Meta-știința și pseudoștiința: Precogniția

În articolele anterioare din serie am discutat despre problemele din cercetare și despre metodologie. Am văzut exemple concrete din știință, iar în ultimul articol am încercat să aplicăm aceleași standarde pentru două cazuri de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. Să facem același lucru pentru un caz din parapsihologie: precogniția.

Acesta este Daryl Bem, psiholog și parapsiholog, care în 2011 a publicat într-un jurnal de top din psihologie articolul Feeling the Future în care a arătat că oamenii pot „simți” viitorul. Să vedem cât de robuste sunt concluziile sale.

Precogniția. Daryl Bem
Daryl Bem (Sursa: DBem.ws)

Cuprins

Sumar

Introducere

Articolul lui Daryl Bem

Reacții la articol

Interludiu: Cazul altor rezultate extraordinare

Încercări de replicare

Replicări pre-înregistrate

Studiu publicat în 2011, urmat de o replicare reușită în 2003

Folosirea meta-analizelor

„E nevoie de 544 de experimente pentru a nega efectul”

„Sapte din opt teste arată că datele nu sunt compromise de publicare selectivă sau p-hacking”

GIGO (Garbage In, Garbage Out)

„Replicările exacte” nu sunt tocmai replicări exacte

Concluzii

 

Sumar

În 2011 parapsihologul Daryl Bem a publicat o serie de 9 experimente în care a investigat precogniția. În opt dintre ele a găsit-o. A atras atenția reușind să publice rezultatele într-un jurnal de top din psihologie. Când alți cercetători au încercat să repete experimentele lui Bem, nu au reușit să găsească nimic. Bem a revenit în 2014 cu o meta-analiză – o colecție care a cuprins 90 de experimente despre care a spus că ar fi replicări ale experimentelor sale. Multe dintre acestea erau făcute înainte de 2011 și multe studiau „influențe retroactive” în moduri diferite de cele ale sale. Cu toate acestea, Bem a concluzionat că meta-analiza confirmă că precogniția ar exista. Unul dintre cei care au făcut peer-review a arătat că rezultatele sunt cel mai probabil artefacte cauzate de publicarea selectivă (există tendința ca experimentele care găsesc ceva interesant să fie publicate mai des decât cele care nu găsesc nimic). Dacă sunt luate în considerare doar replicările exacte, precogniția nu e de găsit. Dacă sunt luate în considerare doar replicările pre-înregistrate, nici atât. Prin urmare, precogniția pare să fie un efect iluzoriu și rămâne nedemonstrată. Cel mai simplu mod prin care parapsihologii pot demonstra contrariul este să organizeze o replicare la scară largă, pre-înregistrată prin care să verifice dacă într-adevăr există precogniție.

Continuă să citești Meta-știința și pseudoștiința: Precogniția

Mit sau Real? Psi: Efectul Mozart

Revendicare:

dacă ascultăm muzică de Mozart devenim mai deștepți.

Mozart. W.A. Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Sursa: Wikipedia.

Ce este?

Probabil ați auzit de mai multe ori ideea că muzica lui Mozart (sau orice tip de muzică) ne face mai deștepți, îi ajută pe copii să se dezvolte mai bine, ne ajută la examene, sau ne ține mintea ageră la bătrânețe – există nenumărate variații ale aceste idei. Înainte să aflăm mai multe, hai să fim în temă cu articolul și să ascultăm Mozart. Putem începe cu Agnus Dei.

Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor”? Cel puțin așa spune prof. dr. Iamandescu. Dacă e adevărat, deja sunteți mai deștepți decât înainte să începeți să citiți. Dacă e adevărat, o să pun câte o compoziție de Mozart la începutul fiecărui articol pe care o să-l scriu.

Continuă să citești Mit sau Real? Psi: Efectul Mozart

Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Recent a fost tradusă și lansată o carte de către o editură anti-vaccin (aceeași care a publicat și cartea scrisă de Christa Todea-Gross). Cartea se numește Vaccinurile și Autoimunitatea și îi are ca editori pe Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin și Lucija Tomljenovic. Acum ceva vreme am avut curiozitatea să citesc mare parte din carte în engleză și am fost surprins de două lucruri: (1) cartea nu este atât de anti-vaccin pe cât pare să fie promovată și (2) cartea pare să fie 2-în-1 pentru că are capitole destul de bune și echilibrate, dar e poluată de capitolele scrise de cei trei editori (și în special de Lucija Tomljenovic), care ignoră în mod constant cercetarea de calitate.

Vaccinurile și Autoimunitatea(Sursă imagine)

Intenția mea era să ignor publicarea în română, dar văd că e promovată într-un mod înșelător și ajunge să-i îngrijoreze pe unii părinți, așa că o să ofer un mic sumar al capitolelor, iar înainte de asta o să îmi spun părerea despre carte. Nu o să fac o evaluare sistematică a afirmațiilor din vreun capitol (ar fi prea complicat), dar având în vedere că doar câteva spun că există o legătură între vaccinuri și sindromul/boala studiată, cred că simpla prezentare a acestui lucru e suficientă ca să pună la îndoială felul în care a fost promovată cartea.

Continuă să citești Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Cine e Andrew Wakefield?

CDC. Andrew Wakefield
Andrew Wakefield (Sursa)

De ce e Andrew Wakefield numit un șarlatan? Pentru că a inventat datele despre 12 copii cu singurul scop de a face cât mai mulți bani. Pentru că a strâns donații pentru „cercetare” legată de autism și le-a folosit să-și plătească salariu fără să cerceteze nimic. Pentru că s-a folosit de justiție pentru a încerca să cenzureze informațiile neplăcute. Pentru că plănuia să facă milioane de lire dintr-un vaccin monovalent.

Dacă nu sunteți familiari cu povestea lui Wakefield sau ați citit despre el doar de pe bloguri anti-vaccin, o să vi se pară exagerat ce am scris mai sus. În acest caz, vă invit să citiți întreaga poveste mai jos. De fapt, oricare ar fi cazul, vă invit să citiți – eu am descoperit multe căutând informații.

 

Cuprins

Articolul din 1998 și panica.

De ce a fost o fraudă.

Scopul principal al lui Wakefield: să facă bani.

Investigația.

Atacuri asupra celor care l-au demascat.

Atacuri în justiție.

Încercări de discreditare.

Mai e medic? Ce spun susținătorii săi?

Concluzii

Continuă să citești Cine e Andrew Wakefield?

Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Cuprins

Introducere

Acupunctura

Istorie

Calitatea studiilor

Studii de calitate

Homeopatia

Istorie

Este homeopatia eficientă?

Concluzii

 

Introducere

În acest articol propun să ne uităm la două dintre cele mai populare forme de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. De-a lungul timpului ambele au fost studiate foarte mult și e important să ținem cont de rezultate. Problema e că putem foarte ușor să găsim și articole care spun că homeopatia funcționează și care spun că nu funcționează. Asta cu siguranță creează confuzie, deci ce facem? Ne dăm bătuți și ne ghidăm după intuiție? Alegem ce ne convine? Soluția pe care o propun eu e să vedem ce spun studiile de cea mai înaltă calitate. E un principiu din medicina bazată pe dovezi și trebuie aplicat în toată medicina, inclusiv în medicina alternativă. Până la urmă ne dorim să aflăm ce funcționează și ce nu pentru ca atunci când o să avem nevoie de un tratament să putem să-l alegem pe cel mai bun.

Înainte să începem să vorbim despre acupunctură și homeopatie vreau să ilustrez importanța studiilor de calitate folosindu-mă de un exemplu din medicina convențională.

Continuă să citești Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Militanții anti-vaccin și Big Pharma

(acesta este un pamflet de 1 aprilie, nu-l luați în serios)

HALUCINANT! Secretul pe care ei nu vor să îl știi! Este INCREDIBIL cum ți se va SCHIMBA VIAȚA când vei afla CINE ÎI PLĂTEȘTE pe cei ce scriu ÎMPOTRIVA VACCINURILOR!

Deși este aproape IMPOSIBIL de crezut, în spatele blogurilor anti-vaccin stă chiar INDUSTRIA FARMACEUTICĂ! Ai curaj să citești mai departe?

 

Deși propaganda mainstream vrea să credem că Big Pharma susține campaniile de vaccinare, realitatea este cu totul alta. Pe ascuns, Farmafia plătește oameni pentru a scrie împotriva vaccinurilor. Motivul este unul foarte simplu, dar greu de crezut pentru mințile noastre calcificate: vaccinurile aduc pierderi pentru că reduc numărul de persoane bolnave care ar avea nevoie de tratament. Ce firmă vrea să lucreze în pierdere? Niciuna, c-așa-i lumea de azi. Iar pentru că Big Pharma e duplicitară a angajat dezinformatori profesioniști – răspândaci anti-vacciniști. Rolul lor e să creeze confuzie și să promoveze mituri care aduc profit companiilor farmaceutice. Pe ascuns Big Pharma îți ia banii lăsându-te să crezi că ești mai deștept decât ceilalți.

Continuă să citești Militanții anti-vaccin și Big Pharma

Meta-știință II: Publicarea selectivă

În articolul trecut am discutat despre problemele din cercetare pornind de la un studiu celebru de-al lui John Ioannidis și concentrându-ne pe importanța replicării rezultatelor. O altă problemă la fel de mare sunt și erorile sistematice de publicare –publication bias–, la care o să ne uităm mai în detaliu în acest articol.

Cuprins

Publication bias

Medicină

Psihologie și științe sociale

Neuroștiință

Psihiatrie

Alte domenii

Exemple

Wishful seeing

Ego depletion

Reboxetina

Soluții

Detecție

Prevenție

Concluzii

 

Publication bias

În luna martie în 2006, șase voluntari au ajuns la un spital din Londra ca să participe la un studiu clinic. Era prima dată când un medicament numit TGN1412 era dat oamenilor și fiecare a primit câte 2.000£ pentru a participa. După o oră, cei șase au început să aibă dureri de cap și mușchi, să aibă temperatură ridicată și să uite temporar cine și unde sunt. În scurt timp toți aveau frisoane, pulsuri foarte mari și tensiune foarte scăzută. Apoi unul dintre ei a intrat în insuficiență respiratorie și plămânii i s-au umplut cu lichid. Altul a ajuns să aibă o tensiune foarte mică, n-a mai respirat și a fost dus inconștient la urgențe. N-a trecut nici o zi și toți aveau probleme de acest tip. Până la urmă, cu mari eforturi din partea medicilor, toți au scăpat cu viață.1

Întrebarea pe care și-a pus-o toată lumea a fost: putea fi anticipat acest dezastru? TGN1412 era un tratament experimental ce interacționa cu sistemul imunitar într-un mod puțin înțeles și greu de testat pe animale. Dar în acest caz exista o experiență cu o intervenție similară, doar că n-a fost publicată. Un cercetător a făcut un studiu pe o singură persoană înainte cu 10 ani, studiu în care a folosit un anticorp ce se ataşa de trei receptori, printre care şi CD28, cel de care se ataşa TGN1412. Şi participantului din acest studiu i s-a făcut rău, însă aceste rezultate n-au fost publicate. Cel care a condus experimentul s-a gândit că nu are rost să publice – până la urmă medicamentul testat n-a fost bun, deci cine ar putea fi interesat de el? În plus toată lumea făcea asta, nimeni nu publica toate experimentele. Și chiar dacă ar fi vrut să le publice, ce jurnal le-ar fi acceptat? Un studiu din 2009 a verificat câte dintre aceste experimente în care medicamentele sunt testate prima dată pe oameni sunt publicate. După ce autorii au luat în considerare toate experimentele aprobate de o comisie de etică într-un an, s-au uitat câte erau publicate după 4 ani: 9 din 10 erau nepublicate. După 8 ani? 4 din 5 erau încă nepublicate.1

Continuă să citești Meta-știință II: Publicarea selectivă