Sănătatea în știri: Păpădia și proprietățile ei curative dovedite? (ViațaVerdeViu)

Cuprins

De unde vin informațiile distorsionate

Ask For Evidence, un proiect de la Sense About Science

HealthNewsReview

Ce spune articolul „O buruiană cu proprietăți curative dovedite”

Cum să interpretăm studiile cu animale

Deci cât de informativ este articolul?

 

De unde vin informațiile distorsionate

Trăim într-o perioadă în care e foarte ușor să dăm de informații despre orice, multe dintre ele false sau înșelătoare. Nu e nevoie să spun că e important să știm să extragem informația utilă și să nu ne lăsăm induși în eroare. Când vine vorba de sănătate, abilitatea de a naviga prin mormanul de știri și articole care ne spun ce ne salvează și ce ne îmbolnăvește e esențială. Există mai multe motive din care un articol prezintă informații inadecvate:

  • Cercetătorii sau instituțiile la care lucrează exagerează comunicatele de presă pentru a atrage atenția;
  • Jurnaliștii nu înțeleg, exagerează sau nu pun în context rezultatele cercetării;
  • Articolele conțin informații parțiale, prezentate neintuitiv, sau trag concluzii care nu sunt susținute de surse care să le justifice;
  • Autorii au o motivație (ideologică sau financiară) pentru a prezenta informații incorecte;

Câteva detalii în plus nu strică.

Comunicatele de presă exagerate le-am întâlnit cu toții reflectate în știri. De câte ori nu am citit despre un nou tratament minune pentru cancer? Constant apar astfel de știri, iar un motiv important pentru care jurnaliștii exagerează este că cercetătorii își descriu exagerat descoperirile.1 Apoi jurnaliștii preiau și adaugă propria lor exagerare. De exemplu, o investigație care a analizat 462 de comunicate de presă produse de universitățile din Marea Britanie în 2011 a descoperit că 40% dintre ele spuneau mai mult decât putea să spună cercetarea pe care o relatau, o treime vorbeau despre cauze și efecte când cercetarea arăta doar corelații, iar 36% exagerau cât de relevante sunt pentru oameni rezultatele obținute cu animale. Mai mult, atunci când aceste comunicate au exagerat, știrile care au apărut în urma lor au exagerat la rândul lor, 81% vorbind despre cauze și efecte când era vorba despre corelații și 86% exagerând importanța pentru oameni a unor studii pe animale. Când comunicatele n-au exagerat, doar cel mult 18% dintre știrile rezultate au exagerat la rândul lor.2

Chiar și când nu sunt induși în eroare de comunicatele de presă, jurnaliștii tot adaugă partea lor de exagerare, uneori pentru a atrage atenția, alteori pentru că pur-și-simplu nu înțeleg relevanța cercetării. Problema e una mai mare. Nu doar jurnaliștii nu știu să evalueze cercetarea medicală sau să înțeleagă statisticile – cu toții avem probleme, chiar și medicii.3,4

Care e diferența dintre un risc relativ și un risc absolut? Ce înseamnă că un test are senzitivitate de 99% și specificitate de 95%? Care e diferența dintre un studiu clinic și unul de cohortă? Ce înseamnă „rezultat semnificativ”? Ce ne poate spune un studiu făcut pe niște celule? Ce alte studii mai există care au investigat aceeași problemă? Etc. Toate acestea sunt întrebări la care de cele mai multe ori nu știm să răspundem, dar care ne pot spune foarte multe despre cât de relevant e un rezultat pentru noi.

De exemplu, când există mai multe studii care investighează o problemă, s-ar putea ca majoritatea să indice spre același răspuns, dar apoi să apară unul nou care indică în direcția opusă. Dacă doar acela este prezentat și nu se spune nimic despre celelalte, cititorul este dezinformat. O situație asemănătoare s-a întâmplat cu descoperirile legate de ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate), unde în anii ’90 din 47 de publicații științifice au rezultat 347 de articole de presă. Dintre cele mai populare 10 (care au produs 223 de articole de presă), toate rezultatele au fost atenuate de cercetarea ulterioară, dar doar un singur articol de presă a fost scris despre asta.5 Prin urmare, cititorii nu au fost informați corect și au rămas cu impresia primelor descoperiri.

Și apoi mai avem articolele care distorsionează lucrurile în mod intenționat. Pe de o parte sunt companiile care au ceva de vândut și încearcă prin reclame și prin informațiile pe care le oferă jurnaliștilor să producă o imagine cât mai bună pentru produsele lor. O analiză a reclamelor la medicamente în SUA din 2008 până în 2010 a concluzionat că în jur de o treime au făcut afirmații obiective adevărate, în timp ce 57% au făcut afirmații potențial înșelătoare, iar 10% au fost false.6 Un caz recent concret îl reprezintă reclamele la Nurofen din Australia (și ulterior din Marea Britanie) care au fost interzise pentru că se făcea afirmația că un anumit tip de Nurofen ar fi mai bun pentru anumite dureri (ex.: Nurofen Joint & Back promovat pentru dureri de spate, deși nu era diferit de Nurofen-ul obișnuit mai ieftin).7,8,9

Pe de altă parte, sunt motivațiile ideologice – și e plin de ele. Cei care promovează o anumită dietă o să scrie doar despre cercetarea care confirmă că acea dietă e bună și n-o să țină cont de calitatea dovezilor sau de descoperirile contrare. Cei care promovează o alimentație „naturală” o să considere că tot ce nu e natural e otravă și o să ne sperie că avem nevoie de detoxificare. Cei care sunt împotriva vaccinurilor o să prezinte liste lungi de studii „care arată cât de periculoase sunt vaccinurile”, uneori fără măcar să le citească.

Pentru a contracara aceste probleme soluția este informarea corectă și clară. Din păcate există mult mai multe surse de informații greșite decât de informații corecte, dar modelul lor este unul de urmat. O să dau două exemple.

Ask For Evidence, un proiect de la Sense About Science

După cum îi spune și numele, proiectul își propune să îi educe pe oameni să ceară dovezi înainte de a accepta afirmații legate de sănătate. Un lucru atât de simplu pe care de multe ori nu-l facem. Iar pentru a înțelege dacă dovezile oferite sunt relevante și suficiente, Ask For Evidence are o secțiune în care explică ce înseamnă dovezile și de ce unele sunt mai bune decât altele.

Ar trebui să ne schimbăm saltelele o dată la 7 ani? The Sleep Council din Marea Britanie (organizație finanțată de producătorii de paturi) spunea că da, dar când cineva a cerut dovezi a observat că acestea lipsesc. Prin urmare, când trebuie să ne schimbăm saltelele? Când nu mai sunt bune – nu se întâmplă nimic magic fix după șapte ani.

O investigație mai complexă, care a dus și la publicarea unui articol în BMJ a scos la iveală că de multe ori clinicile de fertilizare in vitro din Marea Britanie recomandă pacienților lucruri care nu sunt susținute de dovezi, iar pacienții le acceptă crezând că o să îi ajute să conceapă.10,11

E important să întrebăm ce dovezi există.

HealthNewsReview

HealthNewsReview este un proiect care își propune să analizeze critic știrile din domeniul sănătății și să le dea note în funcție de cât de corecte, complete și clare sunt informațiile prezentate. Odată cu publicarea unei analize, autorii articolului original sunt anunțați și li se sugerează să corecteze ceea ce au greșit. Unii sunt de acord, alții nu. Pentru educare, HealthNewsReview are și o secțiune despre cum trebuie interpretate studiile.

În continuare o să încerc să aplic un model inspirat din ceea ce fac cei de la HealthNewsReview și o să analizeze unele articole românești legate de sănătate. Nu știu cât de des o să fac asta, dar pentru început am ales un articol din ViațaVerdeViu.

 

Ce spune articolul „O buruiană cu proprietăți curative dovedite”

stiri-vvv-printscreen
Începutul articolului „O «buruiană» cu proprietăți curative dovedite”.

Articolul a apărut printre cele recente pe pagina principală, dar nu este datat, iar unul dintre comentarii este din 2015, așa că nu știu cât de nou e. Subiectul este păpădia și „proprietățile sale curative dovedite”.

Ni se spune că păpdia a fost folosită în trecut pentru că se credea că poate vindeca afecțiuni precum hepatita, anorexia, probleme legate de ficat și splină (a). Ni se spune și că florile și rădăcina ei conțin vitamine și nutrienți (b). Sunt citate două studii, unul care ar spune că păpădia conține cantități utile de antioxidanți și substanțe antiinflamatorii (c), iar celălalt care ar fi testat-o pe iepuri și ar fi concluzionat că ar putea proteja împotriva „stresului oxidativ” produs de anumite tulburări circulatorii (d). Apoi ne spune cum am putea profita de „toate aceste minunate beneficii pentru sănătate” și cum trebuie să o utilizăm (e). La sfârșit avem listate posibilele interacțiuni cu anumite medicamente (f) și sunt prezentate două surse (g).

Să vedem cât de echilibrat sunt prezentate lucrurile.

(a). Prima parte ne poate induce în eroare afirmând că păpădia are proprietăți terapeutice pe care știință începe să le confirme. Problema este că această afirmație nu este ulterior susținută de sursele care să confirme că e o afirmație corectă și care să ne permită să o verificăm.

(b). Ni se spune că păpădia conține vitamine și nutrienți, dar această informație nu este pusă într-un context. Nu ni se spune dacă și alte plante au astfel de nutrienți și vitamine (în special plante care intră în dieta obișnuită a unui cititor tipic), nu ni se spune cine este la risc de a nu avea suficienți nutrienți și vitamine (și în consecință ar avea nevoie să consume păpădie) și nici care este efectul celor din păpădie asupra sănătății.

(c). Primul articol citat13 este o recenzie care spune că studiile in vitro și pe animale au arătat diverse efecte ale păpădiei în unele cazuri și rezultate contradictorii în altele. Studiile făcute cu oameni sunt foarte puține, iar singurele efecte detectate au fost o activitate anti-inflamatorie în cazul bolii intestinelor inflamate și efecte contra unor simptome gastrointestinale precum constipația, diareea, crampele intestinale etc. Dar aproape toate aceste efecte au fost obținute în urma administrării unor suplimente alimentare care au conținut mai multe substanțe, nu doar păpădie. Prin urmare nu putem ști dacă păpădia este sau nu cauza lor. Articolul de pe ViațaVerdeViu nu menționează aceste limitări și nu discută deloc diferența dintre studiile făcute cu oameni și celelalte.

(d). Al doilea articol citat12 este unul făcut pe iepuri. Astfel, 28 de iepuri au fost împărțiți în 4 grupuri: dietă normală, dietă cu mult colesterol, dietă cu mult colesterol și 1% frunze de păpădie, dietă cu mult colesterol și 1% rădăcină de păpădie. Autorii concluzionează că „rezultatele noastre arată că tratamentul cu rădăcină și frunză de păpădie a schimbat pozitiv activitățile enzimelor antioxidante din plasmă și profilurile lipidelor pentru iepurii care au primit o dietă cu mult colesterol și asfel ar putea să aibă efecte hipolipidemice și antioxidante”. Articolul de pe ViațaVerdeViu nu menționează niciunde vreo limitare a studiilor făcute pe animale și sugerează că descoperirile pe iepuri se aplică și la oameni.

(e). Deși articolul se bazează pe cercetare foarte limitată, nu ne informează de acest lucru, ignoră chiar concluziile trase de una dintre surse (vezi g) și sare la presupunerea că s-ar fi demonstrat că păpădia are proprietăți curative pentru oameni.

(f). Sunt listate posibilele interacțiuni cu medicamente, o informație utilă.

(g). La sfârșitul articolului sunt listate două surse. Una ne spune cum să facem ceai, iar cealaltă este un articol de la Centrul Medical al Universității din Maryland, care conține multe referințe din literatura științifică. Acest articol conține mai multe informații utile care n-au fost incluse pe ViațaVerdeViu: „Până acum nu au existat studii științifice de calitate despre păpădie. […] Cercetarea preliminară sugerează că păpădia poate îmbunătăți funcția vezicii biliare și a ficatului. Dar acest studiu nu a fost bine realizat. Studii preliminare cu animale sugerează că păpădia ar putea ajuta la normalizarea nivelului glicemiei și ar putea scădea colesterolul total și trigliceridele, crescând colesterolul HDL (bun) la șoarecii diabetici. Dar nu toate studiile cu animale au găsit un efect pozitiv asupra glicemiei. Cercetătorii trebuie să vadă dacă păpădia va funcționa la oameni”. Diferența dintre precauția cu care cei de la Maryland explică limitările cercetării și superficialitatea cu care cei de la ViațaVerdeViu se grăbesc să declare păpădia o plantă „cu proprietăți curative dovedite” este enormă. Este diferența dinte o informare responsabilă și una părtinitoare.

Există și alte recenzii care spun cam același lucru despre păpădie: există studii preliminare cu animale care arată uneori beneficii, alteori au rezultate contradictorii, nu există studii de calitate cu oameni. Păpădia ar merita studiată, dar momentan nu putem spune cum ne poate îmbunătăți sănătatea.14,15,16 Acestea întăresc afirmațiile de mai sus.

Probabil că unii dintre voi vă întrebați de ce țin neapărat ca studiile să fie făcute cu oameni înainte să trag concluzii. O să explic în continuare.

Cum să interpretăm studiile cu animale

Problema cu studiile pe animale, pe celule sau cu raționamentele bazate pe mecanisme e că nu știm în ce măsură se aplică la oameni. Prin urmare orice articol care vrea să informeze corect trebuie să menționeze limitările atunci când se folosește de astfel de studii.

Ce concluzii putem trage dacă știm că păpădia sau altă plantă conține fier, potasiu, calciu, magneziu…? Foarte limitate. Ilustrativ ne putem uita la două recenzii sistematice publicate în 2015 în BMJ.17,18 Echipa de cercetători care le-a făcut a vrut să vadă dacă oamenii care consumă mai mult calciu (din mâncare sau din suplimente alimentare) au o densitate osoasă mai mare și un risc mai mic de fracturi, comparat cu cei care consumă mai puțin calciu. În mod surprinzător, consumul de calciu n-a fost decât foarte puțin asociat cu densitatea osoasă (o asociere care nu se știe ce relevanță clinică are) și n-a fost deloc asociat cu riscul de fracturi. Așadar, deși calciul este un element foarte important pentru oase, consumul lui peste un anumit nivel (cel obținut de oamenii cu o alimentație obișnuită) nu aduce beneficii.

Nici cu studiile pe animale nu stăm mai bine. Calitatea lor e în general foarte slabă, lucru constatat de multiple recenzii,19,20,21 iar asta explică parțial de ce ceea ce pare să funcționeze la animale nu ajunge să funcționeze la oameni. O altă explicație este că organismul uman e diferit de cele animale. De exemplu, când oamenii de știință încearcă să folosească șoareci pentru a descoperi tratamente pentru boli inflamatorii, deși găsesc tratamente pentru șoareci, acestea nu funcționează la oameni.22 Studiile pe animale pentru a descoperi tratamente pentru boli neurologice au produs puține rezultate la oameni. Deși mai mult de 1.000 de tratamente pentru scleroză multiplă au fost eficiente la animale, doar câteva au ajuns medicamente aprobate pentru oameni. Asemănător, în cazul atacului cerebral niciun tratament descoperit pe animale nu a funcționat la oameni. Chiar mai rău, unele tratamente care au fost utile pentru boli autoimune la animale au înrăutățit bolile la oameni. Și mai sunt și alte exemple.21,24,25

Mai jos aveți o comparație între cât de mult au crescut (sau au scăzut) supraviețuirea unele medicamente la animale (albastru) și la oameni (negru), pentru scleroză laterală amiotrofică. După cum puteți vedea, deși beneficiile observate la animale au fost mari, niciun medicament n-a fost util pentru oameni – unele chiar au scăzut supraviețirea. 0 din 100 de tratamente au putut fi aplicate cu succes la oameni.23

stiri-animale
Tratamente pentru scleroză laterală amiotrofică: cu albastru sunt beneficiile demonstrate în studii cu animale, iar cu negru în cele cu oameni. Sursa: Perrin (2014).

Când ne uităm câte studii medicale pe animale pot fi reproduse, situația arată destul de rău. O analiză care a cuprins 67 de studii a descoperit că 75-80% nu au putut fi reproduse, altă analiză care a inclus 53 de studii a descoperit că 90% nu au putut fi reproduse, iar alta a estimat că doar în jur de 10% din cercetarea promițătoare pe animale ajunge în următorii 20 de ani să fie folosită la oameni.26,24

Acum că știm aceste lucruri suntem mai bine pregătiți să interpretăm cercetarea pe animale și sper că sunteți de acord cu mine că orice articol din presă care se bazează pe studii cu animale ar trebui neapărat să ne spună că orice concluzie despre cum se aplică rezultatele la oameni e speculativă.

Deci cât de informativ este articolul?

Folosind mai mult sau mai puțin criteriile de pe HealthNewsReview (puteți vedea un exemplu aici) să vedem ce e relatat corect și ce ar putea fi îmbunătățit.

Criteriu Aplicabil? / Comentarii
Discută adecvat costurile produsului? Nu se aplică
Cuantifică adecvat beneficiile produsului? Nesatisfăcător
Beneficiile sunt promovate în lipsa dovezilor, iar rezultatele obținute cu animale sunt tratate ca și când am ști că se aplică la oameni. În realitate beneficiul păpădiei pentru sănătate este necunoscut și asta ar trebui să spună un articol pentru a informa corect.
Explică adecvat pericolele produsului? Nu se aplică
Nu sunt cunoscute efecte adverse ale păpădiei asupra oamenilor.
Este înțeleasă calitatea dovezilor? Nesatisfăcător
Articolul menționează că o parte din argument este conținutul de nutrienți al păpădiei și că unele rezultate sunt obținute pe iepuri, dar nu menționează nicio posibilă limitare a acestor dovezi și le tratează ca și când ar fi făcute pe oameni. Articolul ratează o ocazie bună de a educa cititorii, promovând în schimb informații greșite.
Exagerează pericolele nefolosirii produsului? Neutru
Pentru că păpădia este prezentată ca având multiple beneficii, unii dintre cititori ar putea crede că dacă nu o folosesc preventiv o să se îmbolnăvească, însă articolul nu face recomandarea asta în mod explicit.
Sunt folosite surse independente și sunt identificate conflictele de interes? Nu se aplică
Nefiind promovat niciun produs care conține extract de păpădie nu există surse cu conflicte de interes, deci nu e nimic de menționat.
E comparat produsul cu alternative? Nu se aplică
Este stabilită disponibilitatea produsului? Nu se aplică
Toată lumea cunoaște disponibilitatea păpădiei.
Este stabilită noutatea adusă de produs? Nu se aplică
Sursa principală este un comunicat de presă? Nu se aplică
Nu este descrisă cercetare nouă. Acest criteriu se aplică atunci când o știre este scrisă în urma unui comunicat de presă și nu este consultată nicio altă sursă pentru a confirma sau infirma cele spuse în comunicat.

Concluzia mea este că articolul induce cititorii în eroare în legătură cu ce știm despre efectele păpădiei asupra sănătății oamenilor și recomandă folosirea ei (în scopuri medicale) în mod nejustificat. Astfel, cred că persoanele care nu citesc articolul sunt mai informate decât cele care îl citesc.

Recomandări:

Prezentare video făcută de Gary Schwitzer (fondatorul Health News Review);

Carl Heneghan (2016): Fertility treatments lack evidence (CEBM Oford);

Steve Perrin (2014): Preclinical Research: Make mouse studies work (Nature);

Referințe:

1: Abola, M. V., & Prasad, V. (2016). The use of superlatives in cancer research. JAMA oncology, 2(1), 139-141. (Abstract)

2: Sumner, P., Vivian-Griffiths, S., Boivin, J., Williams, A., Venetis, C. A., Davies, A., … & Boy, F. (2014). The association between exaggeration in health related science news and academic press releases: retrospective observational study. Bmj, 349, g7015.

3: Gigerenzer, G., Gaissmaier, W., Kurz-Milcke, E., Schwartz, L. M., & Woloshin, S. (2007). Helping doctors and patients make sense of health statistics. Psychological science in the public interest, 8(2), 53-96.

4: Woloshin, S., Schwartz, L. M., & Kramer, B. S. (2009). Promoting healthy skepticism in the news: helping journalists get it right. Journal of the national cancer institute, 101(23), 1596-1599.

5: Gonon, F., Konsman, J. P., Cohen, D., & Boraud, T. (2012). Why most biomedical findings echoed by newspapers turn out to be false: The case of attention deficit hyperactivity disorder. PloS one, 7(9), e44275.

6: Faerber, A. E., & Kreling, D. H. (2014). Content analysis of false and misleading claims in television advertising for prescription and nonprescription drugs. Journal of general internal medicine, 29(1), 110-118.

7: Dyer, C. (2016). Nurofen advertisement was misleading, says watchdog. BMJ: British Medical Journal, 353:i3669. (Abstract)

8: ASA Ruling on RB UK Commercial Ltd – Advertising Standards Authority (2016).

9: Lane, E.J. (2015). Reckitt Benckiser ordered by Australian court to pull ibuprofen painkillers. FiercePharma.

10: Heneghan, C., Spencer, E. A., Bobrovitz, N., Collins, D. R. J., Nunan, D., Plüddemann, A., … & Tompson, A. (2016). Lack of evidence for interventions offered in UK fertility centres. BMJ, 355, i6295. (Abstract) [Sci-Hub]

11: Heneghan, C. (2016). Fertility treatments lack evidence: BBC Panorama. CEBM Oxford.

12: Choi, U. K., Lee, O. H., Yim, J. H., Cho, C. W., Rhee, Y. K., Lim, S. I., & Kim, Y. C. (2010). Hypolipidemic and antioxidant effects of dandelion (Taraxacum officinale) root and leaf on cholesterol-fed rabbits. International journal of molecular sciences, 11(1), 67-78.

13: González-Castejón, M., Visioli, F., & Rodriguez-Casado, A. (2012). Diverse biological activities of dandelion. Nutrition reviews, 70(9), 534-547. (Abstract) [Sci-Hub]

14: Sweeney, B., Vora, M., Ulbricht, C., & Basch, E. (2005). Evidence-based systematic review of dandelion (Taraxacum officinale) by natural standard research collaboration. Journal of herbal pharmacotherapy, 5(1), 79-93. (Abstract) [Sci-Hub]

15: Schütz, K., Carle, R., & Schieber, A. (2006). Taraxacum—a review on its phytochemical and pharmacological profile. Journal of ethnopharmacology, 107(3), 313-323. (Abstract) [Sci-Hub]

16: Vamenta-Morris, H., Dreisbach, A., Shoemaker-Moyle, M., & Abdel-Rahman, E. M. (2014). Internet Claims on Dietary and Herbal Supplements in Advanced Nephropathy: Truth or Myth. American journal of nephrology, 40(5), 393-398. (Abstract) [Sci-Hub]

17: Tai, V., Leung, W., Grey, A., Reid, I. R., & Bolland, M. J. (2015). Calcium intake and bone mineral density: systematic review and meta-analysis. BMJ, 351:h4183.

18: Bolland, M. J., Leung, W., Tai, V., Bastin, S., Gamble, G. D., Grey, A., & Reid, I. R. (2015). Calcium intake and risk of fracture: systematic review. BMJ, 351:h4580.

19: Macleod, M. R., McLean, A. L., Kyriakopoulou, A., Serghiou, S., de Wilde, A., Sherratt, N., … & Potluru, A. (2015). Risk of bias in reports of in vivo research: a focus for improvement. PLoS Biol, 13(10), e1002273.

20: Avey, M. T., Moher, D., Sullivan, K. J., Fergusson, D., Griffin, G., Grimshaw, J. M., … & Mei, S. H. (2016). The Devil Is in the Details: Incomplete Reporting in Preclinical Animal Research. PLoS One, 11(11), e0166733.

21: Baker, D., Lidster, K., Sottomayor, A., & Amor, S. (2014). Two years later: journals are not yet enforcing the ARRIVE guidelines on reporting standards for pre-clinical animal studies. PLoS Biol, 12(1), e1001756.

22: Seok, J., Warren, H. S., Cuenca, A. G., Mindrinos, M. N., Baker, H. V., Xu, W., … & Finnerty, C. C. (2013). Genomic responses in mouse models poorly mimic human inflammatory diseases. Proceedings of the National Academy of Sciences, 110(9), 3507-3512.

23: Perrin, S. (2014). Preclinical research: Make mouse studies work. Nature, 507(7493), 423-425.

24: Pound, P., & Bracken, M. B. (2014). Is animal research sufficiently evidence based to be a cornerstone of biomedical research. BMJ, 348(3387), g3387.

25: Perel, P., Roberts, I., Sena, E., Wheble, P., Briscoe, C., Sandercock, P., … & Khan, K. S. (2007). Comparison of treatment effects between animal experiments and clinical trials: systematic review. BMJ, 334(7586), 197.

26: Begley, C. G., & Ioannidis, J. P. (2015). Reproducibility in science improving the standard for basic and preclinical research. Circulation research, 116(1), 116-126.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s