-a propus să facă bani din diagnostice (care bineînțeles erau bazate pe cercetarea frauduloasă din 1998 care a propus o asociere între vaccin, probleme intestinale și autism), iar a doua a făcut rost de 800.000£ de la Legal Aid Board, bani din care înainte de toate s-au rezolvat treburile importante: salariul lui Wakefield, de 40.000£ plus cheltuieli de 50.000£, în avans. Principalii clienți erau preconizați a fi avocații și grupurile de pacienți care cred că sunt afectați de vaccinuri. Planul era următorul, după cum spunea un prospect:59

“Once the work of Professor O’Leary and Dr Wakefield is published, either late in 1999 or early in 2000, which will provide unequivocal evidence for the presence of the vaccine derived measles virus in biopsy samples, the public and political pressure for a thorough, wide ranging investigation into the aetiology of the bowel conditions will be overwhelming. […] As a consequence of the public, political and legal pressures brought to bear, the demand for a diagnostic able to discriminate between wild type and vaccine derived measles strains will be enormous.”

[„Odată ce munca profesorului O’Leary și a dr. Wakefield este publicată, ori la sfârșitului anului 1999, ori la începului lui 2000, care va produce dovezi fără echivoc pentru prezența virusului pojarului derivat din vaccin în probele de la biopsie, presiunea publică și politică pentru o investigație aprofundată și cuprinzătoare în legătură cu etiologia condițiilor intestinale va fi copleșitoare. […] Consecință a presiunilor publice, politice și legale produse, cerința pentru un test de diagnostic capabil să diferențieze între tulpinile sălbatice și cele din vaccin ale virusului pojarului va fi enormă.”]

Merită menționat că Wakefield mai era și în negocieri cu Johnson & Johnson și avea conexiuni cu Merck și SmithKline Beechan, așa că nu era străin de Big Pharma.59

După ce s-a descoperit că a primit bani pentru studiu, a susținut că de fapt el e un om bun și a donat banii, nu i-a luat pentru el. Bineînțeles, i s-a cerut o dovadă, dar n-a avut niciun document prin care să dovedească. Iar printre documentele eliberate prin FOIA nu se află nicio astfel de donație înregistrată.79

Scriam mai sus că i s-a oferit șansa să facă o replicare a studiului său și că a refuzat. După ce a refuzat a fost dat afară de la spitalul Royal Free și a înființat o organizație non-profit numită Thoughtful House folosind banii strânși de la fanii săi în campanii. La strâns bani se pricepe foarte bine. Scopul declarat al organizației era să facă cercetare care să-i ajute pe copiii cu probleme de dezvoltare. Dar cum prioritatea lui Wakefield erau banii, înainte de toate s-a asigurat că banii pentru salariul său sunt rezervați. A stat acolo și a primit salariu până în 2010. De exemplu, documentele depuse la FISC (IRS) arată că în 2008, salariul său era de 270.000$ pe an (pg. 7).

După ce a fost dat afară și de aici, a creat Strategic Autism Initiative, tot cu scopul declarat de a face cercetare care să-i ajute pe copiii cu autism. Să ne imaginăm următoarea situație: suntem părinții unui copil cu autism și vrem să fie făcută mai multă cercetare în acest domeniu. Vrem să ajutăm copiii cu autism, așa că donăm bani unei organizații care tocmai asta își propune: să facă cercetare, să ajute copiii cu autism. Dacă am donat bani sperăm ca ei să fie folosiți pentru ce au fost donați. A făcut Strategic Autism Initiative asta sau i-a mințit pe părinții care au donat? Hai să vedem cum au fost cheltuiți banii.

CDC. SAI
Cum a cheltuit Strategic Autism Initiative banii din donații. Sursa: Left Brain, Right Brain (graficul este construit folosind documentele de la IRS).

În primul an (2010), Wakefield nu și-a luat salariu aproape deloc că atunci înființase organizația și a avut ale cheltuieli, dar în 2011 a luat 200.000$, adică vreo 70% din donații. Încă un salariu pentru un alt angajat și s-a făcut 80%. În 2012, 100% din donații s-au dus pe salarii, 90% fiind al lui Wakefield. Uite așa au fost folosiți banii pentru „cercetare”. Cu alte cuvinte, Wakefield a păcălit niște părinți cu copii autiști!

Iar Wakefield mai are și alte surse de bani. De exemplu, este invitat la conferințe anti-vaccin de către diverse fundații. Una dintre acestea l-a plătit cu 20.000$, adică o treime din toate contribuțiile primite (probabil tot de la părinți făcuți să creadă că dau pentru „cercetare”).

CDC. Vila lui Wakefield
Vila lui Wakefield. Construită din banii de la avocați și din donațiile părinților copiilor autiști, care credeau că donează pentru „cercetare”? (Sursa)

Investigația

Din iulie 2007 până în mai 2010, General Medical Council (GMC) din Marea Britanie a făcut o investigație în legătură cu studiul din 1998, iar în urma acestei investigații i-a retras licența medicului Wakefield pentru că a făcut investigații lipsite de etică asupra copiilor:70

„Panel findings of fact. Ten children (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12) were found to have been subjected to invasive investigations for research purposes without ethical approval. In seven cases (1, 2, 3, 5, 8, 9, 12) this was found to be contrary to the child’s clinical interests. Eight children (1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 12) were caused to undergo colonoscopies which were not clinically indicated. Seven children (1, 2, 3, 5, 8, 9, 12) were caused to undergo barium meals and follow throughs which were not clinically indicated. Three children (3, 9, 12) were caused to undergo lumbar punctures which were not clinically indicated.”

[Descoperirile panoului. Zece copii (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12) s-a descoperit că au fost supuși investigațiilor invazive pentru cercetare fără aprobare etică. În șapte cazuri (1, 2, 3, 5, 8, 9, 12) s-a descoperit că acestea au fost contrare interesului clinic al copiilor. Opt copii (1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 12) au fost făcuți să aibă colonoscopii care nu erau indicate din punct de vedere clinic. Șapte copii (1, 3, 4, 5, 8, 9, 12) au fost făcuți să ingereze bariu și să le fie făcute investigații ulterioare care nu au fost indicate din punct de vedere clinic. Trei copii (3, 9, 12) au fost supuși unor puncții lombare care nu erau indicate din punct de vedere clinic.]

Practic a chinuit niște copii ca să publice un articol fraudulos. Bineînțeles, Wakefield neagă totul (ce surpriză). Dacă textul de la GMC e prea complicat, cred că acest videoclip ilustrează bine situația. Wakefield povestește la o prezentare din 1999 cât de amuzant a fost să meargă la petrecerea fiului său și să le ia sânge copiilor de acolo pentru câte 5£, copii care apoi au leșinat și au vomitat.

Sunt câteva lucruri importante de spus despre investigație. Wakefield e de multe ori văzut ca fiind prigonit de stabilimentul științific. Ceea ce nu se spune e că a fost protejat cam de toată lumea, iar dacă Brian Deer nu era așa insistent, frauda probabil ar fi rămas ascunsă pentru multă vreme (sau pentru totdeauana).

Înainte de toate, cum a ajuns un articol destul de slab (o serie de 12 cazuri) în prestigiosul jurnal The Lancet? Nu știm exact, dar e posibil să fi fost vorba de lobby. Mentorul lui Wakefield era Roy Pounder, care l-a avut în subordine pe Richard Horton, redactorul-șef de la Lancet, atunci când Horton era la spitalul Royal Free. Poate a pus o vorbă bună.

Dar indiferent cum a ajuns, mai interesant e care a fost reacția la descoperirile lui Deer. După primele descoperiri din 2004, Lancet a publicat răspunsuri de la Horton, primii trei autori (Wakefield, Walker-Smith și Murch) și de la spitalul Royal Free, în care au fost negate toate acuzațiile.80,81,82,83,84 În loc ca Lancet să pornească o investigație independentă, Horton i-a pus pe autori să se auto-investigheze. Mai uitați-vă o dată peste analize. Sunt bune? Sunt! Ați primit bani pentru studiu? Nu. Adică am primit niște bani, dar pentru altceva. Aveați aprobare etică? Bineînțeles! Chiar și în 2010, după investigația făcută de GMC, care a confirmat că Deer avea dreptate, autorii articolului și spitalul Royal Free s-au mobilizat să nege acuzațiile. Cei de la spital au spus că au făcut o investigație internă și nu au găsit nimic în neregulă. Dar, după cum a descoperit mai târziu Deer printr-o cerere Freedom of Information Act, nicio investigație n-a fost făcută. În schimb, a fost doar o mobilizare pentru a îl discredita.67

Toată această „fraudă elaborată”85 a fost greu de descoperit. În final, GMC a ajuns la concluzia că Wakefield a fost „lipsit de onestitate, de etică și crud”, iar John Wlaker-Smith (autorul nr. 2) a fost vinovat pentru că a făcut proceduri invazive pe copii, fără aprobare etică. Atunci când a început investigația, Wakefield, ca orice escroc priceput, a mers la cacealma spunând că nu doar se bucură de investigație, ci chiar insistă să fie făcută.67 După ce a fost făcută și a fost prins, a zis că n-a fost făcută bine.

Atacuri asupra celor care l-au demascat

Atacuri în justiție

Andrew Wakefield s-a folosit din plin de atacuri în instanță pentru a îi reduce la tăcere pe critici. După primele dezvăluiri din 2004, Wakefield i-a dat în judecată pe Brian Deer și televiziunea Channel Four, dar a amânat procesul (a dorit să nu se judece cauza până când GMC nu termină investigația). Apoi a început să intimideze pe oricine spunea ceva rău de el. De exemplu, pe un doctor care l-a criticat într-o emisiune radio. Ba chiar a încercat să cenzureze informația pe care Departamentul de Sănătate o distribuie publicului. Pe toți îi amenința că există un proces pentru afirmații asemănătoare și deci sunt pasibili de a fi dați și ei în judecată. Din fericire, judecătorul care a analizat cererea de amânare a observat planul și a respins-o, spunând că Wakefield dorește să folosească amânarea pentru a obține avantaj tactic și de relații publice.86

Wakefield probabil știa că va pierde și de aceea a cerut amânarea. A vrut să folosească acest proces ca armă, fără să meargă până la capăt cu el. Asta se numește hărțuire. În 31 decembrie 2006, Brian Deer a obținut documente de la Legal Services Comission (fostul Legal Aid Board) care arătau că Wakefield a fost plătit cu 435.643£.87 La câteva zile după, Wakefield a renunțat la proces, chiar dacă asta însemna că trebuie să îi plătească lui Deer cheltuielile de judecată de peste 500.000£.88 Acest proces a avut loc în Marea Britanie, dar după ce BMJ a publicat articolele care detaliau frauda, Wakefield i-a dat în judecată în 2012 pe Brian Deer, Fiona Godlee și BMJ în Texas pentru defăimare.89 Ce treabă poate avea Texas cu doi cetățeni britanici care au publicat într-un jurnal britanic? A, și să nu uităm, Wakefield nu și-a folosit proprii bani pentru a da în judecată, ci banii donați de fanii săi fondului „The Dr. Wakefield Justice Fund”. Dacă procesul ar fi avut loc în Marea Britanie, Wakefield ar fi trebuit să depună niște bani drept garanție că o să continue procesul. În Texas nu e nevoie de un astfel de gaj, așa că a fost mai convenabil având în vedere intențiile sale de intimidare și hărțuire (pentru că de câștigat oricum nu putea câștiga pentru că acuzațiile sunt adevărate).

Cum era de așteptat, judecătorul din Texas care s-a ocupat de caz l-a respins imediat pentru că nu avea jurisdicție.90 Wakefield a făcut apel și a pierdut, așa că a trebuit din nou să plătească cheltuielile celor pe care i-a acuzat. BMJ a atacat printr-un proces anti-SLAPP. SLAPP înseamnă litigiu judiciar strategic împotriva participării publice și e un mod de a hărțui oamenii dându-i în judecată fără să te aștepți să câștigi. Scopul e să îi faci să cheltuiască bani și să piardă timp și astfel să se gândească de două ori înainte să mai scrie ceva rău despre tine, chiar dacă e adevărat. Este asemănător cu ceea ce a încercat ColonHelp cu Insula Îndoielii (deși nu știu dacă ei chiar credeau că pot câștiga sau nu). Un process anti-SLAPP e unul în care acuzatul îi dă în judecată pe acuzatori pentru că se folosesc de SLAPP. Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Wakefield pierzând și acest proces, dar pentru că procesul lui inițial a fost respins din lipsă de jurisdicție, nici procesul anti-SLAPP nu a mai fost judecat.

Wakefield n-a fost singurul care s-a folosit de justiție pentru hărțuire. Și Richard Barr, avocatul care l-a plătit pentru articolul fraudulos, a încercat să cenzureze informația. De exemplu, a amenințat cu un proces editura care a publicat o carte de-a lui Paul Offit (Deadly Choices: How the Anti-Vaccine Movement Threatens Us All) pe motiv că în carte e o propoziție în care scrie că Barr l-a plătit pe Wakefield. Până la urmă, acea propoziție a fost eliminată din versiunea publicată în Marea Britanie. Barr și-a atins scopul.

Aceste procese sunt făcute din mai multe motive. Aș scoate în evidență trei:

  • Hărțuirea și intimidarea presei și a oricui scrie ceva negativ despre Wakefield;
  • Impresionarea activiștilor anti-vaccin, care pot spune din nou „uite, acuzațiile sunt false și Wakefield o să demonstreze asta în justiție” și astfel pot menține confuzia;
  • Păstrarea lui Wakefield în atenția publică.

Încercări de discreditare

O altă strategie este promovarea unor fabulații despre legături „compromițătoare” între Deer/BMJ și Big Pharma (de exemplu, TruthWiki îl numește pe Deer „a known pharma shill”). Antivacciniștii spun de exemplu că Brian Deer când a fost la Sunday Times și a început investigația l-a avut ca redactor pe un anume Paul Nuki. Paul Nuki e fiul lui George Nuki, iar George Nuki e medic și în 1987 a făcut parte dintr-o comisie care a aprobat un vaccin ROR. Acel vaccin avea tulpina Urabe a virusului oreionului, care ulterior s-a descoperit că producea meningită aseptică la unii copii. De menționat că îmbolnăvirea cu oreion vine cu un risc mai mare de meningită decât vaccinarea cu tulpina Urabe. Iar vaccinul respectiv a fost aprobat în mai multe țări, nu doar în Marea Britanie. Ulterior a fost retras.

CDC. Brian Deer
Brian Deer. (Sursa)

Bun, asta-i tot? De-asta s-a apucat Brian Deer să-l investigheze pe Wakefield, că tatăl redactorului său a făcut parte dintr-o comisie care a aprobat în urmă cu 17 ani un vaccin ulterior înlocuit cu unul mai sigur? Asta pare să fie cea mai mare acuzație pe care au găsit-o antivacciniștii împotriva lui Brian Deer. A, și a mai fost acuzat și că scrie prea bine, deci probabil face parte dintr-o conspirație sau ceva, că altfel nu se explică.

Hai să vedem cât de pro-Pharma e Brian Deer. Propun să ne uităm ce a investigat în afară de frauda lui Wakefield.

Mai știți când vă povesteam despre medicamentul TGN1412? Probabil nu – cine ar ține minte un nume atât de criptic? Este vorba despre un medicament care a fost testat pe câțiva oameni și aproape i-a omorât. Ziceam că asta s-a întâmplat din cauză că unele experimente anterioare (care nu au arătat că medicamentul ar fi eficient, dar au arătat că e periculos) au rămas nepublicate. Brian Deer a investigat și a găsit încă o problemă: medicamentele n-au fost administrate corespunzător. În 2008, Deer l-a prins pe un psihiatru că a plagiat. În 1986 a descoperit că un cercetător a falsificat mai multe studii ca să ascundă faptul că un contraceptiv producea probleme cardiovasculare.91 În 2005, după scandalul Vioxx, a căutat să afle mai multe despre cei vinovați. În 2003 a investigat încercarea unor companii de a inventa o nouă tulburare pentru femei: „tulburarea de interes sexual”. Sunt multe investigații interesante și puteți citi despre ele pe briandeer.com. O să mai menționez două.

Investigațiile lui Brian Deer au dus la descoperirea unor ilegalități din spatele unui vaccin contra SIDA (AIDSVAX). Deși acest vaccin nu funcționa (după cum s-a văzut ulterior din studiile publicate în 2003), a fost promovat ca și când ar funcționa. În spatele acestei promovări s-a aflat și șeful unității de cercetare HIV de la CDC, care a avut o înțelegere secretă cu firma producătoare. Deer a descoperit asta.

În 1994, investigațiile lui Brian Deer au dus la retragerea din Marea Britanie a unui antibiotic foarte profitabil numit Septrin (co-trimexazol), din cauza unor efecte secundare. Acest medicament e de fapt o combinație de două antibiotice, combinație care nu aduce niciun beneficiu și are niște riscuri în plus, însă a ajutat la prelungirea patentului și astfel a adus în continuare profit mare companiei producătoare.

Pentru anti-vacciniști, Brian Deer e cumpărat de Big Pharma pentru că a îndrăznit să se ia de eroul lor preferat. Pentru ceilalți, e un bun jurnalist de investigație.

zizouslab_medloz

O altă țintă a atacurilor este BMJ. Cică BMJ publică ce vrea Big Pharma. Sau este un jurnal favorabil companiilor farmaceutice. Am trăit s-o aud și pe asta!

BMJ publică des (și aș zice mai des decât alte jurnale) articole care nu sunt pe placul companiilor farmaceutice. Dar înainte de a vedea câteva exemple, să ne uităm la câștigurile din reclame și din retipăriri.

Dacă ne uităm la patru jurnale din cele mai prestigioase, câștigurile din reclame sunt următoarele (în milioane de lire): 3,8 pentru JAMA; 3,3 pentru NEJM; 0,96 pentru BMJ; și 0,025 pentru Lancet. Iar unele jurnale mai mici (cum ar fi Canadian Family Physician) câștigă mai mult decât BMJ. De asemenea, numărul de reclame din BMJ e în scădere în ultimii ani.92 Așa că BMJ câștigă din reclame, dar câștigă mai puțin decât alte jurnale.

Dar o sursă de multe ori mai bună de profit o reprezintă retipăririle unor articole. De exemplu, când e publicat un articol care arată că un medicament e eficient, compania producătoare s-ar putea să dorească să facă cunoscut acest lucru cât mai multor medici, așa că o să ceară retipărirea acelui articol ca să îl poată răspândi și arăta medicilor care poate nu citesc jurnalul. Când se întâmplă asta, jurnalul are de câștigat. Retipăririle aduc uneori mai mult profit decât reclamele. De exemplu, articolul cu cel mai mare tiraj a adus un câștig de 1,5 milioane de lire pentru The Lancet. Articolul cel mai profitabil pentru BMJ n-a fost nici măcar pe-aproape (130 de mii de lire).93

În plus, în BMJ sunt mult mai puține articole finanțate de industrie decât în Lancet sau NEJM. În BMJ, cam 7% dintre articole sunt finanțate de industrie, în timp ce în NEJM sunt 32%. Influența acestor articole asupra factorului de impact al jurnalului este de 15% pentru NEJM și de doar 1% pentru BMJ. Iar veniturile din retipăriri reprezintă doar 3% din veniturile totale pentru BMJ, comparativ cu 41% pentru Lancet. NEJM, JAMA, Annals of Internal Medicine n-au vrut să spună cât reprezintă pentru ele câștigurile din retipăriri.94

Până în 2005, grupul BMJ publica și un jurnal în Statele Unite numit BMJ USA, dar din cauză că a fost compromis de industrie (depindea foarte puternic de reclame, iar majoritatea abonamentelor erau făcute de companii farmaceutice), a fost închis.95 Putem spune că BMJ nu face compromisuri.

Dar mai mult decât finanțarea cred că e mai important ce publică BMJ. Iar aici chiar nu poate fi acuzat că ar fi pro-industrie. BMJ e unul dintre inițiatorii campaniei AllTrials care militează pentru pre-înregistrarea și publicarea tuturor studiilor și pentru transparență în general – și pare să aibă succes, ceea ce e îmbucurător. Articole care cer transparență mai mare sunt publicate des în BMJ, chiar dacă au avut parte de opoziție din partea companiilor farmaceutice.96,97,98

Datorită perseverenței celor de la BMJ și Cochrane au putut fi descoperite neregulile din spatele afacerii cu vaccinul Tamiflu (pe scurt: multe studii n-au fost publicate, ceea ce a umflat aparenta eficiență, iar La Roche a refuzat pentru multă vreme să pună la dispoziție datele nepublicate).

BMJ face campanii precum Too Much Medicine și le susține pe altele cum ar fi Choosing Wisely,99 ambele având scopul de a reduce medicalizarea inutilă sau excesivă.

BMJ publică de multe ori articole controversate în care scoate în evidență și critică practicile necorespunzătoare ale industriei.100,101,102,103,104,etc.

Așa că atunci când anti-vacciniștii zic că BMJ e în slujba Big Pharma habar n-au despre ce vorbesc.

CDC. This must be the place
Imagine și citat din This Must Be the Place (2011) de Paolo Sorrentino.

Mai e medic? Ce spun susținătorii săi?

Există câteva mituri repetate la nesfârșit de fanii lui Wakefield: e în continuare doctor; dacă ar avea bani, ar contesta în instanță decizia GMC și s-ar dovedi că nu a făcut nicio fraudă; nu a spus niciodată că vaccinul ROR ar fi vinovat pentru autism; e un martir răpus de mass-media; descoperirile sale au fost replicate în mod independent; etc.

Astfel de afirmații găsiți pe toate saiturile anti-vaccin, de la NaturalNews la Age of Autism, și bineînțeles că au ajuns să fie repetate și de Piersicuța – care pare să fi avut o revelație când a aflat că în articolul lui Wakefield din 1998 nu scrie că s-ar fi demonstrat o legătură între vaccinuri și autism, iar acum insistă în mod obsesiv că dacă Wakefield n-a zis, nu e vinovat, nu?

„in acel PAPER nu s-a afirmat NICIODATA

ca ar fi existat un efect cauzal intre vaccinuri si autism!

[drops the mic]”

Nu înțeleg exact care e ideea, de ce ar fi așa de important dacă scrie sau nu în articol despre o legătură cauzală. Piersicuța pare să sugereze că dacă Wakefield n-a scris în acel articol, e ca și când (1) n-ar fi el cel care a produs panica și (2) articolul nu ar mai trebui retras. Mi se par atât de ciudate aceste interpretări încât nu știu dacă să le iau în serios sau nu. Dar în orice caz, să le clarificăm.

Prima interpretare e falsă. Wakefield a produs panica apărând în presă chiar înainte de publicarea articolului și recomandând renunțarea la vaccinul trivalent (ROR) în favoarea vaccinurilor monovalente (R, O și R) – pentru care și-a pregătit din timp patente. Dacă n-ar fi nicio problemă cu vaccinul ROR, atunci de ce să recomande evitarea lui? Mesajul lui pare să fi fost foarte bine înțeles de către blogurile anti-vaccin. Ați fi surprinși să aflați că însăși Piersicuța scrie despre articolul lui Wakefield ca și când ar demonstra o legătură dintre vaccinuri și autism? Chiar ea care insistă acum că „Wakefield n-a zis niciodată”? Să vă dau două exemple.

În articolul pe care l-am demontat anul trecut în martie (articolul ei, articolul meu) în partea de final citează vreo 300 de articole pe care le descrie așa: „am compilat din multe surse o lista de studii despre pericolele vaccinarii”. Printre ele se află și articolul lui Wakefield din 1998. Trecând peste faptul că lista este un dezastru, de ce ar cita un studiu care nu a demonstrat nici măcar o asociere între vaccinuri și autism? Ori pentru că a vrut să inducă în eroare, ori pentru că nu a citit de fapt ce spune articolul, ori…?

Într-un alt articol, scrie așa:

„Daca GMC (General Medical Council) inca se agata de afirmatia „Nu exista nici o opinie respectabila care sa sustina ipoteza [doctorului Wakefield], cum ca vaccinul ROR si enterocolita la autisti ar fi legate cauzal”, am putea sa-i mai informam respectuos pe cei de la GMC ca a mai avut loc un studiu al unei echipe de medici de la Wake Forest University in Winston-Salem, North Carolina, in care au fost studiate cazurile a 275 de copii si au fost confirmate rezultatele obtinute si de Andrew Wakefield in ce priveste enterocolita si virusul pojarului!”

Oare care ar putea să fie acele „rezultate obținute și de Andrew Wakefield”? Acelea care spun că nu s-a demonstrat vreo asociere? La cât de inconsecvenți sunt activiștii anti-vaccin, nu mă miră deloc că spun lucruri contradictorii în funcție de cum le e interesul.

A doua interpretare e la fel de falsă. Articolul lui Wakefield n-a fost retras pentru că ar fi arătat o legătură între vaccinuri și autism. Faptul că nu-i place cuiva concluzia unui articol nu e niciodată un motiv să fie retras. Articolul lui Wakefield a fost retras pentru că a fost o fraudă! Am discutat detaliile mai sus.

De asemenea, Piersicuța are grijă să pună de fiecare dată „dr.” înainte de „Wakefield”, ba chiar subliniat și îngroșat: „Cine este dr. Andrew Wakefield?”. Realitatea e însă alta. Andrew Wakefield nu mai e doctor pentru că licența i-a fost retrasă pentru fraudă științifică și lipsă de etică. Să spui că mai e doctor pentru că a trecut prin facultate și diploma nu i-o poate lua nimeni e ca și cum ai spune că o persoană care s-a îmbătat și a accidentat pe cineva, iar ca urmare i-a fost anulat permisul, e încă șofer pentru că ceea ce a învățat în școala de șoferi nu-i poate lua nimeni.

Mai e apoi repetată povestea cu Paul Nuki – una foarte trasă de păr pe care am menționat-o mai sus. Aparent, pentru anti-vacciniști faptul că tatăl redactorului ziarului la care lucra jurnalistul care a descoperit frauda lui Wakefield a fost cu 17 ani în urmă într-o comisie care a aprobat un vaccin e un conflict de interes. Nu se înțelege bine fraza precedentă? O fi din cauză că legătura e trasă de păr. Pe de altă parte, faptul că Wakefield plănuia să facă 72 de milioane de lire de pe urma scandalului nu pare să-i deranjeze pe fanii săi.

Mai multă înțelepciune: „Acea lucrare era un PAPER, nu un studiu clinic – cum regurgiteaza vaccinofilii-”. Toate sunt scientific papers. Și bineînțeles că studiul lui Wakefield nu e un „studiu clinic”. Studiile clinice sunt alea cu participanți randomizați în două grupuri, eventual mascați să nu știe în care sunt. Wakefield a studiat o serie de cazuri. N-am citit niciunde că articolul său ar fi descris un „studiu clinic”. Asta-i o acuzație gratuită pentru „vaccinofili” de la „vaccinofobi” (ca să păstrăm tonul).

O altă afirmație e că singurul motiv pentru care Wakefield nu și-a primit înapoi licența de medic e că n-a avut suficienți bani să îi dea în judecată pe cei de la GMC. Walker-Smith (autorul nr. 2) i-a dat și a câștigat. Implicația e că și Wakefield ar câștiga.

Fals. Walker-Smith a fost acuzat de un singur lucru: proceduri medicale invazive pe copii fără aprobare etică. N-a fost acuzat că ar fi fraudat informațiile prezentate și nici că ar fi fost plătit să fie autor la acel articol. Wakefield în schimb… . Există documente (contracte, patente, date brute de la analize) care arată că articolul a fost o fraudă făcută pentru bani. Wakefield a fost autorul principal, a primit bani să-l scrie, iar datele brute nu se potrivesc cu cele raportate în articol. În plus, Wakefield l-a dat în judecată pe Brian Deer de două ori, a dat în judecată Channel 4, a dat-o în judecată pe Fiona Godlee, a dat în judecată BMJ-ul. A dat în judecată pe toată lumea și de fiecare dată a pierdut. O dată a renunțat la proces și a trebuit să-i plătească 500.000£ lui Brian Deer drept cheltuieli de judecată – bani pe care i-a obținut din donațiile fanilor și din donațiile celor care credeau că donează pentru cercetare. Dacă ar fi crezut că are șanse de câștig n-ar fi renunțat la proces.

În fine, se afirmă că rezultatele lui Wakefield au fost replicate în mod independent. Din nou întreb: care rezultate? Alea care spun că nu s-a stabilit vreo legătură între vaccinuri și autism? Inconsecvența e la cote maxime. Existența enterocolitei autistice?

Sunt citate aceste trei articole (uneori și altele):

  • Gonzalez, L. et al., “Endoscopic and Histological Characteristics of the Digestive Mucosa in Autistic Children with gastro-Intestinal Symptoms.” Arch Venez Pueric Pediatr, 2005;69:19-25.
  • Balzola, F., et al., “Panenteric IBD-like disease in a patient with regressive autism shown for the first time by wireless capsule enteroscopy: Another piece in the jig-saw of the gut-brain syndrome?” American Journal of Gastroenterology, 2005. 100(4): p. 979- 981.
  • Balzola F et al . “Autistic enterocolitis: confirmation of a new inflammatory bowel disease in an Italian cohort of patients.” Gastroenterology, 2005;128(Suppl. 2);A-303.

Pe scurt, doamna González a colaborat cu Wakefield pe vremea când acesta era la Thoughtful House. N-aș considera „independente” studiile făcute cu banii lui Wakefield pentru a îi confirma rezultatele. Primul articol de Balzola e despre un singur caz, așa că nu poate să confirme nimic, poate doar să ridice niște întrebări. Al doilea al lui Balzola e un sumar de la o întâlnire, deci nu a trecut prin peer-review. Acestea sunt trei articole alese cu atenție de activiștii anti-vaccin ca și când ar fi singurele care există. Contrar acestor afirmații, consensul medical, bazat pe evaluarea sistematică a literaturii, e că existența sindromului propus de Wakefield (enterocolită autistică) nu a fost stabilită, iar problemele gastrointestinale apar și la copiii cu autism, și la cei fără, nu sunt specifice doar la unii.63

Concluzii

Mă surprinde cum un astfel de om ca Andrew Wakefield poate fi încă în atenția publică și cum poate fi văzut ca un erou de către un grup de oameni; cum de nici o astfel de fraudă dovedită atât de clar nu îi convinge. Cei ce sunt anti-vaccin îl tratează pe Wakefield ca și când ar fi singurul care ar fi fost acuzat de fraudă – dar nu este. Nu este special prin faptul că a falsificat informații științifice. Lumea este plină de fraudatori. Dacă vreți să vedeți câteva exemple nu trebuie să faceți altceva decât să intrați pe Retraction Watch. Mulți dintre cei pe care îi veți găsi acolo sunt doar acuzați de fraudă, unii au contraatacat cu procese, alții au recunoscut, iar alții (probabil nu mulți) o să se descopere că n-au făcut fraudă științifică. Wakefield, însă, a trecut demult de la stadiul de acuzat la stadiul de confirmat. Iar de la acel articol înainte nu s-a îndreptat deloc. A continuat să abuzeze de justiție pentru a-și hărțui criticii și a continuat să ia bani în mod nejustificat, păcălind părinții unor copii autiști că banii ar fi pentru cercetare, când în realitate cei mai mulți au ajuns la el, iar dacă a mai rămas ceva și pentru cercetare, bine; dacă nu, nu.

Referințe:

Notă: referințele nu încep de la 1 pentru că inițial voiam să scriu un articol în care discuția despre Wakefield era doar o parte, însă pentru că sunt atât de multe lucruri interesante de spus despre Wakefield, am decis să public separat această parte. Iar ca să nu risc să stric referințele nu le-am mai modificat.

58: Wakefield, A. J., Murch, S. H., Anthony, A., Linnell, J., Casson, D. M., Malik, M., … & Walker-Smith, J. A. (1998). RETRACTED: Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children. The Lancet, 351(9103), 637-641.

59: Deer, B. (2011). How the vaccine crisis was meant to make money. BMJ, 342, c5258.

60: transcrierea unei înregistrări video distribuită de Royal Free (spitalul unde a făcut Wakefield studiul) la conferința de presă din 1998. Wakefield cere de cel puțin patru ori ca vaccinul ROR să nu mai fie făcut și să fie înlocuit cu vaccinurile monovalente. Transcrierea a fost făcută disponibilă de către Brian Deer (link).

61: Murch, S. H., Anthony, A., Casson, D. H., Malik, M., Berelowitz, M., Dhillon, A. P., … & Walker-Smith, J. A. (2004). Retraction of an interpretation. Lancet (London, England), 363(9411), 750.

62: Editors of The Lancet (2010). Retraction—Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children. The Lancet, Volume 375, Issue 9713, 6–12, Page 445 (Abstract)

63: Buie, T., Campbell, D. B., Fuchs, G. J., Furuta, G. T., Levy, J., VandeWater, J., … & Carr, E. G. (2010). Evaluation, diagnosis, and treatment of gastrointestinal disorders in individuals with ASDs: a consensus report. Pediatrics, 125(Supplement 1), S1-S18.

64: Godlee, F. (2011). Institutional research misconduct. BMJ, 343, d7284.

65: Deer, B. (2010). Wakefield’s “autistic enterocolitis” under the microscope. BMJ, 340, c1127.

66: Deer, B. (2011). Pathology reports solve “new bowel disease” riddle. BMJ, 343, d6823.

67: Deer, B. (2011). The Lancet’s two days to bury bad news. BMJ, 342.

68: Nicholas Charles Chadwick (1998).  Molecular Strategies for the Detection of Measles Virus in Inflammatory Bowel Disease. Royal Free Hospital School of Medicine, Faculty of Medicine, University of London. Detalii pe briandeer.com.

69: datele trimise de Lewis, colectate de un coleg de-al lui Wakefield, sunt disponibile pe briandeer.com.

70: Deer, B. (2011). How the case against the MMR vaccine was fixed. BMJ, 342.

71: protocolul, în diferitele lui forme (că a fost schimbat de-a lungul timpului) este pus la dispoziție de Brian Deer: cel din 1996, cel din 1998 (cel în care sunt menționate caprele însărcinate), pro-forma din 1996 pentru care a fost dată aprobarea etică;

72: cei 30 au fost incluși într-un abstract publicat în jurnaul Gut, iar 12 dintre aceștia au fost aleși pentru articolul din 1998. Detalii pe briandeer.com;

73: buletin informativ trimis de firma lui Barr clienților săi, disponibil pe briandeer.com;

74: scrisoarea lui Wakefield către R.J. Phipps, directorul de finanțe de la Royal Free Hampstead NHS Trust, disponibilă pe briandeer.com;

75: declarație de presă făcută de JABS în iulie 2006;

76: documente obținute de Brian Deer de la Legal Aid Board, folosind Freedom of Information Act;

77: patentul lui Wakefield din 1997;

78: patentul lui Wakefield din 1998;

79: Brian Deer demontează retorica unor anti-vacciniști care încearcă să-l apere pe Wakefield. Airmația despre donație e la nr. 11;

80: Horton, R. (2004). A statement by the editors of The Lancet. The Lancet, 363(9411), 820-821. (Abstract)

81: Murch, S. (2004). A statement by Dr Simon Murch. The Lancet, 363(9411), 821-822. (Abstract)

82: Walker-Smith, J. (2004). A statement by Professor John walker-Smith. The Lancet, 363(9411), 822-823. (Abstract)

83: Wakefield, A. (2004). A statement by Dr Andrew Wakefield. The Lancet, 363(9411), 823-824. (Abstract)

84: Hodgson, H. (2004). A statement by The Royal Free and University College Medical School and The Royal Free Hampstead NHS Trust. The Lancet, 363(9411), 824. (Abstract)

85: Godlee, F., Smith, J., & Marcovitch, H. (2011). Wakefield’s article linking MMR vaccine and autism was fraudulent. BMJ, 342, c7452.

86: declarația judecătorului Eady din 1 noiembrie 2006;

87: Brian Deer (2006). MMR doctor given legal aid thousands. The Sunday Times, 31 ianuarie.

88: Dyer, C. (2007). Andrew Wakefield drops libel case against Channel 4. BMJ : British Medical Journal, 334(7584), 60.

89: Dyer, C. (2012). Wakefield sues BMJ over MMR articles. BMJ, 344, e310. (Abstract)

90: Dyer, C. (2012). Texas judge throws out Wakefield’s libel action against BMJ. BMJ;345:e5328.

91: Brian Deer (28 septembrie 1986). Exposed: the bogus work of Professor Briggs. The Sunday Times.

92: Gettings, J., O’Neill, B., Chokshi, D. A., Colbert, J. A., Gill, P., Lebovic, G., … & Persaud, N. (2014). Differences in the volume of pharmaceutical advertisements between print general medical journals. PloS one, 9(1), e84790.

93: Handel, A. E., Patel, S. V., Pakpoor, J., Ebers, G. C., Goldacre, B., & Ramagopalan, S. V. (2012). High reprint orders in medical journals and pharmaceutical industry funding: case-control study. BMJ; 344:e4212.

94: Lundh, A., Barbateskovic, M., Hróbjartsson, A., & Gøtzsche, P. C. (2010). Conflicts of Interest at Medical Journals: The Influence of Industry-Supported Randomised Trials on Journal Impact Factors and Revenue – Cohort Study. PLoS Medicine, 7(10), e1000354. doi:10.1371/journal.pmed.1000354.

95: Kamerow, D., & Godlee, F. (2005). BMJ USA is ending. BMJ, 331(7530), E394.

96: Goldacre, B. (2013). Are clinical trial data shared sufficiently today? No. BMJ;347:f1880.

97: Chalmers, I., Glasziou, P., & Godlee, F. (2013). All trials must be registered and the results published. BMJ: British Medical Journal, 346. [PDF]

98: Krumholz, H. M. (2015). Why data sharing should be the expected norm. BMJ, 350, h599.

99: Malhotra, A., Maughan, D., Ansell, J., Lehman, R., Henderson, A., Gray, M., … & Bailey, S. (2015). Choosing Wisely in the UK: the Academy of Medical Royal Colleges’ initiative to reduce the harms of too much medicine. BMJ, 350, h2308.

100: Lexchin, J., Bero, L. A., Djulbegovic, B., & Clark, O. (2003). Pharmaceutical industry sponsorship and research outcome and quality: systematic review. Bmj, 326(7400), 1167-1170.

101: Le Noury, J., Nardo, J. M., Healy, D., Jureidini, J., Raven, M., Tufanaru, C., & Abi-Jaoude, E. (2015). Restoring Study 329: efficacy and harms of paroxetine and imipramine in treatment of major depression in adolescence. BMJ;351:h4320.

102: Gornall, J. (2015). Tickets to Glyndebourne or the Oval? Big tobacco’s bid to woo parliamentarians. BMJ, 350, h2509. (Infografic) (Abstract)

103: Gornall, J. (2014). Under the influence. BMJ, 348, f7646. (Abstract)

104: Gornall, J. (2015). Sugar: spinning a web of influence. BMJ, 350, h231. (Abstract)

105: Geboes, K. (2011). Commentary: I see no convincing evidence of “enterocolitis,”“colitis,” or a “unique disease process”. BMJ, 343.

106: Bjarnason, I. (2011). Commentary: We came to an overwhelming and uniform opinion that these reports do not show colitis. BMJ, 343, d6979.

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Cine e Andrew Wakefield?&8221;

  1. În primul rând încă o dată felicitări pentru munca pe care o depui. Am învățat multe lucruri noi despre Brian Deer și Wakefield.

    Piersi mă distrează once again. Am frunzărit acum două articole scrise de ea despre Wakefield și ROR și ce găsesc:

    „DA, dragilor, dr. Wakefield si autorii lucrarii citeaza alti oameni de stiinta care concluzionasera ca 1) simptomele de autism aparusera la foarte scurt timp dupa vaccinare si 2) atat virusul rujeolic cat si vaccinarea rujeolica sunt factori de risc pentru boala Crohn. Ceva in neregula aici, dragi raspandaci?”

    „Daca GMC si-ar fi facut temele, ar fi descoperit ca studiul condus de Wake Forest University dovedeste ca in tubul gastro-intestinal al copiilor diagnosticati cu autism a fost gasit virusul de vaccin al pojarului.”

    Să-i spună cineva lui Feli să nu mai caute dovezi irefutabile și poze cu virusuri care să ateste odată pentru totdeauna existența lor, când chiar cu degetele ei a scris pe blogulețul ei că fie e factor de risc fie a fost găsit în intestine.

    1. Avantajele ar fi mai multe. În primul rând e vorba de o înțepătură în loc de mai multe. E mai convenabil să te înțepe o dată în loc de 3, 4, 5 ori, iar reacțiile locale sunt mai rare (durere, umflături, întărire, înroșire la locul injecției) – apar o singură dată în loc să apară la fiecare înțepătură separată.
      Apoi ar mai fi avantajul că acoperirea vaccinală crește când sunt făcute vaccinuri combinate. De exemplu, nu toată lumea care ar merge să facă ROR-ul ar merge și să le facă pe toate trei separat.
      Pe urmă mai sunt și costurile mai mici pentru vaccinuri combinate.

      Sunt niște avantaje de luat în seamă, chiar dacă nu sunt extraordinare.

      Un articol care sumarizează avantajele vaccinurilor combinate: http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/21645515.2015.1044180
      Varianta full pe Sci-Hub: http://www.tandfonline.com.sci-hub.bz/doi/full/10.1080/21645515.2015.1044180

    2. Mersi pentru raspuns. Articolul in mare parte vorbeste de beneficiile financiare. Totusi as fi curious sa citesc un articol vis-a-vis de cum reactioneaza sistemul imunitar la un vaccin multivalent in comparatie cu unul monovalent. Personal nu am gasit un articol pe tema asta.

    3. În general reacționează cam la fel. De obicei se verifică nivelul de anticorpi și reacțiile adverse și se compară cu vaccinurile individuale sau alte vaccinuri (de ex. vaccinurile hexavalente sunt uneori comparate cu administrarea unui vaccin pentavalent + unul monovalent). Dacă reacția imună și reacțiile adverse sunt comparabile cu cele date de vaccinurile de control, e un semn că vaccinul polivalent e la fel de bun. Iar pentru că are anumite avantaje (mai puține injecții) se preferă folosirea unuia polivalent.
      Sunt multe combinații posibile.

      De exemplu, un sumar al studiilor făcute cu Pentaxim: https://www.researchgate.net/publication/51485733_A_DTaP-IPVPRP_approximately_T_vaccine_Pentaxim_a_review_of_16_years%27_clinical_experience
      Un alt sumar al studiilor legate de DTaP-IPV: http://aop.sagepub.com.sci-hub.bz/content/44/3/515.full.pdf+html

      Sau un studiu care evaluează răspunsul imun pentru hepatita B după vaccinul administrat separat sau în combinație: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0264410X14008718
      Sau un studiu care s-a uitat la persistența anticorpilor după ce copiii au primit vaccin hexavalent (și unii dintre ei și ROR): http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0264410X11007663
      Sau un studiu care s-a uitat la evenimentele adverse grave după DTaP-IPV: http://hcpportalco20140430.pfizer.edrupalgardens.com/sites/g/files/g10013506/f/publicaciones/2014_32_25_Safety%20of%20diphtheria,%20tetanus,%20acellular%20pertussis%20and%20inactivated%20poliovirus%20(DTaP%E2%80%93IPV)%20vaccine.pdf
      Sau altul care a comparat vaccinul hexavalent DTaP-HepB-polio-Hib cu vaccinul pentavalent (DTaP-HepB-polio) și Hib administrate separat: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0264410X03008478
      Sau vaccinul DTaP-polio-Hib plus vaccinul pneumococic administrate separat sau concomitent: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12922095
      Sau altul care s-a uitat la riscul de convulsii febrile și epilepsie după vaccinul DTaP-polio-Hib: https://jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=1355993 (convulsii febrile mai multe, nicio asociere cu epilepsia).
      Sau altul legat de administrartea concomitentă sau separată a vaccinului pneumococic și a ROR-ului: http://journals.lww.com/pidj/pages/articleviewer.aspx?year=2006&issue=04000&article=00006&type=abstract

  2. Medicul nu a falsificat nimic-atât că a deranjat mult.Presupunând că a falsificat date-cum se face că un alt medic care a ajuns la aceleaşi concluzii a fost ,,sinucis,,-la fel şi unii dintre subalternii săi.

  3. Articolul de faţă nu este credibil,deoarece autorul nu numai că susţine vaccinarea obligatorie,dar susţine şi drepturile ,,minorităţilor sexuale,,.Tot ce vine de la astfel de autori nu trebuie luat în seamă.

    1. Așa va să zică, domnule autor! Ești d-ăla care susține drepturile minorităților sexuale?! 🙂 Nu cumva te numeri printre cei care se îndoiesc că masturbarea duce la orbire și că orice activitate sexuală care nu se lasă cu o sarcină te poate azvârli direct în iad? Dar ce zic eu aici! Nu-i exclus să fii printre cei care nu recunosc existența Iadului și Raiului. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s