Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Recent a fost tradusă și lansată o carte de către o editură anti-vaccin (aceeași care a publicat și cartea scrisă de Christa Todea-Gross). Cartea se numește Vaccinurile și Autoimunitatea și îi are ca editori pe Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin și Lucija Tomljenovic. Acum ceva vreme am avut curiozitatea să citesc mare parte din carte în engleză și am fost surprins de două lucruri: (1) cartea nu este atât de anti-vaccin pe cât pare să fie promovată și (2) cartea pare să fie 2-în-1 pentru că are capitole destul de bune și echilibrate, dar e poluată de capitolele scrise de cei trei editori (și în special de Lucija Tomljenovic), care ignoră în mod constant cercetarea de calitate.

Vaccinurile și Autoimunitatea(Sursă imagine)

Intenția mea era să ignor publicarea în română, dar văd că e promovată într-un mod înșelător și ajunge să-i îngrijoreze pe unii părinți, așa că o să ofer un mic sumar al capitolelor, iar înainte de asta o să îmi spun părerea despre carte. Nu o să fac o evaluare sistematică a afirmațiilor din vreun capitol (ar fi prea complicat), dar având în vedere că doar câteva spun că există o legătură între vaccinuri și sindromul/boala studiată, cred că simpla prezentare a acestui lucru e suficientă ca să pună la îndoială felul în care a fost promovată cartea.

În caz că vreți să citiți cartea e important să știți următoarele:

  • Este o carte pentru specialiști, nu pentru publicul larg;
  • Sunt prezentate multe informații teoretice sau speculative;
  • Foarte multe afirmații sunt făcute pe baza unor studii de slabă calitate (in vitro, pe animale sau cazuri izolate);
  • Studiile cu oameni sunt rar citate, iar când sunt, arată de obicei că vaccinurile sunt sigure;
  • Aproape fiecare capitol citează studii de-ale lui Shoenfeld și Agmon-Levin și multe dintre ele au și discuții despre ASIA (sindrom autoimun/inflamator indus de adjuvanți), un sindrom propus de Shoenfeld și Agmon-Levin. Secțiunile despre ASIA sunt foarte redundante;
  • Capitolele scrise de Tomljenovic și Shaw nu sunt altceva decât propagandă.

Sindromul ASIA este un sindrom care e atât de vag definit încât nu are relevanță clinică. O evaluare sistematică a 80 de articole despre ASIA a ajuns la concluzia că ASIA nu este o explicație viabilă pentru bolile autoimune ieșite din comun și nu pare să adauge nimic util la ceea ce se știe deja. E doar un termen. Puteți citi această evaluare mai jos:

Hawkes, D., Benhamu, J., Sidwell, T., Miles, R., & Dunlop, R. A. (2015). Revisiting adverse reactions to vaccines: A critical appraisal of Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants (ASIA). Journal of autoimmunity, 59, 77-84.

De asemenea, recenziile lui Shoenfeld nu sunt întotdeauna echilibrate. Puteți vedea o critică mai jos:

Hawkes, D., & Buttery, J. P. (2016). Human papillomavirus vaccination and primary ovarian insufficiency: an association based on ideology rather than evidence. Current Opinion in Obstetrics and Gynecology, 28(1), 70-72.

Despre Tomljenovic și Shaw am mai vorbit. Am arătat atunci cum în articolele lor au exagerat cantitatea de aluminiu care ajunge în sânge după primirea vaccinurilor și au făcut-o să pară de 400 de ori mai mare decât e în realitate. Asta pentru a putea spune apoi că e mai mare decât cantitatea de aluminiul care ajunge în sânge în urma alimentației. În general articolele lor sunt extrem de dezechilibrate, iar acest lucru e ușor de observat dacă încercăm să căutăm informații și în alte părți. De exemplu, în capitolul 17 din această carte încearcă să lase impresia că vaccinul nu este sigur, spunând că „recomandările pentru continuarea folosirii vaccinurilor HPV trebuie să fie urgent și precis re-evaluate”. Pe ce se bazează? Pe alegerea cu grijă a unor articole de slabă calitate – uneori scrise chiar de ei–, o tehnică atât de comună încât are și un nume: cherry-picking. Strategia e să acorde o importanță nejustificat de mare unor studii care arată că o problemă a apărut la o persoană la câteva zile după un vaccin sau că niște șoareci vaccinați s-au pierdut mai repede printr-un labirint; și în același timp să ignore studii mult mai mari, cu grup de control care nu au concluziile care trebuie.

Aveți mai jos doar trei studii foarte mari pe care Tomljenovic și Shaw le-ar fi putut cita în capitolul 17. Primul conține date despre un milion de fete din Danemarca, unele vaccinate anti-HPV, altele nu. Concluzia sa este că nu există nicio legătură între vaccin și problemele autoimune, neurologice sau tromoembolice. Al doilea este o recenzie a mai multor studii legate de siguranța și eficiența vaccinului anti-HPV și concluzionează că acesta are un profil excelent de siguranță. Al treilea a analizat 4 milioane de femei pentru a vedea dacă vaccinul anti-HPV crește riscul de boli de demielinizare sau de scleroză multiplă. Datele arată că niciunul dintre aceste riscuri nu este crescut. Astfel de studii sunt ignorate sistematic de Tomljenovic și Shaw, motiv pentru care renunț să le mai citesc articolele și vă recomand același lucru.

Arnheim-Dahlström, L., Pasternak, B., Svanström, H., Sparén, P., & Hviid, A. (2013). Autoimmune, neurological, and venous thromboembolic adverse events after immunisation of adolescent girls with quadrivalent human papillomavirus vaccine in Denmark and Sweden: cohort study. BMJ; 347:f5906.

De Vincenzo, R., Conte, C., Ricci, C., Scambia, G., & Capelli, G. (2014). Long-term efficacy and safety of human papillomavirus vaccination. International journal of women’s health, 6, 999.

Scheller, N. M., Svanström, H., Pasternak, B., Arnheim-Dahlström, L., Sundström, K., Fink, K., & Hviid, A. (2015). Quadrivalent HPV vaccination and risk of multiple sclerosis and other demyelinating diseases of the central nervous system. Jama, 313(1), 54-61.

 

Și înainte să trec la sumarul cărții, vreau să scriu două-trei lucruri și despre felul în care a fost promovată cartea. De exemplu, APC (Asociația pentru Protecția Consumatorilor, acea organizație care și-a ales un nume care să confuzeze consumatorii și să-i facă să creadă că ar fi vorba despre instituția statului numită Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului) spune mai multe lucruri despre carte, unele care mă fac să cred că oamenii n-au citit-o (sau au citit doar capitolele scrise de Tomljenovic).

De exemplu, spune că vaccinurile pot da morți subite. În carte singura mențiune a sindromului morții subite la sugari e la pag. 46-47 (versiunea în engleză), într-un capitol scris de Lucija Tomljenovic, care citează o serie de 6 cazuri apărute la scurt timp după primirea unui vaccin hexavalent.

O altă afirmație: „«Vaccinurile sunt nesigure? DA», afirmă documentul”, deși de mai multe ori în carte e scris că vaccinurile sunt sigure și eficiente.

„Sunt vaccinurile 100% sigure? NU” – nimeni n-a zis asta. Vaccinurile doar au beneficii cu mult mai mari decât riscurile.

„Pot fi vaccinurile administrate oricui? NU” – bineînțeles că nu. De aceea există contraindicații.

În continuare, sumarul cărții. Și nu uitați să nu luați de bun toate concluziile capitolelor pentru că uneori autorii ajung la ele pe baza unor dovezi foarte slabe.

(P.S.: Titlurile capitolelor sunt traduceri făcute de mine din versiunea în limba engleză, motiv pentru care s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu termenii preferați în română și probabil o să difere un pic de traducerea oficială.)

Introducere

Capitol scris de Shoenfeld, Agmon-Levin și Tomljenovic.

„Redactorii acestei cărți sunt foarte încrezători că vaccinarea reprezintă una dintre cele mai remarcabile revoluții din medicină”. „Faptul că vaccinurile sunt administrate la miliarde de oameni fără un screening preliminar este o îngrijorare.” O sursă pentru declanșarea bolilor autoimune sunt infecțiile cu virusuri sau bacterii. Recent Shoenfeld și alții au sugerat un alt mecanism, efectul adjuvanților. Cum vaccinurile conțin adjuvanți, e posibil să inducă anumite boli autoimune, dar în afară de cazuri izolate apărute la o vreme după primirea unui vaccin, nu sunt alte informații care să arate că într-adevăr produc astfel de reacții. De aceea, autorii recomandă să fie făcute mai multe studii pentru a afla dacă adjuvanții din vaccinuri cresc riscul de boli autoimune.

Partea I: Mozaicul autoimunității

Cap. 1: Rolul adjuvanților în infecții și autoimunitate

Capitol scris de Shoenfeld. Conține o discuție generală despre adjuvanți.

Cap. 2: Infecțiile ca adjuvanți pentru autoimunitate: efectul adjuvanților

Sunt prezentate doar niște studii pe șoareci, efectul n-a fost observat la oameni. Ba mai mult, un studiu observațional pe oameni n-a găsit nicio diferență între cei care au primit vaccinuri cu adjuvanți și cei care au primit vaccinuri fără.

Cap. 3: Modele experimentale ale adjuvanților

Sunt prezentate mai multe modele pe animale prin care se poate studia efectul adjuvanților.

Cap. 4: Răspunsuri la neînțelegeri comune despre toxicitatea adjuvanților cu aluminiu în vaccinuri

Un capitol scris de Lucija Tomljenovic și Christopher C. Shaw.

Cap. 5: Alergia și autoimunitatea cauzate de metale: un concept unificator

Studii pe animale arată că unele metale pot induce reacții autoimune. Sunt prezentate câteva cazuri de persoane care au avut reacții autoimune la scurt timp după unele vaccinuri cu tiomersal.

Cap. 6: Genetica și vaccinologia

Capitolul începe afirmând că „vaccinurile sunt cea mai eficientă și mai fezabilă metodă de a preveni bolile infecțioase”. În rest pare să fie o discuție despre genetică, deloc anti-vaccin. În concluzii vorbește despre cum progresul științei poate să ajute la producerea unor vaccinuri personalizate, utile pentru anumite populații sau pentru anumite boli rare. Pare a fi un articol neutru, aproape pro-vaccin.

Cap. 7: Siliciul și Sindromul Autoimun/Inflamator Indus de Adjuvanți (ASIA)

Concluzia începe spunând: „în prezent se consideră în general că nu este nicio legătură între siliciu […] și bolile autoimune”. Apoi autorii zic că există critici față de această atitudine și citează articole ale lui Shoenfeld și ale co-autorilor săi.

Cap. 8: Implanturile cu siliciu și ASIA, o investigare a literaturii

Nu e despre vaccinuri, e despre implanturile cu silicon. Autorii prezintă mai multe studii de caz și câteva studii caz-control legate de implanturi și trag concluzia că siliciul este sigur și bine tolerat în populația generală, dar s-ar putea să declanșeze ASIA (sindrom autoimun/inflamator indus de adjuvanți) la unele persoane predispuse genetic.

Cap. 9: Autoanticorpi induși de vaccinuri

În concluzie spune că studiile care au investigat până acum producția de autoanticorpi după vaccinuri arată că este posibilă, dar niciunul nu a arătat că acești anticorpi ar avea vreun efect clinic. Totuși, există studii de caz care arată unele reacții după vaccinuri, ceea ce sugerează că unele persoane predispuse din punct de vedere genetic sau din alte motive ar putea dezvolta boli autoimune după vaccinuri în anumite circumstanțe. Însă nu trebuie să uităm că autoimunitatea, inclusiv producția de autoanticorpi e o reacție sănătoasă în urma infecțiilor, vaccinurilor și altor cauze.

Cap. 10: Registrul sindromului ASIA

Alt capitol scris de Shoenfeld, în care descrie cum a creat un registru ca să studieze sindromul ASIA.

Cap. 11: Vaccinarea la cei cu boli autoimune

Vaccinarea cu virusuri vii este contraindicată la persoanele imunosuprimate cu BRA (Boli Reumatice Autoimune). BCG nu este recomandat la cei cu BRA. Vaccinul contra varicelei și-a dovedit eficacitatea la persoane peste 60 ani și la cele cu boli inflamatorii cronice. Acesta este recomandat la unii pacienți cu BRA, dar nu la alții (cei imunosuprimați). Vaccinul contra febrei galbene oferă protecție pentru cel puțin 10 ani și nu există o recomandare specifică pentru pacienții cu BRA. În general vaccinul ROR e foarte sigur, dar în cazul pacienților cu BRA încă nu sunt studii. Vaccinurile inactivate sunt recomandate celor cu BRA, chiar dacă efectul lor benefic poate fi mai mic decât la persoanele sănătoase. Vaccinul contra influenzei este considerat sigur și a fost folosit pentru persoane peste 60 ani și pentru copii peste 6 luni cu BRA. Vaccinul contra pneumococilor este recomandat persoanelor cu BRA și este mai eficient când este administrat înaintea tratamentului specific.

Cap. 12: Vaccinarea la pacienții cu boli inflamatorii autoimune reumatice

Capitolul începe spunând că vaccinurile reprezintă cel mai eficient mod de a preveni morbiditatea și mortalitatea care sunt asociate cu infecțiile. Rezultatele sunt sumarizate în tabelul 12.2. Se poate observa că eficiența e uneori redusă la pacienții cu bolile despre care vorbește capitolul, iar în ce privește siguranța nu e un risc mai mare decât în câteva cazuri speciale.

Util pentru a extinde ceea ce scrie în acest capitol e și următorul articol care spune că vaccinurile inactivate sunt sigure, dar au o eficiență mai mică, în timp ce vaccinurile atenuate sunt în general contraindicate persoanelor cu BRA:

Bühler, S., Eperon, G., Ribi, C., Kyburz, D., van Gompel, F., Visser, L. G., … & Hatz, C. (2015). Vaccination recommendations for adult patients with autoimmune inflammatory rheumatic diseases. Swiss Med Wkly, 145, w14159.

Partea a II-a: Studii despre condiții autoimune induse de vaccinare

Cap. 13: Vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă, o triadă pentru autoimunitate

Alt capitol scris de Shoenfeld. Începe spunând că cele trei boli au fost eradicate din regiuni geografice mari datorită introducerii vaccinului ROR. Apoi citează recenzia Cochrane cu 14 milioane de copii care au fost vaccinați cu ROR și eficiența a fost de 95% pentru pojar și de 69-81% pentru oreion. Mai citează un alt studiu care arată că în medie au fost 30,5 evenimente adverse la un milion de doze de vaccin, dar menționează că aceste date vin din supraveghere post-marketing, care are riscul de a subestima (pentru că e raportare pasivă). Pe urmă prezintă mai multe studii legate de pojar și sistemul nervos central și niște cazuri legate de vaccin. Apoi vorbește despre trombocitopenie, problemă despre care se știe că e asociată cu vaccinul. Dar chiar autorii menționează că beneficiile vaccinării depășesc riscurile. Despre artrită spun că deși există unele efecte raportate, majoritatea sunt trecătoare, se vindecă de la sine și că nici în VAERS n-au fost raportate efecte adverse grave. Pentru diabet prezintă mai multe studii care n-au găsit nicio legătură între vaccin și diabet, ba unele au găsit chiar o reducere a cazurilor de diabet (în Finlanda). La sfârșit citează un studiu de Classen & Classen. La partea de alte boli autoimune zic că prezența virusurilor a fost asociată uneori cu unele probleme, dar pentru altele în schimb nu există nicio legătură cu expunerea la ROR.

Cap. 14: Autoimunitatea și vaccinul pentru febra galbenă

Studii clinice și o recenzie sistematică au arătat că vaccinul este aproape 100% eficient, iar protecția durează probabil pe viață. În ce privește siguranța, cam 25% dintre cei vaccinați au reacții ușoare (febră, urticarie, durere de cap etc.), cam 8 dintr-un milion au reacții anafilactice; condițiile neurologice au fost detectate cu o frecvență de 2,5-8/1.000.000 de doze, iar bolile viscerotropice cam 2,5-4/1.000.000 de doze. Conform VAERS, au fost raportate 0,4 și 1,9 cazuri de encefalomielită acută diseminată și sindrom Guillain-Barré la un milion de doze de vaccin. Mai sunt discutate și niște studii de caz. În concluzii spune că vaccinarea contra febrei galbene este foarte eficientă și sigură și ar trebui ca toată lumea care merge în zone de risc să se vaccineze.

Cap. 15: Sindromul antifosfolipidic și vaccinurile

Câteva cazuri și niște mecanisme de asociere între vaccinuri și acest sindrom. Și cam atât.

Cap. 16: Vaccinarea contra hepatitei B și autoimunitatea

Condiții autoimune legate de vaccin par să apară, conform unor studii de caz, însă sunt extrem de rare și vaccinarea e recomandată.

Cap. 17: Reacții adverse la vaccinul HPV

Capitol scris de Tomljenovic și Shaw și finanțat de Fundația Dwoskin. Ca de obicei, cei doi autori ignoră studiile de calitate și citează studii slabe, alese cu atenție, care spun ce vor ei.

Cap. 18: Vaccinurile pentru influenza și bolile autoimune

Deși unele boli autoimune au fost descrise la pacienți care au fost vaccinați pentru H1N1, vaccinarea contra influenzei este recomandată pentru că beneficiile depășesc riscurile.

Cap. 19: Vaccinurile și autoimunitatea: Vaccinurile meningococice

Vaccinurile nu produc boli autoimune, dar ar putea să scoată la suprafață fenomene autoimune în cazuri rare la persoane predispuse genetic. Vaccinurile sunt recomandate pentru anumite grupuri de persoane.

Cap. 20: Vaccinurile pneumococice și bolile autoimune

Timp de 30 ani au fost făcute milioane de vaccinuri și doar 14 cazuri de efecte adverse autoimune au fost raportate. Vaccinul este sigur și eficient și pentru persoanele sănătoase și pentru cele bolnave.

Cap. 21: BCG și autoimunitatea

Pe lângă folosirea vaccinului BCG pentru tuberculoză și lepră, a fost propusă și folosirea imunoterapiei BCG pentru cancer la vezică, astm, diabet de tip 1 sau scleroză multiplă. De exemplu, în modele pe animale, BCG a suprimat răspunsul autoimun în cazul encefalomielitei autoimune. Un studiu clinic cu oameni a arătat că BCG a redus simptomele la 14 participanți cu scleroză multiplă. Administrarea BCG ca imunoterapie sau vaccin este asociată cu anumite efecte adverse cunoscute și există anecdote despre altele.

Partea a III-a: Boli autoimune declanșate de vaccinare

Cap. 22: Lupus eritematos sistemic indus de vaccinuri

Vaccinul HepB: au fost raportate cazuri asociate temporal cu vaccinul (dar sursa principală a autorilor e ChildHealthSafety, un sait anti-vaccin), însă studii caz-control au arătat că vaccinul este sigur. Vaccinul HPV: sunt prezentate câteva cazuri de lupus eritrematos sistemic (LES) apărute la scurt timp după un vaccin, apoi niște studii caz-control care au arătat că vaccinul nu crește riscul de LES. În mod bizar e trasă concluzia că există dovezi contradictorii. Vaccinul pentru influenza: nu e asociat cu LES. Vaccinul DTaP: au fost raportate cazuri, dar un studiu observațional mare n-a găsit nicio asociere. Vaccinul BCG: sunt menționate niște studii cu animale, niciunul cu oameni. Vaccinul ROR: datele lipsesc în legătură cu asocierea dintre ROR și LES. Vaccinurile pneumococice: nu sunt asociate cu deteriorarea măsurilor legate de LES. Adjuvanții: aici autorii îi citează pe Agmon-Levin, Shoenfeld și Tomljenovic & Shaw, motiv pentru care afirmațiile lor nu pot fi luate în serios. Iar când discută despre ASIA reiterează ce-au zis Agmon-Levin și Shoenfeld. Adjuvanți uleioși: studii cu animale. Adjuvanți metalici: din nou reiterează ce au zis Shoenfeld și colegii.

De interes pot fi și următoarele două studii care nu sunt menționate în capitol și care nu au găsit nicio asociere între lupus și vaccinuri:

Grimaldi-Bensouda, L., Le Guern, V., Kone-Paut, I., Aubrun, E., Fain, O., Ruel, M., … & Rossignol, M. (2014). The Risk of Systemic Lupus Erythematosus Associated With Vaccines: An International Case-Control Study. Arthritis & Rheumatology, 66(6), 1559-1567.

Mok, C. C., Ho, L. Y., Fong, L. S., & To, C. H. (2013). Immunogenicity and safety of a quadrivalent human papillomavirus vaccine in patients with systemic lupus erythematosus: a case–control study. Annals of the rheumatic diseases, 72(5), 659-664. (Abstract)

Cap. 23: Vasculitele

Autorii spun că pentru că vasculitele sunt rare, chiar dacă s-ar dovedi că există o asociere cu vaccinurile, asta nu ar trebui să reprezinte un motiv pentru a limita vaccinarea.

Cap. 24: Vaccinarea în cazuri de artrită reumatoidă

În general nu există contraindicații, vaccinurile sunt sigure pentru cei cu artirtă reumatoidă, chiar dacă uneori eficiența este un pic mai mică decât la persoanele sănătoase. Contraindicații există pentru vaccinuri precum BCG sau cel pentru varicelă.

Cap. 25: Bolile de țesut conjunctiv nediferențiate

Capitolul nu pare să aibă legătură cu vaccinurile.

Cap. 26: Vaccinuri, infecții și alopecie areată

Iar se citează Shoenfeld pe el. E atât de redundant! Am citit de nu-știu-câte ori aceeași discuție legată de articolele despre ASIA ale lui Shoenfeld și Agmon-Levin. Iar în concluzii zice de alopecie. Am impresia că cea mai mare parte din capitol a fost de umplutură pentru că a vorbit de ASIA și alte lucruri, nu despre alopecie.

Cap. 27: Biopersistența, transportul sistemic și siguranța pe termen lung pentru particulele de aluminiu: miofasciita cu macrofage și mai departe

O discuție despre miofasciita cu macrofage, un sindrom propus de autori. Autorii sunt anti-vaccin și în general își citează propriile articole. Nu am citit suficient despre acest sindrom, așa că nu știu dacă e doar un fel de ASIA sau e ceva mai serios.

Mai multe informații de la OMS aici.

Cap. 28: Purpura trombocitopenică imună: între infecții și vaccinare

Purpura trombocitopenică imună este mult mai des indusă de infecții decât de vaccinuri.

Cap. 29: Vaccinurile și diabetul de tip I

Rezultatele multor studii nu susțin o asociere între vaccinuri și diabetul de tip I. Studii de calitate mai mare și de durată mai lungă sunt în curs de desfășurare.

Probabil că unul dintre acele studii în desfășurare la momentul scrierii cărții e următorul, care a arătat că vaccinul contra hepatitei B e la fel de sigur la cei cu diabet ca și la cei fără:

Van Der Meeren, O., Peterson, J. T., Dionne, M., Beasley, R., Ebeling, P. R., Ferguson, M., … & Crasta, P. D. (2016). Prospective clinical trial of hepatitis B vaccination in adults with and without type-2 diabetes mellitus. Human vaccines & immunotherapeutics, 1-7.

Cap. 30: Narcolepsia și vaccinul H1N1

Autorii spun că s-ar putea să existe o legătură între narcolepsie și vaccinul contra H1N1.

Cap. 31: Factori non-nutriționali de mediu asociați cu boala celiacă: Infecțiile și vaccinurile

E citat foarte mult Shoenfeld. Siguranța vaccinurilor a fost verificată la persoane cu boli reumatice cronice sau boli autoimune și nu s-a găsit vreun semn că ar exacerba sau ar induce aceste boli. E posibil ca rotavirusul să aibă un rol în declanșarea bolilor cronice, prin urmare e posibil ca și vaccinul pentru rotavirus să aibă un rol, dar nu există dovezi suficiente.

Cap. 32: Polimialgie reumatică

Autorii au făcut o căutare sistematică în PubMed pentru a găsi cazurile de polimialgie reumatică asociate cu vaccinarea. Au găsit 11 cazuri într-o perioadă de 20 ani. Vârstele pacienților la momentul diagnosticării erau între 61 și 91 ani, iar 10 dintre ei au primit un vaccin contra influenzei în perioada de dinaintea diagnosticului. Unul a primit un vaccin contra tetanosului.

Cap. 33: Encefalomielită acută diseminată: Idiopatică, post-infecțioasă și post-vaccinare

Incidența generală a encefalomielitei acute diseminate (EMAD) după vaccinare este estimată la 1-2 cazuri la un milion de vaccinuri. Vaccinul contra hepatitei B e o posibilă cauză, cu unele studii sugerând o asociere cu EMAD, dar informațiile nu sunt suficiente pentru a stabili o relație de cauzalitate. Chiar dacă ar exista o astfel de relație, beneficiile vaccinului sunt mult mai mari decât riscurile. Autorii au căutat în PubMed după cazuri de EMAD post-vaccinare din 1979 până în 2013 și au găsit 66 de cazuri. După ce au exclus recidivele de scleroză multiplă și neurită optică izolată au rămas cu 48 de cazuri dintre care: 15 au apărut după vaccinul contra influenzei, 3 după vaccinurile contra hepatitei (A sau B), 3 după cel contra rabiei, 3 după cel contra febrei galbene, două după cel contra pojarului, 2 după cel contra rubeolei, 2 după cel contra tetanosului și altele.

Cap. 34: Fibromialgie, oboseală cronică, tulburări funcționale și vaccinare: Unde ne aflăm?

E neclar dacă există vreo legătură între sindromul războiului din golf și vaccinuri. În ce privește sindromul oboselii cronice, o recenzie făcută de Shoenfeld a arătat că acest sindrom este asociat cu vaccinul contra rubeolei și cu cel contra hepatitei B, dar nu este asociat cu cel meningococic, cel anti-poliomielită și cel anti-influenza.

Cap. 35: Dermatoze buloase, agenți infecțioși și vaccinuri

Capitol scris de Agmon-Levin. Autorii au găsit 14 cazuri de dermatoze bulboase apărute la copii la scurt timp după vaccinare. Cel mai vechi caz e din 1991, iar cel mai nou din 2011. Au mai găsit și 12 cazuri la adulți, majoritatea apărute după vaccinul contra influenzei, și încă niște cazuri izolate de o formă specifică de dermatoză.

Cap. 36: Infecții, vaccinări și sindromul oboselii cronice

Studii de caz au sugerat că ar putea fi o asociere între vaccinuri și sindromul oboselii cronice. Singurul studiu caz-control care a investigat această posibilitate  (dar doar pentru un singur vaccin) nu a găsit vreo asociere. Alte studii au investigat siguranța și eficiența vaccinurilor la persoanele care au sindromul oboselii cronice. Vaccinul polio oral și cel pentru influenza au funcționat la fel de bine ca la oameni sănătoși, iar un vaccin pentru stafilococi chiar a îmbunătățit simptomele celor cu fibromialgie sau oboseală cronică.

Cap. 37: Miozită și vaccinuri

Capitol scris de Shoenfeld. Un sumar al unor cazuri izolate de miozite apărute la scurt timp după vaccinare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s