Cum răspund paginile anti-vaccin când greșesc?

Cuprins

Ce am încercat să fac?

NOI NU Vaccinăm

Pro Decizii Informate

GO ON, Olivia STEER

De ce sunt corectările importante?

Secretul succesului: propaganda?

Concluzie

 

Ce am încercat să fac?

În experiența mea cu mișcarea anti-vaccin am observat că există multe informații greșite care sunt răspândite la fel ca propaganda – fără să fie verificate, punându-se accent pe cantitate, nu pe calitate. Și am mai observat că niciodată nici măcar erorile minore nu au fost corectate. Asta pentru mine e foarte problematic, așa că mi-am propus să urmăresc câteva pagini anti-vaccin și în cazul în care găsesc informații greșite în mod obiectiv (dincolo de orice discuție) să le cer ori să retragă ori să corecteze aceste informații.

Fiindcă o dezbatere mai detaliată ar fi fost inutilă mi-am propus să las comentarii politicoase, să cer clar corectarea informației pentru o mai bună informare și să fac asta doar acolo unde greșelile sunt evidente și pot fi ușor expuse și verificate de oricine. De exemplu, dacă o pagină anti-vaccin afirmă că nu există studii în care un vaccin să fie comparat cu un placebo am dat câteva exemple de astfel de studii. Prin urmare, situația se reduce la o simplă problemă de logică: „nu există studii” nu poate fi adevărat în condițiile în care avem cel puțin un studiu care îndeplinește criteriile.

În continuare o să descriu experiența pe care am avut-o când am încercat să corectez erori făcute de trei pagini anti-vaccin. Sunt singurele trei unde am încercat și niciuna n-a reacționat rezonabil.

 

NOI NU Vaccinăm

Să începem cu NOI NU Vaccinam o pagină cu aproape 4.200 de aprecieri care promovează mesaje anti-vaccin și anti-știință. Deși consider că multe postări ale acestei pagini dezinformează, sunt unele care conțin informații care sunt în mod obiectiv greșite – dincolo de orice îndoială. Așa că am încercat să corectez o astfel de informație greșită:

Noi Nu Vaccinăm 1.PNG
Dacă n-a fost ștearsă, postarea poate fi găsită aici.

Continuă să citești Cum răspund paginile anti-vaccin când greșesc?

Anunțuri

Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!

Cuprins

Despre ce e vorba?

Jurnalul în care a fost publicat este prădător. Și ce dacă?

Cât de aiurea sunt puse referințele?

Două articole anti-vaccin și problemele lor

De ce este studiul irelevant?

Ce putem învăța din asta?

Idei cheie:

  • Avem un articol anti-vaccin intens promovat și considerat minunat în zone întunecate ale internetului;
  • Articolul e publicat într-un jurnal prădător, care pentru 1000$ publică orice fără să verifice;
  • Articolul are referințe care spun exact opusul a ceea ce cred autorii că ar spune;
  • Articolul descrie inadecvat un experiment care în cel mai rău caz e irelevant, iar în cel mai bun caz arată cât de puțină contaminare există în vaccinuri (vorbim despre contaminare la nivelul de câteva mii de atomi în condițiile în care un nanogram de apă are 33.000 de miliarde de molecule).

Continuă să citești Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!

Vaccinat sau nevaccinat?

Sumar: Când informația e prezentată neclar, incomplet sau neintuitiv poate să ne păcălească ușor. Când auzim despre cazuri de copii vaccinați cu probleme de sănătate ne întrebăm cum pot fi statisticile adevărate când spun că vaccinurile sunt sigure. Când auzim că într-o comunitate foarte vaccinată avem un număr egal de copii vaccinați și nevaccinați care au făcut pojar ne întrebăm unde e eficiența vaccinurilor. Răspunsurile le găsim când ne uităm la studiile care compară copiii vaccinați cu cei nevaccinați: la fel de mulți fac dermatită sau au infecții și printre cei vaccinați și printre cei nevaccinați. În plus, cei vaccinați au un nivel ridicat de protecție față de bolile pentru care sunt vaccinați, dar pentru că aproape toți sunt vaccinați, iar protecția vaccinului nu este de 100%, ci de 95% sau 99%, vom avea 5% sau 1% vaccinați care fac pojar, iar acest număr s-ar putea să fie mai mare decât numărul tuturor celor nevaccinați, ceea ce o să creeze iluzia că fac pojar mai mulți copii vaccinați. O explicație intuitivă a situației ajută la îndepărtarea iluziei.

Cuprins

O dilemă

Dar erau vaccinați, de ce au făcut pojar?

Să revenim la dilema dermatitei atopice

Cum stau cu imunitatea cei vaccinați?

Recenzii sistematice

Continuă să citești Vaccinat sau nevaccinat?

Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Recent a fost tradusă și lansată o carte de către o editură anti-vaccin (aceeași care a publicat și cartea scrisă de Christa Todea-Gross). Cartea se numește Vaccinurile și Autoimunitatea și îi are ca editori pe Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin și Lucija Tomljenovic. Acum ceva vreme am avut curiozitatea să citesc mare parte din carte în engleză și am fost surprins de două lucruri: (1) cartea nu este atât de anti-vaccin pe cât pare să fie promovată și (2) cartea pare să fie 2-în-1 pentru că are capitole destul de bune și echilibrate, dar e poluată de capitolele scrise de cei trei editori (și în special de Lucija Tomljenovic), care ignoră în mod constant cercetarea de calitate.

Vaccinurile și Autoimunitatea(Sursă imagine)

Intenția mea era să ignor publicarea în română, dar văd că e promovată într-un mod înșelător și ajunge să-i îngrijoreze pe unii părinți, așa că o să ofer un mic sumar al capitolelor, iar înainte de asta o să îmi spun părerea despre carte. Nu o să fac o evaluare sistematică a afirmațiilor din vreun capitol (ar fi prea complicat), dar având în vedere că doar câteva spun că există o legătură între vaccinuri și sindromul/boala studiată, cred că simpla prezentare a acestui lucru e suficientă ca să pună la îndoială felul în care a fost promovată cartea.

Continuă să citești Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Cine e Andrew Wakefield?

CDC. Andrew Wakefield
Andrew Wakefield (Sursa)

De ce e Andrew Wakefield numit un șarlatan? Pentru că a inventat datele despre 12 copii cu singurul scop de a face cât mai mulți bani. Pentru că a strâns donații pentru „cercetare” legată de autism și le-a folosit să-și plătească salariu fără să cerceteze nimic. Pentru că s-a folosit de justiție pentru a încerca să cenzureze informațiile neplăcute. Pentru că plănuia să facă milioane de lire dintr-un vaccin monovalent.

Dacă nu sunteți familiari cu povestea lui Wakefield sau ați citit despre el doar de pe bloguri anti-vaccin, o să vi se pară exagerat ce am scris mai sus. În acest caz, vă invit să citiți întreaga poveste mai jos. De fapt, oricare ar fi cazul, vă invit să citiți – eu am descoperit multe căutând informații.

 

Cuprins

Articolul din 1998 și panica.

De ce a fost o fraudă.

Scopul principal al lui Wakefield: să facă bani.

Investigația.

Atacuri asupra celor care l-au demascat.

Atacuri în justiție.

Încercări de discreditare.

Mai e medic? Ce spun susținătorii săi?

Concluzii

Continuă să citești Cine e Andrew Wakefield?

Militanții anti-vaccin și Big Pharma

(acesta este un pamflet de 1 aprilie, nu-l luați în serios)

HALUCINANT! Secretul pe care ei nu vor să îl știi! Este INCREDIBIL cum ți se va SCHIMBA VIAȚA când vei afla CINE ÎI PLĂTEȘTE pe cei ce scriu ÎMPOTRIVA VACCINURILOR!

Deși este aproape IMPOSIBIL de crezut, în spatele blogurilor anti-vaccin stă chiar INDUSTRIA FARMACEUTICĂ! Ai curaj să citești mai departe?

 

Deși propaganda mainstream vrea să credem că Big Pharma susține campaniile de vaccinare, realitatea este cu totul alta. Pe ascuns, Farmafia plătește oameni pentru a scrie împotriva vaccinurilor. Motivul este unul foarte simplu, dar greu de crezut pentru mințile noastre calcificate: vaccinurile aduc pierderi pentru că reduc numărul de persoane bolnave care ar avea nevoie de tratament. Ce firmă vrea să lucreze în pierdere? Niciuna, c-așa-i lumea de azi. Iar pentru că Big Pharma e duplicitară a angajat dezinformatori profesioniști – răspândaci anti-vacciniști. Rolul lor e să creeze confuzie și să promoveze mituri care aduc profit companiilor farmaceutice. Pe ascuns Big Pharma îți ia banii lăsându-te să crezi că ești mai deștept decât ceilalți.

Continuă să citești Militanții anti-vaccin și Big Pharma

Dezvăluirile lui Jean-François Saluzzo

În ultima vreme mișcarea anti-vaccin a început să promoveze un videoclip mai vechi (exemplu) în care aparent un angajat al unei companii farmaceutice face niște dezvăluiri pe care n-ar fi trebuit să le facă despre cât de periculoase sunt vaccinurile. Să vedem ce zice de fapt.

Înainte să urmăriți, trebuie să țineți cont de două lucruri. 1). Traducerea e de cea mai proastă calitate pentru că traducătorul s-a gândit că ar fi bine să facă el interpretarea pentru noi în loc să traducă obiectiv ce spune Saluzzo. 2). Ceea ce spune nu este deloc un secret, sunt lucruri cunoscute. Urmăriți ce spune și pe urmă intrăm în detalii.

 

Cine este Jean-François Saluzzo?

Este într-adevăr un cercetător la Sanofi-Pasteur și a publicat de-a lungul timpului mai multe articole în jurnale de specialitate. Research Gate spune că are 105, iar Google Scholar a găsit 261 de rezultate după numele său (dar pot fi și citări, așa că numărul e un pic mai mare decât cel real). Cele mai multe articole sunt despre vaccinuri pentru că asta e specialitatea lui Saluzzo. Nu este anti-vaccin, ba chiar e pro-vaccin. Prezentarea din videoclip este făcută în mod informal unor studenți și e normal să îi avertizeze de pericolul contaminării pentru că unii dintre ei o să ajungă să lucreze în producția de vaccinuri. Ca să nu repete greșelile trecutului trebuie să le cunoască. Bineînțeles, Jean-François Saluzzo vorbește din punctul de vedere al unui angajat Sanofi-Pasteur, așa că pune accentul pe cerințele companiei și anume pe faptul că dacă nu se respectă cele mai înalte standarde și nu se iau precauții, firma ar putea să dea faliment. Prin urmare, e motivată foarte tare să facă vaccinuri bune.

 

Contaminarea cu SV40

E o contaminare din anii ’50 a vaccinului oral anti-polio. Am scris într-un alt articol despre această contaminare, așa că o să fac un rezumat aici. La începuturile producerii acestui vaccin, din cauză că formaldehida folosită în producție la neutralizarea agenților patogeni nu era suficient de puternică, în unele doze a supraviețuit virusul SV40. Milioane de oameni au primit acest vaccin infectat până să se descopere asta. Unele studii au sugerat că ar produce cancer la oameni (pentru că producea cancer la rozătoare), așa că de-a lungul timpului au fost făcute multe alte studii. Acestea nu au reușit să găsească vreo creștere a cazurilor de cancer din cauza vaccinului contaminat. Studiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sunt cele mai bune dovezi pe care le avem și nu le putem ignora. După zeci de studii, nu a fost descoperită nicio legătură. Prin comparație, când cineva afirmă că că există o legătură între vaccinurile contaminate și cancer nu se bazează pe nimic și doar speculează. Așa că nu vă lăsați speriați.

Ar putea să mai existe o astfel de contaminare în prezent? Nu, pentru că între timp au aprut metode mult mai bune de detectare a contaminărilor (ex. Polymerase Chain Reaction în anii ’80). Infecția cu SV40 a avut loc în anii ’50 când erau folosite proceduri și echipamente cu o precizie mult mai mică. Tocmai pentru că a existat un astfel de incident, companiile producătoare au mult mai mare grijă. Nimeni nu vrea să dea faliment.

 

Contaminarea cu circovirus

Mai departe, Saluzzo vorbește despre o contaminare recentă cu circovirus a vaccinurilor contra rotavirusului și spune că „am avut noroc”. În ce constă acest noroc? În faptul că firma producătoare n-a trebuit să abandoneze vaccinul. Mai exact, contaminarea s-a produs încă de la început, dinainte să fie făcute studiile clinice pentru aprobare, dinainte să fie lansat pe piață. Asta înseamnă că atunci când a fost testat, a fost testat de fapt vaccinul contaminat. Dacă ar fi fost periculos, acest lucru ar fi fost descoperit în faza de testare. Tocmai pentru că n-a fost o contaminare periculoasă a trecut de faza de testare! Chiar și Saluzzo spune că infecția cu circovirus nu este periculoasă pentru că circovirusul nu se poate reproduce în celulele umane.

Există un articol care descrie în detaliu această contaminare (Dubin et al., 2013). O să citez câteva afirmații relevante din articol:

Analiza retrospectivă a eșantioanelor din ser și fecale de la copiii care au primit Rotarix nu a prezentat dovezi de infecție cu PCV1 [adică circovirusul porcin].

Când banca de celule a fost generată inițial în 1983, tripsina derivată din material porcin nu a fost supusă iradierilor de rutină

La momentul investigației, mai mult de 69 de milioane de doze de Rotarix au fost distribuite în întreaga lume, iar cercetarea post-marketing nu arată niciun semnal că ar fi vreun risc din cauza ADN-ului de PCV1 din vaccin.

Rezultatele investigației sunt în concordanță cu lipsa de patogenicitate a virusului PCV1 la porci și la oameni.

Infecția cu PCV1 este foarte răspândită la porci, iar oamenii sunt frecvent expuși la PCV1 prin consumarea produselor din porc infectate cu PCV1. Cu toate astea, PCV1 pare incapabil să infecteze productiv celule umane.

Descoperirile noastre confirmă prezența la niveluri scăzute a particulelor virale de PCV1 în toate stadiile de producție a vaccinului Rotarix. Totuși, infectarea productivă cu PCV1 nu a fost observată în celule umane și nu există nicio dovadă clinică sau imunologică de infecție cu PCV1 la copiii care au primit Rotarix în studii clinice.

Spus altfel, virusul există în porci și prin urmare în multe proudse de porc și dacă ar fi avut vreun efect negativ asupra noastră am fi observat mult mai demult. Din fericire, circovirusul în cauză nu ne afectează, așa că nici cel din vaccinurile contaminate nu a fost un pericol.

De reținut: o astfel de contaminare n-ar fi trecut neobservată dacă ar fi fost periculoasă!

 

Contaminarea cu virusul leucozei aviare

În 1962 a fost descoperită contaminarea vaccinului contra febrei galbene cu virusul leucozei aviare. Deși au fost temeri, acest virus nu produce cancer la oameni (Waters et al., 1972). Ba mai mult de atât, nici nu infectează celule umane (Schat & Erb, 2014).

Vaccinul contra febrei galbene a fost produs în mod grăbit și folosit încă dinainte de a primi aprobarea pentru că în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial exista temerea că inamicii o să folosească arme biologice, printre care și infectarea cu febră galbenă, iar singura soluție pentru a proteja soldații era vaccinarea (Link; Frierson, 2010). Așa că vorbim despre o contaminare ce a avut loc probabil prin anii ’30 și care a fost descoperită prin anii ’60.

Ca să nu mai fie riscul de contaminare, în prezent toate vaccinurile ce folosesc celule aviare trebuie neapărat să fie dezvoltate folosind un stoc limitat de păsări care au fost testate riguros (Hussain et al., 2003).

 

Celulele MDCK

Saluzzo spune că celulele MDCK (Madin-Darby canine kidney, traduse greșit ca MDSK), folosite pentru producerea vaccinului antigripal sunt tumorigene.

Pentru producerea unui vaccin e nevoie de cele mai multe ori de o linie de celule care să fie „nemuritoare”. Dacă sunt celule obișnuite, mor după câteva ture de replicare a virusului (dacă nu chiar din prima), ceea ce nu e bine. Dacă vorbim despre virusuri vii din vaccinuri, ele trebuie să fie slăbite ca să nu mai poată produce boala, dar să fie în stare să alerteze sistemul imunitar. O metodă de slăbire (atenuare) a virusurilor să să fie trecute în mod repetat prin anumite celule astfel încât să se adapteze la acele celule și să devină astfel dezadaptate la a infecta oameni. Celulele nemuritoare sunt de mai multe tipuri, unul dintre ele fiind reprezentat de celule tumorigene precum MDCK. Bineînțeles, aceste celule nu fac parte din produsul final pentru că produsul final este purificat! (Aubrit et al., 2015)

Vaccinul antigripal nu conține celule tumorigene, ele sunt folosite doar în anumiți pași ai producției apoi sunt distruse. Iar folosirea acestor celule a fost testată foarte mult și s-a descoperit că e sigură. Vaccinurile produse pe celule MDCK sunt sigure (Medema et al., 2005; Onions et al., 2010; Gregersen et al., 2011). Nu vă lăsați speriați de anti-vacciniști.

 

Contaminarea cu hepatita B

O altă contaminare despre care vorbește Saluzzo este contaminarea vaccinurilor contra febrei galbene cu virusul hepatitei B în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Cum am zis și mai sus în discuția despre contaminarea cu virusul leucozei aviare, vaccinul a fost dat soldaților înainte să fie aprobat. Ba chiar mai mult, acest lucru a fost făcut deși s-au înregistrat cazuri multe de efecte adverse. A fost o decizie militară din timpul războiului. Condițiile de atunci sunt cu totul altele decât condițiile din prezent când niciun vaccin nu ajunge să fie administrat populației fără să treacă prin studii clinice și să primească aprobare.

 

Cum să facem un vaccin?

Saluzzo spune că nu știm cum să facem un vaccin. Bineînțeles că se referă la faptul că deși avem vaccinuri contra anumitor virusuri, nu știm automat să facem vaccinuri contra tuturor virusurilor. Avem vaccinuri contra poliomielitei, dar nu știm cum să facem unul contra HIV. Însă traducerea tendențioasă vrea să ne facă să înțelegem altceva. Vrea să ne facă să credem că nu știm nimic despre cum ar putea funcționa un vaccin, ceea ce este fals. Știm multe despre cum funcționează vaccinurile (Milligan & Barrett, 2015; Pulendran & Ahmed, 2011; Siegrist, 2008). Dar mai sunt și lucruri de învățat (Lambert et al., 2005), motiv pentru care încă nu avem un vaccin contra HIV sau contra cancerului sau unul mai bun contra tuberculozei.

 

Concluzii

Saluzzo prezintă mai multe cazuri din trecut în care au fost contaminate unele vaccinuri, cazuri reale din care s-a învățat de fiecare dată. Atunci când cade un avion, inginerii încearcă să afle cum a fost posibil accidentul și apoi propun îmbunătățiri. La fel e și cu vaccinurile. Când se întâmplă un accident, este investigată situația și se propun soluții care să nu permită repetarea ei. Astfel, vaccinurile –și avioanele– devin din ce în ce mai sigure. Toate acestea accidente au fost publice și tratate în mod transparent. Toate au produs schimbări (Petricciani et al., 2014). Cele mai periculoase au fost acum mai mult de jumătate de secol. Contaminările care au avut loc de atunci până în prezent nu au avut urmări negative. Bineînțeles, nimeni nu poate garanta că n-o să se întâmple niciodată o contaminare periculoasă, dar riscul e atât de mic încât nu ar trebui să ne influențeze deloc deciziile.

Iar traducerea este un exdemplu bun de încercare de manipulare. Afirmațiile sunt scoase din context, traducerea e înlocuită cu opiniile traducătorului și încearcă să facă totul să pară o mare dezvăluire.

 

Referințe:

Aubrit, F., Perugi, F., Léon, A., Guéhenneux, F., Champion-Arnaud, P., Lahmar, M., & Schwamborn, K. (2015). Cell substrates for the production of viral vaccines. Vaccine, 33(44), 5905-5912.

Dubin, G., Toussaint, J.-F., Cassart, J.-P., Howe, B., Boyce, D., Friedland, L., … Debrus, S. (2013). Investigation of a regulatory agency enquiry into potential porcine circovirus type 1 contamination of the human rotavirus vaccine, Rotarix™:  Approach and outcome. Human Vaccines & Immunotherapeutics, 9(11), 2398–2408. http://doi.org/10.4161/hv.25973

Frierson, J. G. (2010). The Yellow Fever Vaccine: A History. The Yale Journal of Biology and Medicine, 83(2), 77–85.

Gregersen, J. P., Schmitt, H. J., Trusheim, H., & Bröker, M. (2011). Safety of MDCK cell culture-based influenza vaccines. Future microbiology, 6(2), 143-152.

Hussain, A. I., Johnson, J. A., da Silva Freire, M., & Heneine, W. (2003). Identification and Characterization of Avian Retroviruses in Chicken Embryo-Derived Yellow Fever Vaccines: Investigation of Transmission to Vaccine Recipients. Journal of Virology, 77(2), 1105–1111. http://doi.org/10.1128/JVI.77.2.1105-1111.2003

Lambert, P. H., Liu, M., & Siegrist, C. A. (2005). Can successful vaccines teach us how to induce efficient protective immune responses?. Nature medicine, 11, S54-S62.

Medema, J. K., Meijer, J., Kersten, A. J., & Horton, R. (2005). Safety assessment of Madin Darby canine kidney cells as vaccine substrate. Developments in biologicals, 123, 243-50. (Abstract)

Milligan, G. N., & Barrett, A. D. (2015). Vaccinology: An Essential Guide. John Wiley & Sons.

Onions, D., Egan, W., Jarrett, R., Novicki, D., & Gregersen, J. P. (2010). Validation of the safety of MDCK cells as a substrate for the production of a cell-derived influenza vaccine. Biologicals, 38(5), 544-551. (Abstract)

Petricciani, J., Sheets, R., Griffiths, E., & Knezevic, I. (2014). Adventitious agents in viral vaccines: lessons learned from 4 case studies. Biologicals, 42(5), 223-236.

Pulendran, B., & Ahmed, R. (2011). Immunological mechanisms of vaccination. Nature Immunology, 12(6), 509–517.

Schat, K. A., & Erb, H. N. (2014). Lack of evidence that avian oncogenic viruses are infectious for humans: a review. Avian diseases, 58(3), 345-358. (Abstract)

Siegrist, C. A. (2008). Vaccine immunology. Vaccines, 5, 1725.

Waters, T. D., Anderson, P. S., Beebe, G. W., & Miller, R. W. (1972). Yellow fever vaccination, avian leukosis virus, and cancer risk in man. Science, 177(4043), 76-77. (Abstract)