Fact check: Olivia Steer la Vorbește Lumea

Joi, 21 martie, la emisiunea Vorbește Lumea de la PRO TV a fost o dezbatere de jumătate de oră despre vaccinuri. Contra a fost Olivia Steer, iar pro a fost dr. Mihai Craiu. Puteți urmări emisiunea pe ProTV.ro. Dacă între timp dispare, puteți încerca aici sau aici.

În acest articol o să analizez afirmațiile făcute de Olivia Steer (și unele făcute de Mihai Craiu, dar Olivia este vedeta). Dacă vreți să aflați cât de bine cunoaște Olivia știința sau unde greșește, citiți în continuare.

Mihai Craiu explicând ceva ca urmare a unei întrebări a Oliviei, iar Olivia ignorându-l, ca apoi să-l întrerupă cu o nouă întrebare. Captură din înregistrarea emisiunii.

Pe scurt

Argumentele principale aduse de Olivia Steer împotriva vaccinării nu stau în picioare: sunt ori exagerate, ori false, ori neverificabile. Stilul său este acuzator și argumentează similar cu cei care neagă știința. Toate aceste lucruri ar trebui îmbunătățite dacă își dorește să convingă lumea că are dreptate.

Patru dintre cele cinci strategii ale celor care neagă știința au fost folosite (probabil fără să-și dea seama) de către Oliva Steer în această emisiune.

A folosit autoritatea falșilor experți atunci când a citat dintr-o declarație făcută de Asociația Medicilor și Chirurgilor Americani (care sună a asociație medicală respectabilă, dar nu este) sau când l-a prezentat pe Yehuda Shoenfeld drept un cercetător necontestat cu reputație la nivel mondial.

A făcut cherry-picking când a spus că vaccinurile produc autism. Pentru asta a ales să ignore multiplele studii de calitate și să citeze selectiv dintr-o carte în care autismul era menționat doar de două ori, iar afirmațiile erau justificate prin articole invalide.

A avut așteptări imposibile atunci când a dictat exact ce studii ar trebui să existe pentru a declara vaccinurile sigure (ex.: studii care să arate că vaccinurile exact în forma și în numărul în care sunt făcute în România sunt sigure).

Și s-a contrazis singură atunci când a insistat că ea nu emite opinii împotriva vaccinurilor, dar în aceeași emisiune a spus că vaccinurile nu sunt sigure. De asemenea, a insistat pe o definiție greșită a epidemiei (părea să sugereze că o epidemie nu poate dura mai mult de două săptămâni).

Există și câteva greșeli minore, de înțeles într-o dezbatere verbală, așa că nu mă concentrez asupra lor. Le consider minore dacă prin corectarea lor nu se schimbă argumentul. De exemplu, dr. Mihai Craiu spune că studiul danez a inclus 6 milioane de copii-ani, dar de fapt a inclus în jur de 5 milioane. Olivia Steer spune că instanțele au oferit compensații pentru vătămări vaccinale de 4 miliarde de dolari. Suma corectă este de 3,6 miliarde.

Stilul folosit de Olivia a fost unul nepotrivit pentru o dezbatere corectă pentru că de multe ori nu-și lăsa interlocutorul să răspundă, iar când acesta reușea să răspundă, Olivia imediat schimba subiectul. Asta mie mi-a transmis că nu e interesată să învețe nimic, nu ia în calcul posibilitatea că ar putea greși, ci doar încearcă să-l prindă cu ceva pe oponentul său ca să poată declara victorie. Acest comportament e contrar cu ceea ce a declarat Olivia la început (că nu vrea să fie o dezbatere de pe două poziții opuse).

Pe larg

Urmează analiza în detaliu a afirmaților care pot fi verificate.

[2:35] Olivia Steer: „O mamă […] are rezerve atunci când există astfel de cărți (Vaccinurile și autoimunitatea), o carte scrisă de medici, cercetători științifici. [Redactorul cărții,] Yehuda Shoenfeld este la nivel mondial – reputația lui e la nivel mondial – un imunolog necontestat și… nu știu dacă poate fi contestat sau contestabil… în fine – care ridică niște semne de întrebare foarte pertinente.

Pe tot parcursul discuției Olivia Steer a ținut în mână și a făcut referire la această carte, Vaccinurile și autoimunitatea. Să vedem cât de relevantă este și cât de „necontestat” este Yehuda Shoenfeld.

Cartea Vaccinurile și autoimunitatea a apărut în România prin 2016 și a fost promovată intens în cercurile antivaccin, așa că mi s-a părut util să o citesc (în mare parte) la vremea respectivă. Spre surprinderea mea, cartea nu este atât de antivaccin pe cât este promovată a fi. Este o combinație ciudată. Pe de o parte conține articole rezonabile scrise de cercetători care nu par să aibă legătură cu mișcarea antivaccin și spun în repetate rânduri că vaccinurile sunt sigure și eficiente. Pe de altă parte, sunt câteva articole (în special cele scrise de Lucija Tomljenovic și Christopher Shaw) care nu sunt altceva decât propagandă antivaccin. Tind să cred că activiștii antivaccin care au promovat cartea au citit doar aceste articole.

După ce am citit cartea în mare parte am scris un articol în care am sumarizat fiecare capitol. Puteți să-l citiți aici. Nu am analizat cât de robuste sunt concluziile fiecărui capitol, dar în general am observat că s-au bazat pe extrapolări din studii de caz sau studii pe animale, iar în unele cazuri existau studii de calitate superioară care n-au fost citate. Asta face cartea mai puțin utilă și pe alocuri înșelătoare. În plus, cineva care nu este obișnuit să citească articole medicale poate ușor să ajungă la concluzii greșite. De exemplu, într-un capitol în care se discută posibilitatea ca o anumită boală să fie produsă de un anumit vaccin s-ar putea ca spațiul cel mai mult să fie dedicat studiilor de caz sau pe animale (care au rol de a forma ipoteze) și apoi să fie foarte scurt menționat un studiu de cohortă cu mulți participanți care infirmă ipoteza. Cu alte cuvinte, e dedicat un spațiu mare speculațiilor și un spațiu mic datelor cu adevărat relevante. Un nespecialist ar putea să rămână cu impresia că există informații contradictorii în loc să înțeleagă că a fost generată o ipoteză și a fost infirmată. Mai am și alte exemple mai jos, când Olivia aduce din nou discuția la această carte.

În ce îl privește pe Yehuda Shoenfeld, nu este nici necontestat și nici necontestabil.

În mod îngrijorător, Shoenfeld are două articole retrase: unul pentru metodologie grav viciată1 și altul pentru discrepanțe între datele raportate în articol și cele din anexele suplimentare.2 La primul îi are co-autori pe Tomljenovic și Shaw (cu care a produs cartea), iar aceștia mai au un articol retras pentru manipularea imaginilor cu rezultate de laborator.3 În acest caz, problemele au fost observate și descrise pe PubPeer și apoi a fost alertat jurnalul. Această situație nu este deloc comună în rândul cercetătorilor și cu atât mai puțin în rândul celor necontestabili.

Numele lui Shoenfeld este legat de un sindrom pe care l-a propus, numit ASIA (sindrom autoimun/autoinflamator indus de adjuvanți). Majoritatea covârșitoare a articolelor pozitive despre acest sindrom sunt ori scrise de el, ori publicate în cele două jurnale la care este redactor. Cantitatea mare de articole nu înseamnă neapărat că are dreptate. De fapt, această tactică este folosită și de industrie pentru a polua literatura și a promova un anumit produs care nu este pus într-o lumină prea bună de evaluări sistematice.

În cazul lui Shoenfeld mai multe evaluări sistematice independente l-au pus la îndoială. Principalele critici sunt că este un sindrom mult prea vag definit pentru a fi util, iar experimentele pe care se bazează sunt problematice.4,5,6,7

Având în vedere aceste lucruri, concluzia este că afirmațiile făcute de Olivia Steer sunt incorecte și induc în eroare. Yehuda Shoenfeld nu este în niciun caz necontestat și necontestabil, iar cartea editată de el (Vaccinurile și autoimunitatea) nu este obiectivă și are la bază un sindrom dubios a cărui utilitate este neclară.

 

[3:40] Mihai Craiu, întrebat dacă dau vaccinurile autism: „Răspunsul simplu este «nu». (…) Articolul faimos al lui Andrew Wakefield este fraudă științifică.

Olivia Steer vrea să întrerupă pentru că nu este de acord.

Afirmația făcută de Mihai Craiu este corectă. Aveți toate detaliile și referințele într-un articol pe care l-am scris mai demult despre acest subiect. Datele care au fost prezentate în articolul lui Wakefield au fost falsificate, au fost diferite față de rezultatele reale ale analizelor, iar Wakefield a fost motivat de mai multe lucruri pentru a produce aceste rezultate (ex.: o plată de 400 de mii de lire de la un avocat sau niște patente pe care le-a înregistrat pentru vaccinuri monovalente).

Încercând să explice acest mit al legăturii dintre vaccinuri și autism, domnul doctor Craiu menționează un articol apărut săptămânile trecute:

[4:20] Mihai Craiu: „[Studiul danez] urmărește în dinamică peste 6 milioane de copii×ani pe o durată de toată copilăria lor și care dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism.

Studiul8 a analizat toți copiii din registrele medicale daneze născuți între 1999 și 2010, adică în jur de 650.000 de copii și nu a găsit nicio asociere între diagnosticul de autism și vaccinul ROR. Acești copii au fost urmăriți în medie aproape zece ani. De aici rezultă valoarea de 5 milioane de persoane-ani (sau copii-ani), cifră pe care Mihai Craiu nu și-a mai amintit-o exact (a zis 6 milioane), fapt care nu schimbă deloc argumentul.

Mihai Craiu a mai spus și că acest studiu dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism. Aș adăuga o nuanță aici: niciun studiu de unul singur nu poate dovedi indubitabil asta, dar acest studiu nu este singurul. Acest studiu împreună cu toate celelalte de până acum dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism.9,10 Dar, cum am zis, este o nuanță care nu schimbă deloc argumentul.

Olivia Steer: „Ne puteți spune cine a finanțat acest studiu? Este independent sau este finanțat de o mare companie farmaceutică? Pentru că asta schimbă puțin datele problemei…

Sursa finanțării are efecte asupra rezultatelor studiilor și am vorbit mai pe larg despre asta într-un articol mai vechi. Nu orice studiu finanțat de industrie este distorsionat. Există unele afectate mai puternic (ex.: studiile de non-inferioritate) și altele mai puțin sau deloc (ex.: studiile clinice care compară statinele cu placebo). În acest caz studiul a fost finanțat de Fundația Novo Nordisk și Ministerul Sănătății din Danemarca. Novo Nordisk nu este tocmai o companie farmaceutică, ci o fundație dedicată cercetării, care de-a lungul timpului s-a specializat pe insulină și alte produse pentru diabet. Deși Novo Nordisk deține două companii farmaceutice, nu produce niciun vaccin. În ce privește transparența, Novo este una dintre puținele care a publicat aproape toate studiile pe care le-a făcut (98,3% în Europa și 100% în Statele Unite), dar asta nu înseamnă că nu are alte probleme.11 Este mult mai ușor pentru companii să distorsioneze literatura științifică dacă publică doar o parte dintre studiile pe care le fac (cele cu rezultate pozitive). Asta s-a întâmplat, de exemplu, în cazul reboxetinei.

Cât de mult schimbă datele problemei faptul că studiul este parțial finanțat de Novo Nordisk? Aș argumenta că aproape deloc.

În primul rând, avem de-a face cu un studiu bazat pe date publice din registre de sănătate, date pe care le pot accesa și alți cercetători în anumite condiții (ex.: să vină cu o idee de cercetare). Nu avem de-a face cu date proprietare ale unei companii farmaceutice pe care să le poată ascunde dacă nu-i convin.

În al doilea rând, acest studiu este de facto o replicare a unui studiu din 2002 care a inclus copiii danezi născuți între 1991 și 1998 și îi confirmă rezultatele.12 Autorii studiului curent au luat datele publice din registru și metodele din studiul precedent și au mai adăugat câteva analize ca să răspundă la criticile care au apărut după acel studiu. Asta le-a redus semnificativ posibilitatea de raportate selectivă a rezultatelor (o altă metodă prin care industria face studiile să arate mai bine).

În al treilea rând, autorii au analizat datele fără interferența finanțatorilor. Dacă vreți să vedeți un exemplu de articol în care compania finanțatoare a făcut practic totul, iar autorii doar au fost de acord și și-au pus numele pe articol, încercați acest articol recent din NEJM.15 În astfel de situații reușește industria să distorsioneze rezultatele, nu când autorii sunt lăsați liberi iar datele vin dintr-un registru public.

În al patrulea rând, rezultatele acestui studiu sunt confirmate de rezultatele altor studii independente.13,14 Acesta este cel mai important punct. Lipsa legăturii dintre vaccinul ROR și autism este confirmată de studii independente.

 

[5:40] Olivia Steer schimbă subiectul: „Cum vă explicați că în prospectul anumitor vaccinuri apare la reacții secundare/efecte adverse autismul? Și-aș putea să vă arăt chiar acum o captură după un astfel de prospect al R.O.R.-ului în care producătorul (…) recunoaște că acest vaccin poate să producă autism.

Mihai Craiu: „Asta-i interpretarea dumneavoastră despre prospect. Trebuie spus că în prospect scrie că după vaccinare au fost descrise – nu scrie că vaccinul produce autism (..) Coincidența temporală nu înseamnă cauzalitate.

Și aici Mihai Craiu are dreptate, iar când încearcă să explice diferența dintre asociere și cauză este acuzat de Olivia că duce discuția în derizoriu.

Cum ar putea ajunge autismul în prospect dacă nu e produs de vaccin. Să ne imaginăm următoarea situație ipotetică. Avem două studii clinice în care e evaluat un vaccin, iar într-unul dintre ele se observă un pic mai mulți participanți care au autism și au fost vaccinați, comparativ cu cei care n-au fost vaccinați. Să zicem că studiul are 100 de participanți care primesc vaccinul și 100 care nu îl primesc (grupul de control). Între cei vaccinați găsim 2 care au făcut autism, iar în grupul de control niciunul. Cercetătorii fac niște calcule și observă că diferența nu este semnificativă statistic,16 adică șansele sunt mari să fi apărut din întâmplare. Un astfel de rezultat nu arată că vaccinurile ar produce autism, dar trebuie menționat în prospect (FDA-ul cere asta) faptul că în studiile clinice au fost observate cazuri de autism și s-ar putea ca agenția de reglementare să ceară companiei să facă studii post-marketing în care să se uite în mod special la o posibilă asociere cu autismul.

Ulterior apar alte studii care investighează aceeași problemă și nu descoperă nicio legătură între vaccin și autism. Acum s-ar putea ca autismul să fie scos din prospect. Sau s-ar putea ca compania producătoare să nu mai actualizeze prospectul, mai ales dacă nu a făcut ea studiile. În această situație produce vaccinul autism? Nu. Este trecut autismul în prospect la reacții adverse? Da.

Întâmplător, autismul nu este trecut în prospectul vaccinului Priorix, dar nu mă surprinde că grupurile antivaccin au reușit să găsească un prospect de cine-știe-când în care a fost trecut și autismul. Asta nu înseamnă că vaccinul ROR dă autism. S-au adunat dovezi suficiente să știm că nu dă.8,9,10 Aici ne aflăm în situația bizară în care activiștii antivaccin ne încurajează să avem încredere mai mare (chiar absolută?) într-un document întocmit de industrie decât în studiile științifice (multe dintre ele independente).

 

[6:40] Olivia Steer: „Să revenim la cercetătorii științifici… care explică de ce e posibil ca autismul să apară în urma vaccinării… și e vorba despre un adjuvant, respectiv despre aluminiu. (…) Este o carte de referință [Vaccinurile și autoimunitatea], nu este pentru lumea profană… deci oricine poate să citească această carte, dar ea se adresează în primul rând specialiștilor.

Cartea nu este de referință, fiind editată de trei cercetători care au avut mai multe articole retrase și se bazează puternic pe un sindrom care nu e clar dacă există (ASIA). Autismul este menționat doar de două ori în carte, în ambele cazuri în capitolul 4, scris de Tomljenovic și Shaw, autori despre care nu am o părere deloc bună. Să vă explic de ce.

Prima dată, autorii afirmă că au apărut dovezi care leagă adjuvanții cu aluminiu de tulburări de spectru autist și citează patru referințe pentru a susține această afirmație.

Prima este un articol care a evaluat mai mulți copii născuți prematur care au fost hrăniți intravenos ori cu o soluție standard (cu un conținut de aluminiu de 45 µg/kg/zi), ori cu o soluție cu mai puțin aluminiu (4–5 µg/kg/zi) și au fost evaluați pentru probleme de dezvoltare neurologică. Nu a fost vorba de autism sau de vaccinuri și nu s-a observat o diferență între cele două grupuri de copii, dar autorii au făcut încă o analiză în care au inclus doar copiii care au fost hrăniți intravenos mai mult de 10 zile consecutiv și acolo au găsit o mică diferență de dezvoltare.17

Acest studiu nu este relevant pentru vaccinuri pentru că aluminiul a fost injectat direct în sânge, ceea ce nu se întâmplă în cazul vaccinurilor. Conținutul de aluminiu din vaccinuri variază de la 125 µg la cel anti-pneumococic până la 850 µg la cel hexavalent. Dar absorbția nu este făcută dintr-odată, ci treptat. Astfel, se absorb cam 0,07–0,4 µg/kg/zi, un număr similar cu cantitatea absorbită din mâncare (0,08–0,5 µg/kg/zi).18 Aceste date ne spun că dacă nu suntem îngrijorați de aluminiul din mâncare, n-ar trebui să fim nici de cel din vaccinuri pentru că ambele au o rată similară de absorbție și niciunul nu ajunge direct în sânge.

A doua referință este un articol de-al autorilor (Tomljenovic & Shaw)19 care exagerează cantitatea de aluminiu absorbită din vaccinuri. Am explicat aici (secțiunea Un articol românesc) cum acest articol (și altele de-ale lui Tomljenovic & Shaw) sunt înșelătoare.

A treia referință este un articol scris de o bine-cunoscută antivaccinistă, specialistă în știința calculatoarelor, care a publicat într-un jurnal care n-are nicio treabă cu vaccinurile (Entropy se numește) și este publicat de MDPI, o editură prădătoare.20 Jurnalele și editurile prădătoare sunt acelea care publică (aproape) orice pentru bani. Nu contează calitatea, atât timp cât autorii plătesc.

A patra referință este tot un articol dintr-un jurnal prădător.21 De data asta este vorba despre un jurnal publicat de OMICS. Dacă sunteți interesați, am scris mai demult despre un alt articol antivaccin publicat într-un jurnal prădător. Ce e de reținut e că articolele din jurnalele prădătoare nu sunt de încredere.

A doua mențiune a autismului în Vaccinurile și autoimunitatea spune că există o co-morbiditate între autism și probleme gastrointestinale.

Asta e tot ce se spune despre autism în cartea citată de Olivia Steer: se fac afirmații grav distorsionate. Iar studiile care au evaluat potențialele efecte adverse ale adjuvanților și nu au găsit niciunele grave22 nu sunt citate de Tomljenovic & Shaw. De-asta vă recomand ca atunci când vedeți Tomljenovic & Shaw pur-și-simplu să ignorați afirmațiile și să căutați surse mai bune.

O părere asemănătoare are și domnul doctor Craiu despre această carte:

[7:10] Mihai Craiu: „Tocmai că specialiștii nu citesc această carte… (…) pentru că are vicii grave de concepție. Se numește cherry-picking (…) și atunci putem să ajungem la o concluzie sau la altă concluzie.

Olivia Steer: „Și nu faceți și dumneavoastră același lucru, domnu’ doctor?

Problema scoasă în evidență de Mihai Craiu este foarte relevantă și o să o ilustrez pe scurt. Să ne uităm la imaginea următoare:

Sursa datelor: Schoenfeld & Ioannidis, 2012 (ref. 23). Sursa imaginii: Belluz, 2017 (ref. 24).

Fiecare punct din imagine reprezintă un studiu real. Dacă e în dreapta, studiul spune că alimentul în cauză produce cancer; dacă e în stânga, studiul spune că protejează de cancer. Să ne imaginăm că ar exista două tabere: una care ar susține că, să zicem, ouăle ne protejează de cancer, cealaltă care ar susține că ne dau cancer. Tabăra pro-ouă dacă ar vrea să ne convingă ar putea să citeze patru studii (cele din stânga, bineînțeles) și să le ignore pe celelalte. Tabăra anti-ouă ar putea să le citeze pe celelalte cinci. Oamenii care ar asculta o dezbatere ar deveni confuzi și n-ar mai ști pe cine să creadă. Ăsta e riscul atunci când se face cherry-picking, adică atunci când ne alegem studiile care ne convin.

Cum putem evita cherry-picking-ul? Există o metodă foarte simplă: să ne folosim de sinteze/recenzii sistematice. Din experiența mea, aproape niciodată cei care se opun vaccinurilor nu citează evaluări sistematice ale dovezilor, preferând studii individuale, cărți, opinii sau sinteze nesistematice.

Cum rămâne cu acuzația Oliviei Steer că Mihai Craiu ar face și ei cherry-picking? Afirmația este nefondată pentru că evaluările sistematice ale literaturii științifice confirmă că vaccinurile sunt utile.10,25,26,27,28,29

 

[8:40] Olivia Steer, citind din Vaccinurile și autoimunitatea: „În primul rând pornește de la declarația lui William Gies care acum 100 de ani ajunge la concluzia (…) că folosirea aluminiului sau a oricărui compus de aluminiu în alimente este o practică periculoasă. Este binecunoscut faptul că ionii de aluminiu sunt extrem de toxici. Deci să precizăm că toate vaccinurile au în compoziția lor aluminiu.

[10:50] Mihai Craiu: „[Copiii alăptați la sân] primesc în primele șase luni de viață de vreo zece ori mai mult aluminiu din laptele matern decât ar primi în primele șase luni din vaccinurile pe care tre’ să le facă la diversele scheme vaccinale.

Olivia Steer spune că aluminiul este toxic în mâncare fără să spună nimic despre doză. Deci se poate înțelege că e toxic în orice doză. Ar fi foarte rău dacă ar fi așa pentru că aluminiul e prezent în mod natural (în doze foarte mici) în mâncare,30,31 iar domnul doctor Craiu scoate acest lucru în evidență și spune că din laptele matern copiii primesc de vreo 10 ori mai mult aluminiu în primele 6 luni decât din vaccinuri, ceea ce pare să fie corect. Prin urmare, ceea ce spune Olivia Steer nu este deloc util și nu ține cont de realitate, acuzând aluminiul în general.

Trebuie să menționez încă ceva. Domnul doctor Craiu a zis micrograme în loc de miligrame când s-a referit la conținutul de aluminiu al vaccinurilor. Este o greșeală care nu schimbă corectitudinea afirmației de mai sus (cea cu laptele matern care conține de 10 ori mai mult aluminiu).

De asemenea, Olivia Steer face o altă afirmație falsă, spunând că toate vaccinurile conțin aluminiu. Unele vaccinuri, cum ar fi ROR, nu conțin aluminiu.

[12:25] Olivia Steer: „Domnule doctor, dacă nu există studii de siguranță care să demonstreze că aceste 4µg sunt safe, sunt sigure, înseamnă că ne jucăm cu viața copiilor.

Această afirmație este greșită în două feluri. Pe de o parte, există studii care au evaluat adjuvanții cu aluminiu din vaccinuri (am citat mai devreme o recenzie sistematică22 și este în pregătire alta de la Cochrane pe care o aștept cu interes32). Pe de altă parte, această afirmație se aplică și la aluminiul din mâncare, inclusiv la cel din laptele matern. Dacă Olivia ar fi fost împotriva laptelui matern în loc să fie împotriva vaccinurilor, ar fi putut folosi exact același argument: „Domnule doctor, dacă nu există studii de siguranță care să demonstreze că aceste x µg [din laptele matern] sunt safe, sunt sigure, înseamnă că ne jucăm cu viața copiilor.”.

 

Apoi Olivia iar schimbă subiectul:

[12:30] Olivia Steer: „Dumneavoastră știți să existe vreun – unul singur!– studiu care să arate că această schemă de vaccinuri propuse (…) sunt sigure să fie administrate copiilor – toate la un loc?

(în următoarele câteva minute Olivia Steer insistă cu această întrebare)

Întrebarea este foarte interesantă și poate fi interpretată în două feluri. Ne putem întreba dacă vaccinurile sunt sigure și eficiente dacă sunt folosite în schema vaccinală împreună cu alte vaccinuri. Aici răspunsul este da. Pentru ca un vaccin să fie pus pe piață, el trebuie să fie evaluat în mai multe feluri,33 iar când este pus în schemă, dovezile sunt evaluate de un grup de experți (în Statele Unite este ACIP) care decid detaliile, ținând cont de mai mulți factori: ce alte vaccinuri sunt făcute, cât de răspândită este boala, de la ce vârstă este vaccinul eficace etc.34 Dacă, în schimb, ne întrebăm dacă o schemă vaccinală este optimă, atunci dovezile sunt puține și e nevoie de studii clinice ca să aflăm mai multe.34,35 Există unele studii care verifică dacă un vaccin este sigur să fie administrat împreună cu altele, dar acestea sunt relativ noi.36,37,38,39 De asemenea, a fost evaluată ipoteza că prea multe vaccinuri (așa cum sunt administrate în schemele naționale) ar avea efecte negative asupra sistemului imunitar și nu a fost confirmată.40,41 Și s-au făcut studii care au comparat copiii vaccinați cu cei parțial vaccinați sau nevaccinați (evident în cadrul unei scheme naționale) și nu au găsit probleme. Schemele naționale diferă într-o anumită măsură unele de altele,42 și se fac modificări din când în când. Ideal ar fi ca aceste modificări să fie făcute pe baza unor studii clinice care să compare diverse posibilități, dar asta nu înseamnă că vaccinurile nu sunt sigure.34,35

 

[15:20] Mihai Craiu dă un exemplu cu un sirop care a fost retras recent de pe piață. E întrerupt de Olivia Steer: „După ce au stat cât timp pe piață fără ca nimeni să se sesizeze că ele produc vătămări?

Mihai Craiu încearcă să explice că se fac studii post-marketing pentru că la primii pacienți e posibil să nu se observe anumite efecte adverse. Olivia Steer îl întrerupe întrebându-l: „Atunci de ce aș avea încredere în recomandările lor dacă ei se pot înșela cu atâta ușurință?

Aici Olivia Steer cade pradă erorii Nirvana, adică tendinței de a crede că dacă un lucru nu este perfect, este inutil sau periculos. Cum în lumea reală nimic nu este perfect, argumentul Oliviei poate fi aplicat pentru orice: „Au căzut avioane, deci de ce aș mai avea încredere în avioanele testate și construite după anumite reglementări?” „Au fost călcați oameni pe trecerea de pietoni, deci de ce aș avea încredere în poliție când îmi spune să nu traversez strada prin locuri nepermise?”

Putem privi lucrurile altfel. Faptul că se retrag medicamente de pe piață este un lucru bun pentru că înseamnă că sistemul funcționează (întotdeauna se poate mai bine și e de dorit să încercăm constant să-l îmbunătățim). Alternativa ar fi un sistem cum există pentru suplimente alimentare: nu e nevoie să fie testate înainte să fie puse pe piață,43 iar problemele sunt descoperite doar întâmplător.44,45,46

Faptul că vaccinul RotaShield a fost retras de pe piață (pentru că avea un risc ridicat de invaginație intestinală) sau că vaccinul contra oreionului cu tulpina Urabe nu mai este folosit în prezent aproape niciunde (pentru că producea meningită aseptică10 – tratabilă, dar tot e mai bine fără) ar trebui să ne dea mai multă nu mai puțină încredere în vaccinuri. În general numărul de medicamente retrase de pe piață este mic, iar cele mai multe sunt retrase în primii 5-6 ani,47,48,49 așa că dacă suntem îngrijorați putem să folosim o regulă de bun-simț și să evităm medicamentele foarte noi. Cu cât trece mai mult timp, cu atât sunt mai puține șanse ca un medicament să fie retras. Cele mai multe vaccinuri există de zeci de ani și chiar și cele noi sunt de mai mult de 10 ani pe piață (ex.: Infanrix Hexa a fost aprobat în 2000).

[16:00] Olivia Steer e întrebată dacă a fost vaccinată și și-a vaccinat copiii, dar refuză să răspundă.

[16:40] Cove zice că Olivia lansează opinia că oamenii n-ar trebui să facă vaccinuri. Olivia zice că nu lansează nicio opinie, „nici măcar o sugestie” pentru că „eu nu sunt medic”.

Nu o să comentez refuzul ei de a spune dacă s-a vaccinat sau nu, dar nu înțeleg de ce nu recunoaște că lansează opinii antivaccin când chiar în această emisiune a vorbit împotriva vaccinurilor. De exemplu la minutul 26:00 spune că „vaccinurile omoară”, la 26:45 spune că vaccinul produce autism, iar la 28:30 spune că studiile spun că vaccinurile nu sunt sigure și eficiente. Când Mihai Craiu încearcă să-i dea un exemplu concret prin care ea a lansat opinii antivaccin (pe canalele media de care dispune, de exemplu), Olivia îl acuză că îi contestă dreptul ei constituțional. E un mod interesant de a evita să accepte în mod explicit că produce astfel de opinii.

[17:25] Olivia Steer: „Tot ce spun, pot să argumentez. (citind de pe telefon) Este o declarație a Asociației Medicilor și Chirurgilor Americani privind vaccinarea obligatorie.

Cel mai probabil telespectatorii care au auzit asta au crezut că Asociația Medicilor și Chirurgilor Americani este o organizație profesională. În realitate, este un ONG cu vreo 5000 de membri, care publică un jurnal prădător în care au apărut tot felul de lucruri dubioase sau discreditate. De exemplu, s-a susținut că nu există o legătură între HIV și SIDA (lucru fals, dar susținut și de unii activiști antivaccin de la noi), că încălzirea globală nu este provocată de activitatea umană (în ciuda consensului că este), că persoanele gay trăiesc cu 20 de ani mai puțin, că nicotina nu dă dependență sau că, bineînțeles, vaccinurile produc autism. Așa că nu este o organizație care ar trebui luată în serios. Dacă vrea recomandările unei organizații profesionale serioase, Olivia Steer poate să citeze Asociația Medicală Americană sau Asociația Americană de Pediatrie. Ambele sunt în favoarea vaccinării.

[19:25] Olivia Steer: „Nu e bine ca în aceste vaccinuri să se găsească dubiosul aluminiu care dă atâtea probleme, nu e bine să nu citești prospectele și să nu fi informat, nu e bine…

Despre aluminiu am discutat deja – nu e dubios, e comun în mâncare și în mediu, s-au făcut studii care n-au găsit probleme și se mai fac și altele. E bine ca oamenii să fie informați și tocmai de aceea e bine să evite informațiile greșite sau distorsionate, iar activiștii antivaccin produc multe astfel de informații și refuză să le corecteze chiar și când sunt evidente și li se spune că sunt.

[19:50] Mihai Craiu oferă cifrele legate de epidemia de rujeolă: 16.000 de cazuri și 62 de decese din septembrie 2016 de când s-a declarat epidemia.

[20:00] Olivia Steer: „Nu-i așa. Nu-i așa, pentru că statisticile se realizează pe fiecare an. Ministerul Sănătății contabilizează de 5-6 ani într-una aceste cazuri ca să creeze o cifră gigantică…

Statisticile se pot realiza pe orice perioadă de timp. Uneori această perioadă e de un an, alteori nu. Nu înțeleg de ce Olivia crede că doar pe un an se pot face.

[20:20] Olivia Steer: „Ce-nseamnă epidemia?

(Mihai Craiu încearcă să îi explice, dar nu reușește pentru că e întrerupt)

Olivia Steer: „Șase ani vi se pare timp scurt?

Mihai Craiu: „Nu e vorba de 6 ani. Sunt 2 ani și 4 luni.

Olivia Steer: „Și 2 ani și 4 luni vi se pare timp scurt?

Mihai Craiu: „Da, e un timp scurt…

Olivia Steer: „Timp scurt înseamnă două săptămâni, domnule doctor.

Aici discuția a deraiat, așa că e bine să clarificăm. Epidemia este o răspândire rapidă a unei boli infecțioase la un număr mare de oameni într-o perioadă scurtă de timp – de obicei două săptămâni sau mai puțin. Dar asta nu înseamnă că epidemia se oprește automat după două săptămâni. Dacă o epidemie nu poate să fie mai lungă de două săptămâni cât de absurd ar fi ca răspândirea unei boli într-o populație care durează vreo 4 săptămâni să fie numită în primele două săptămâni „Epidemia nr. 1” și în următoarele două „Epidemia nr. 2”. Sau dacă durează 3 săptămâni! Avem o epidemie și jumătate?

Epidemia durează până încetează răspândirea bolii. Există în istorie foarte multe epidemii care au durat ani, nu două săptămâni. De exemplu, epidemia de gripă spaniolă a durat aproape doi ani, prima epidemie de holeră a durat 7 ani, iar a doua 11 ani. Puteți ușor găsi o listă cu epidemii pe Wikipedia.

[22:00] Olivia Steer: „Domnul doctor ar face bine să precizeze că există două tipuri de virus: virusul sălbatic și virusul derivat din vaccinuri. (…) S-a analizat dacă virusul cu care au fost infectați acei copii provine din vaccin sau este sălbatic? Ca să știm dacă nu cumva tocmai vaccinații îi îmbolnăvesc pe nevaccinați?!

Mihai Craiu menționează că acesta este unul dintre punctele preferate ale antivacciniștilor și continuă cu explicații despre virusul atenuat din vaccinul ROR, care nu are puterea să producă boala. Și explică ce se întâmplă când nevaccinații sunt expuși si când vaccinații sunt expuși.

Pe la minutul 24 și pe la minutul 25 Olivia Steer insistă din nou că: „nu avem certitudinea că acei copii au fost îmbolnăviți cu virusul sălbatic.”

Nu avem „certitudinea”, dar putem să fim foarte siguri că acei copii au fost îmbolnăviți cu virus sălbatic. Vaccinul ROR conține virusul rujeolei în formă atenuată, adică e e slăbit de puteri, dar e recunoscut de sistemul imunitar care intră în alertă și produce anticorpi care ulterior o să asigure protecția persoanei vaccinate în fața virusurilor neatenuate. Cazurile în care rujeola a fost produsă de virusul din vaccinuri sunt atât de rare încât sunt raportate în studii de caz în diverse jurnale științifice. De exemplu, într-un jurnal din Japonia sunt prezentați trei copii vaccinați cu vaccinul monovalent contra rujeolei care au dezvoltat rujeolă clinică.50 Dintre cele 62 de persoane care au decedat de rujeolă, din câte spunea domnul doctor Craiu, doar unul a fost vaccinat, deci singura posibilitate ca vinovatul să fi fost un virus vaccinal este ca aceste persoane să se fi infectat de la cineva vaccinat. Asta este și ceea ce sugerează Olivia.

Așadar avem o problemă diferită: e posibil ca un virus derivat din vaccin să se transmită de la un vaccinat la un nevaccinat? Activiștii antivaccin am văzut în mai multe rânduri că insistă că da, însă confundă această problemă cu cea de înainte: e posibil ca virusul dintr-un vaccin ROR să producă rujeolă la persoana vaccinată? Ce ne interesează aici e dacă o persoană nevaccinată poate face rujeolă din cauză că s-a infectat cu virus vaccinal de la o persoană vaccinată. Ca să afle, un grup de cercetători a căutat sistematic toate articolele care au făcut analize genetice ale virusurilor izolate ca să vadă dacă au fost derivate din vaccin. A găsit 773 de astfel de articole și în niciun caz nu s-a observat transmiterea virusului vaccinal de la o persoană vaccinată la altă persoană.51 Acum, asta nu înseamnă că este imposibilă o astfel de transmitere, dar dacă există trebuie să fie extrem de rară ca să nu fie observată nici după o căutare atât de amplă precum cea făcută de acest grup de cercetători și nici în alte studii. De fapt, chiar în articol sunt menționate câteva cazuri în care se suspectează o astfel de transmitere, dar care nu a putut fi confirmată genetic.

Dacă transmiterea unul virus vaccinal de la om la om ar fi comună, ar fi imposibil ca studiile clinice să găsească o eficacitate atât de ridicată a vaccinului ROR. Mai exact, vaccinul previne pojarul la 95% dintre cei vaccinați și la 92% dintre cei din familie care intră în contact cu cei vaccinați.10 Dacă virusul vaccinal s-ar răspândi la cei nevaccinați și ar produce pojar ne-am aștepta să vedem o creștere, nu o scădere a infecției cu pojar în familiile celor vaccinați.

Cam acesta este efectul vaccinului conform datelor din studiile clinice:

Și nu este vorba doar de datele din studiile clinice. Dacă cei vaccinați îi infectează pe cei nevaccinați cu virus vaccinal, ne-am aștepta ca după începerea vaccinării să explodeze numărul de cazuri, dar ceea ce observăm e că scad. Mai jos putem vedea ce s-a întâmplat în Statele Unite:

Sursa: Orenstein, 2007 (ref. 55)

Și, în fine, Societatea Română de Epidemiologie a confirmat că acolo unde a fost izolat virusul la cele 62 de persoane decedate de rujeolă, în niciun caz nu a fost observat virus vaccinal.

[26:15] Olivia Steer vorbește despre despăgubiri de 4 miliarde de dolari date pentru vătămări vaccinale. „Acolo apare și autismul ca și cauză – demonstrată în instanță.

Programul de compensare pentru vătămări vaccinale din SUA a dat din 2006 până în 2017 despăgubiri de 1,7 miliarde de dolari și în medie au fost cam 1,2 cazuri compensate pentru fiecare milion de copii vaccinați. Dacă ne uităm la toate compensațiile oferite din 1988 până în 2017, ajungem la suma de 3,6 miliarde de dolari.52 Probabil la această sumă se referă Olivia Steer.

Cele mai comune probleme pentru care s-au plătit daune sunt probleme la umăr din cauza administrării greșite a vaccinului, dar sunt bineînțeles și cazuri în care vaccinul în sine și nu administrarea sa a fost de vină. Cu toate acestea, până acum nu a fost oferită nicio despăgubire pentru vreun caz de autism,52 deci afirmația făcută de Olivia Steer este falsă. Probabil a obținut-o de pe diverse saituri antivaccin, care obișnuiesc să promoveze această idee. De exemplu, un articol publicat de niște avocați într-un jurnal de drept încearcă să reclasifice anumite cazuri ca autism. Metodele lor sunt să analizeze simptomele sau să întrebe părinții care au primit compensații dacă nu cumva li se pare că copiii lor au avut autism. Această încercare este neștiințifică (diagnosticul se pune de specialiști, nu de avocați sau părinți), dar populară în anumite cercuri.53 Mi se pare la fel de validă ca și explicația Oliviei Steer despre ce este o epidemie.

[26:40] Olivia Steer: „Deci nu putem spune că vaccinul nu provoacă autism pentru că recunosc posibilitatea asta inclusiv producătorii, recunosc sentințele judecătorești care au fost date.

[28:30] Olivia Steer: „Deci dumneavoastră spuneți că vaccinurile sunt sigure și eficiente în ciuda tuturor studiilor care spun că nu, în ciuda prospectelor, în ciuda sentințelor judecătorești…

Dacă niște informații false sunt repetate, ele nu devin adevărate. Sau cel puțin nu ar trebui.

[27:20] Cove: „Domnule doctor, să tragem o concluzie.

Olivia Steer: „O concluzie ar fi asta, că …

Am observat pe tot parcursul discuției că Olivia Steer avea tendința să întrerupă și să treacă repede de la un subiect la altul. Astfel, realiza două lucruri: nu-l lăsa pe domnul doctor Craiu să dea un răspuns relevant, iar dacă apuca să dea un răspuns, Olivia trecea mai departe fără să fie nevoită să accepte că a greșit. Aceasta este una dintre tacticile „recomandate” de Arthur Schopenhauer pentru a câștiga orice argument54 și este folosită des de politicieni. Ar fi bine ca Olivia Steer să n-o mai folosească și să o înlocuiască cu niște argumente valide.

Referințe:

1: Inbar, R., Weiss, R., Tomljenovic, L., Arango, M. T., Deri, Y., Shaw, C. A., … & Shoenfeld, Y. (2016). WITHDRAWN: Behavioral abnormalities in young female mice following administration of aluminum adjuvants and the human papillomavirus (HPV) vaccine Gardasil. Vaccine, 00016-5.

2: Kivity, S., Shoenfeld, Y., Arango, M. T., Cahill, D. J., O’kane, S. L., Zusev, M., … & Blank, M. (2017). Retracted: Anti-ribosomal-phosphoprotein autoantibodies penetrate to neuronal cells via neuronal growth associated protein, affecting neuronal cells in vitro. [Retraction Watch]

3: Li, D., Tomljenovic, L., Li, Y., & Shaw, C. A. (2017). RETRACTED: Subcutaneous injections of aluminum at vaccine adjuvant levels activate innate immune genes in mouse brain that are homologous with biomarkers of autism. J Inorg Biochem 177 (2017): 39-54. [PubPeer]

4: Hawkes, D., Benhamu, J., Sidwell, T., Miles, R., & Dunlop, R. A. (2015). Revisiting adverse reactions to vaccines: A critical appraisal of Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants (ASIA). Journal of autoimmunity, 59, 77-84.

5: Ameratunga, R., Gillis, D., Gold, M., Linneberg, A., & Elwood, J. M. (2017). Evidence refuting the existence of autoimmune/autoinflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA). The Journal of Allergy and Clinical Immunology: In Practice, 5(6), 1551-1555.

6: Ameratunga, R., Langguth, D., & Hawkes, D. (2018). Perspective: Scientific and ethical concerns pertaining to animal models of autoimmune/autoinflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA). Autoimmunity reviews, 17(5), 435-439.

7: Hawkes, D., & Buttery, J. P. (2016). Human papillomavirus vaccination and primary ovarian insufficiency: an association based on ideology rather than evidence. Current Opinion in Obstetrics and Gynecology, 28(1), 70-72.

8: Hviid, A., Hansen, J. V., Frisch, M., & Melbye, M. (2019). Measles, Mumps, Rubella Vaccination and Autism: A Nationwide Cohort Study. Annals of internal medicine. DOI: 10.7326/M18-2101.

9: Jain, A., Marshall, J., Buikema, A., Bancroft, T., Kelly, J. P., & Newschaffer, C. J. (2015). Autism occurrence by MMR vaccine status among US children with older siblings with and without autism. JAMA, 313(15), 1534-1540.

10: Demicheli V, Rivetti A, Debalini MG, Di Pietrantonj C (2012). Vaccines for measles, mumps and rubella in children. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2. Art. No.: CD004407. DOI: 10.1002/14651858.CD004407.pub3.

11: Yudkin, J. S. (2012). Post-marketing observational trials and catastrophic health expenditure. BMJ, 344, e3987.

12: Madsen, K. M., Hviid, A., Vestergaard, M., Schendel, D., Wohlfahrt, J., Thorsen, P., … & Melbye, M. (2002). A population-based study of measles, mumps, and rubella vaccination and autism. New England Journal of Medicine, 347(19), 1477-1482.

13: Uchiyama, T., Kurosawa, M., & Inaba, Y. (2007). MMR-vaccine and regression in autism spectrum disorders: negative results presented from Japan. Journal of autism and developmental disorders, 37(2), 210-217.

14: Taylor, B., Miller, E., Lingam, R., Andrews, N., Simmons, A., & Stowe, J. (2002). Measles, mumps, and rubella vaccination and bowel problems or developmental regression in children with autism: population study. BMJ, 324(7334), 393-396.

15: Stets, R., Popescu, M., Gonong, J. R., Mitha, I., Nseir, W., Madej, A., … & Manley, A. (2019). Omadacycline for Community-Acquired Bacterial Pneumonia. New England Journal of Medicine, 380(6), 517-527. [Sci-Hub]

16: RR = 5; p = 0,29; 95% CI: 0,24–102,85.

17: Bishop, N. J., Morley, R., Day, J. P., & Lucas, A. (1997). Aluminum neurotoxicity in preterm infants receiving intravenous-feeding solutions. New England Journal of Medicine, 336(22), 1557-1562.

18: Yokel, R. A., & McNamara, P. J. (2001). Aluminium toxicokinetics: an updated minireview. Pharmacology & toxicology, 88(4), 159-167.

19: Tomljenovic, L. (2011). Aluminum and Alzheimer’s disease: after a century of controversy, is there a plausible link?. J Alzheimers Dis, 23: 567–98.

20: Seneff, S., Davidson, R.M., and Liu, J. (2012). Empirical data confirm autism symptoms related to aluminum and acetaminophen exposure. Entropy, 14: 2227–53.

21: Melendez, L., Santos, D., Luna Polido, L., et al. (2013). Aluminium and other metals may pose a risk to children with autism spectrum disorder: biochemical and behavioural impairments. Clin Exp Pharmacol, 3: 120.

22: Jefferson, T., Rudin, M., & Di Pietrantonj, C. (2004). Adverse events after immunisation with aluminium-containing DTP vaccines: systematic review of the evidence. The Lancet infectious diseases, 4(2), 84-90.

23: Schoenfeld, J. D., & Ioannidis, J. P. (2012). Is everything we eat associated with cancer? A systematic cookbook review. The American journal of clinical nutrition, 97(1), 127-134.

24: Julia Belluz (2017). This is why you shouldn’t believe that exciting new medical study. Vox.

25: Maglione, M. A., Das, L., Raaen, L., Smith, A., Chari, R., Newberry, S., … & Gidengil, C. (2014). Safety of vaccines used for routine immunization of US children: a systematic review. Pediatrics, 134(2), 325-337.

26: Clayton, E. W., Rusch, E., Ford, A., & Stratton, K. (Eds.). (2012). Adverse Effects of Vaccines: Evidence and Causality. National Academies Press.

27: Zhang, L., Prietsch, S. O., Axelsson, I., & Halperin, S. A. (2014). Acellular vaccines for preventing whooping cough in children. Cochrane Database of Systematic Reviews, (9).

28: Fortanier AC, Venekamp RP, Boonacker CWB, Hak E, Schilder AGM, Sanders EAM, et al. (2014). Pneumococcal conjugate vaccines for preventing otitis media. Cochrane Database of Systematic Reviews; (3):CD001480. dx.doi.org/10.1002/14651858.CD001480.pub4.

29: Soares-Weiser, K., MacLehose, H., Bergman, H., Ben-Aharon, I., Nagpal, S., Goldberg, E., … & Cunliffe, N. (2012). Vaccines for preventing rotavirus diarrhoea: vaccines in use. Cochrane database of systematic reviews, (11).

30: Greger, J. L. (1992). Dietary and other sources of aluminium intake. Aluminium Biol Med, 169, 26-9.

31: Stahl, T., Taschan, H., & Brunn, H. (2011). Aluminium content of selected foods and food products. Environmental Sciences Europe, 23(1), 37.

32: Djurisic, S., Jakobsen, J. C., Petersen, S. B., Kenfelt, M., & Gluud, C. (2017). Aluminium adjuvants used in vaccines versus placebo or no intervention (Protocol). Cochrane Database of Systematic Reviews, (9).

33: Marshall, V., & Baylor, N. W. (2011). Food and Drug Administration regulation and evaluation of vaccines. Pediatrics, 127(Supplement 1), S23-S30.

34: Hinshaw, A., Aragon, T., Berg, A., Buka, S., Charo, R., Fairbrother, G., … & Leland, A. (2013). Childhood immunization schedule and safety: stakeholder concerns, scientific evidence, and future studies. Institute of Medicine.

35: Edwards, K. M., Maldonado, Y., Byington, C. L., Jefferson, T., & Demicheli, V. (2016). Is the timing of recommended childhood vaccines evidence based?. BMJ, 352, i867.

36: Dudley, M. Z., Salmon, D. A., Halsey, N. A., Orenstein, W. A., Limaye, R. J., O’Leary, S. T., & Omer, S. B. (2018). Do Combination Vaccines or Simultaneous Vaccination Increase the Risk of Adverse Events?. In The Clinician’s Vaccine Safety Resource Guide (pp. 157-165). Springer, Cham.

37: Gasparini, R., Tregnaghi, M., Keshavan, P., Ypma, E., Han, L., & Smolenov, I. (2016). Safety and immunogenicity of a quadrivalent meningococcal conjugate vaccine and commonly administered vaccines after coadministration. The Pediatric infectious disease journal, 35(1), 81-93.

38: Parra, M. M., Gentile, A., Narvaez, J. A. V., Capdevila, A., Minguez, A., Carrascal, M., … & Toneatto, D. (2018). Immunogenicity and safety of the 4CMenB and MenACWY-CRM meningococcal vaccines administered concomitantly in infants: A phase 3b, randomized controlled trial. Vaccine, 36(50), 7609-7617.

39: Watt, J. P., Chen, S., & Santosham, M. (2012). Haemophilus influenzae type b conjugate vaccine: review of observational data on long term vaccine impact to inform recommendations for vaccine schedules. Report for World Health Organization.

40: Glanz, J. M., Newcomer, S. R., Daley, M. F., DeStefano, F., Groom, H. C., Jackson, M. L., … & Nordin, J. D. (2018). Association between estimated cumulative vaccine antigen exposure through the first 23 months of life and non–vaccine-targeted infections from 24 through 47 months of age. JAMA, 319(9), 906-913.

41: DeStefano, F., Price, C. S., & Weintraub, E. S. (2013). Increasing exposure to antibody-stimulating proteins and polysaccharides in vaccines is not associated with risk of autism. The Journal of pediatrics, 163(2), 561-567.

42: Doshi, P., Stahl-Timmins, W., Merino, J. G., & Simpkins, C. (2015). Visualising childhood vaccination schedules across G8 countries. BMJ, 351, h5966.

43: Price, C. (2015). Vitamania: Our obsessive quest for nutritional perfection. Penguin.

44: Ng, A. W., Poon, S. L., Huang, M. N., Lim, J. Q., Boot, A., Yu, W., … & Pang, S. T. (2017). Aristolochic acids and their derivatives are widely implicated in liver cancers in Taiwan and throughout Asia. Science translational medicine, 9(412), eaan6446.

45: Gabardi, S., Munz, K., & Ulbricht, C. (2007). A review of dietary supplement–induced renal dysfunction. Clinical Journal of the American Society of Nephrology, 2(4), 757-765.

46: Binns, C. W., Lee, M. K., & Lee, A. H. (2018). Problems and prospects: public health regulation of dietary supplements. Annual review of public health, 39, 403-420.

47: Onakpoya, I. J., Heneghan, C. J., & Aronson, J. K. (2016). Post-marketing withdrawal of 462 medicinal products because of adverse drug reactions: a systematic review of the world literature. BMC medicine, 14(1), 10.

48: Downing, N. S., Shah, N. D., Aminawung, J. A., Pease, A. M., Zeitoun, J. D., Krumholz, H. M., & Ross, J. S. (2017). Postmarket safety events among novel therapeutics approved by the US Food and Drug Administration between 2001 and 2010. JAMA, 317(18), 1854-1863.

49: Lexchin, J. (2014). How safe are new drugs? Market withdrawal of drugs approved in Canada between 1990 and 2009. Open Medicine, 8(1), e14.

50: Aoki, Y., Mizuta, K., Ikeda, T., Abiko, C., Itagaki, T., & Ahiko, T. (2013). Isolation of vaccine-derived measles viruses from children with acute respiratory infection. The Tōhoku journal of experimental medicine, 230(2), 111-115.

51: Greenwood, K. P., Hafiz, R., Ware, R. S., & Lambert, S. B. (2016). A systematic review of human-to-human transmission of measles vaccine virus. Vaccine, 34(23), 2531-2536.

52: Wadman, M (2017). Vaccines on trial: U.S. court separates fact from fiction. Science. doi:10.1126/science.aal1109.

53: Robert Lowes (2011). Vaccine Critics Claim Court Paid for Autism Cases. Medscape.

54: Schopenhauer, A. (1831). The art of being right: 38 ways to win an argument.

55: Campbell, H., Andrews, N., Brown, K. E., & Miller, E. (2007). Review of the effect of measles vaccination on the epidemiology of SSPE. International journal of epidemiology, 36(6), 1334-1348.

 

Propaganda antivaccin: fake news și atacuri la persoană

Cuprins

Sumar

Știrile false sunt norma pe paginile antivaccin

Problemele cu albumul „Medicina = reclame și profit”

Să începem cu imaginea modificată în Photoshop

Reclama la heroină

Posterul despre vaccinul anti-poliomielită

Cealaltă reclamă la țigări

Reclama la DDT

Reclamele la diverse medicamente

Numele și descrierea albumului

Contraatacul: defăimare și cenzură

Discuția din albumul „Medicina = reclama si profit”

Încercarea de defăimare

De ce pagina Vaccinuri – Citește Prospectele nu este de încredere

 

Sumar

În acest articol prezint modul în care pagina Vaccinuri – Citește Prospectele (parte din organizația Cunoaște Riscurile) își dezinformează cititorii prin informații distorsionate sau false și refuză să își asume vreo responsabilitate. Atunci când informațiile postate sunt puse la îndoială, trece la atacuri personale și blochează. Sper ca lucrurile pe care o să le citiți în continuare să fie argumente suficiente ca să evitați această pagină dacă vreți să fiți informați corect. Persoana care o administrează este incapabilă să facă diferența dintre realitate și imaginație și să înțeleagă cercetarea sau regulile de bun simț care spun că atunci când faci acuzații (mai ales grave) ar trebui să le poți susține cu dovezi și argumente. Iar aceste comportamente propagandistice sunt comune multor pagini antivaccin (tuturor celor pe care le-am întâlnit eu). Aveți grijă de unde vă informați!

Continuă să citești Propaganda antivaccin: fake news și atacuri la persoană

Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!

Cuprins

Despre ce e vorba?

Jurnalul în care a fost publicat este prădător. Și ce dacă?

Cât de aiurea sunt puse referințele?

Două articole anti-vaccin și problemele lor

De ce este studiul irelevant?

Ce putem învăța din asta?

Idei cheie:

  • Avem un articol anti-vaccin intens promovat și considerat minunat în zone întunecate ale internetului;
  • Articolul e publicat într-un jurnal prădător, care pentru 1000$ publică orice fără să verifice;
  • Articolul are referințe care spun exact opusul a ceea ce cred autorii că ar spune;
  • Articolul descrie inadecvat un experiment care în cel mai rău caz e irelevant, iar în cel mai bun caz arată cât de puțină contaminare există în vaccinuri (vorbim despre contaminare la nivelul de câteva mii de atomi în condițiile în care un nanogram de apă are 33.000 de miliarde de molecule).

Continuă să citești Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!

Vaccinat sau nevaccinat?

Sumar: Când informația e prezentată neclar, incomplet sau neintuitiv poate să ne păcălească ușor. Când auzim despre cazuri de copii vaccinați cu probleme de sănătate ne întrebăm cum pot fi statisticile adevărate când spun că vaccinurile sunt sigure. Când auzim că într-o comunitate foarte vaccinată avem un număr egal de copii vaccinați și nevaccinați care au făcut pojar ne întrebăm unde e eficiența vaccinurilor. Răspunsurile le găsim când ne uităm la studiile care compară copiii vaccinați cu cei nevaccinați: la fel de mulți fac dermatită sau au infecții și printre cei vaccinați și printre cei nevaccinați. În plus, cei vaccinați au un nivel ridicat de protecție față de bolile pentru care sunt vaccinați, dar pentru că aproape toți sunt vaccinați, iar protecția vaccinului nu este de 100%, ci de 95% sau 99%, vom avea 5% sau 1% vaccinați care fac pojar, iar acest număr s-ar putea să fie mai mare decât numărul tuturor celor nevaccinați, ceea ce o să creeze iluzia că fac pojar mai mulți copii vaccinați. O explicație intuitivă a situației ajută la îndepărtarea iluziei.

Cuprins

O dilemă

Dar erau vaccinați, de ce au făcut pojar?

Să revenim la dilema dermatitei atopice

Cum stau cu imunitatea cei vaccinați?

Recenzii sistematice

Continuă să citești Vaccinat sau nevaccinat?

Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Recent a fost tradusă și lansată o carte de către o editură anti-vaccin (aceeași care a publicat și cartea scrisă de Christa Todea-Gross). Cartea se numește Vaccinurile și Autoimunitatea și îi are ca editori pe Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin și Lucija Tomljenovic. Acum ceva vreme am avut curiozitatea să citesc mare parte din carte în engleză și am fost surprins de două lucruri: (1) cartea nu este atât de anti-vaccin pe cât pare să fie promovată și (2) cartea pare să fie 2-în-1 pentru că are capitole destul de bune și echilibrate, dar e poluată de capitolele scrise de cei trei editori (și în special de Lucija Tomljenovic), care ignoră în mod constant cercetarea de calitate.

Vaccinurile și Autoimunitatea(Sursă imagine)

Intenția mea era să ignor publicarea în română, dar văd că e promovată într-un mod înșelător și ajunge să-i îngrijoreze pe unii părinți, așa că o să ofer un mic sumar al capitolelor, iar înainte de asta o să îmi spun părerea despre carte. Nu o să fac o evaluare sistematică a afirmațiilor din vreun capitol (ar fi prea complicat), dar având în vedere că doar câteva spun că există o legătură între vaccinuri și sindromul/boala studiată, cred că simpla prezentare a acestui lucru e suficientă ca să pună la îndoială felul în care a fost promovată cartea.

Continuă să citești Vaccinurile și autoimunitatea – sumarul unei cărți

Dezvăluirile lui Jean-François Saluzzo

În ultima vreme mișcarea anti-vaccin a început să promoveze un videoclip mai vechi (exemplu) în care aparent un angajat al unei companii farmaceutice face niște dezvăluiri pe care n-ar fi trebuit să le facă despre cât de periculoase sunt vaccinurile. Să vedem ce zice de fapt.

Înainte să urmăriți, trebuie să țineți cont de două lucruri. 1). Traducerea e de cea mai proastă calitate pentru că traducătorul s-a gândit că ar fi bine să facă el interpretarea pentru noi în loc să traducă obiectiv ce spune Saluzzo. 2). Ceea ce spune nu este deloc un secret, sunt lucruri cunoscute. Urmăriți ce spune și pe urmă intrăm în detalii.

 

Cine este Jean-François Saluzzo?

Este într-adevăr un cercetător la Sanofi-Pasteur și a publicat de-a lungul timpului mai multe articole în jurnale de specialitate. Research Gate spune că are 105, iar Google Scholar a găsit 261 de rezultate după numele său (dar pot fi și citări, așa că numărul e un pic mai mare decât cel real). Cele mai multe articole sunt despre vaccinuri pentru că asta e specialitatea lui Saluzzo. Nu este anti-vaccin, ba chiar e pro-vaccin. Prezentarea din videoclip este făcută în mod informal unor studenți și e normal să îi avertizeze de pericolul contaminării pentru că unii dintre ei o să ajungă să lucreze în producția de vaccinuri. Ca să nu repete greșelile trecutului trebuie să le cunoască. Bineînțeles, Jean-François Saluzzo vorbește din punctul de vedere al unui angajat Sanofi-Pasteur, așa că pune accentul pe cerințele companiei și anume pe faptul că dacă nu se respectă cele mai înalte standarde și nu se iau precauții, firma ar putea să dea faliment. Prin urmare, e motivată foarte tare să facă vaccinuri bune.

 

Contaminarea cu SV40

E o contaminare din anii ’50 a vaccinului oral anti-polio. Am scris într-un alt articol despre această contaminare, așa că o să fac un rezumat aici. La începuturile producerii acestui vaccin, din cauză că formaldehida folosită în producție la neutralizarea agenților patogeni nu era suficient de puternică, în unele doze a supraviețuit virusul SV40. Milioane de oameni au primit acest vaccin infectat până să se descopere asta. Unele studii au sugerat că ar produce cancer la oameni (pentru că producea cancer la rozătoare), așa că de-a lungul timpului au fost făcute multe alte studii. Acestea nu au reușit să găsească vreo creștere a cazurilor de cancer din cauza vaccinului contaminat. Studiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sunt cele mai bune dovezi pe care le avem și nu le putem ignora. După zeci de studii, nu a fost descoperită nicio legătură. Prin comparație, când cineva afirmă că că există o legătură între vaccinurile contaminate și cancer nu se bazează pe nimic și doar speculează. Așa că nu vă lăsați speriați.

Ar putea să mai existe o astfel de contaminare în prezent? Nu, pentru că între timp au aprut metode mult mai bune de detectare a contaminărilor (ex. Polymerase Chain Reaction în anii ’80). Infecția cu SV40 a avut loc în anii ’50 când erau folosite proceduri și echipamente cu o precizie mult mai mică. Tocmai pentru că a existat un astfel de incident, companiile producătoare au mult mai mare grijă. Nimeni nu vrea să dea faliment.

 

Contaminarea cu circovirus

Mai departe, Saluzzo vorbește despre o contaminare recentă cu circovirus a vaccinurilor contra rotavirusului și spune că „am avut noroc”. În ce constă acest noroc? În faptul că firma producătoare n-a trebuit să abandoneze vaccinul. Mai exact, contaminarea s-a produs încă de la început, dinainte să fie făcute studiile clinice pentru aprobare, dinainte să fie lansat pe piață. Asta înseamnă că atunci când a fost testat, a fost testat de fapt vaccinul contaminat. Dacă ar fi fost periculos, acest lucru ar fi fost descoperit în faza de testare. Tocmai pentru că n-a fost o contaminare periculoasă a trecut de faza de testare! Chiar și Saluzzo spune că infecția cu circovirus nu este periculoasă pentru că circovirusul nu se poate reproduce în celulele umane.

Există un articol care descrie în detaliu această contaminare (Dubin et al., 2013). O să citez câteva afirmații relevante din articol:

Analiza retrospectivă a eșantioanelor din ser și fecale de la copiii care au primit Rotarix nu a prezentat dovezi de infecție cu PCV1 [adică circovirusul porcin].

Când banca de celule a fost generată inițial în 1983, tripsina derivată din material porcin nu a fost supusă iradierilor de rutină

La momentul investigației, mai mult de 69 de milioane de doze de Rotarix au fost distribuite în întreaga lume, iar cercetarea post-marketing nu arată niciun semnal că ar fi vreun risc din cauza ADN-ului de PCV1 din vaccin.

Rezultatele investigației sunt în concordanță cu lipsa de patogenicitate a virusului PCV1 la porci și la oameni.

Infecția cu PCV1 este foarte răspândită la porci, iar oamenii sunt frecvent expuși la PCV1 prin consumarea produselor din porc infectate cu PCV1. Cu toate astea, PCV1 pare incapabil să infecteze productiv celule umane.

Descoperirile noastre confirmă prezența la niveluri scăzute a particulelor virale de PCV1 în toate stadiile de producție a vaccinului Rotarix. Totuși, infectarea productivă cu PCV1 nu a fost observată în celule umane și nu există nicio dovadă clinică sau imunologică de infecție cu PCV1 la copiii care au primit Rotarix în studii clinice.

Spus altfel, virusul există în porci și prin urmare în multe proudse de porc și dacă ar fi avut vreun efect negativ asupra noastră am fi observat mult mai demult. Din fericire, circovirusul în cauză nu ne afectează, așa că nici cel din vaccinurile contaminate nu a fost un pericol.

De reținut: o astfel de contaminare n-ar fi trecut neobservată dacă ar fi fost periculoasă!

 

Contaminarea cu virusul leucozei aviare

În 1962 a fost descoperită contaminarea vaccinului contra febrei galbene cu virusul leucozei aviare. Deși au fost temeri, acest virus nu produce cancer la oameni (Waters et al., 1972). Ba mai mult de atât, nici nu infectează celule umane (Schat & Erb, 2014).

Vaccinul contra febrei galbene a fost produs în mod grăbit și folosit încă dinainte de a primi aprobarea pentru că în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial exista temerea că inamicii o să folosească arme biologice, printre care și infectarea cu febră galbenă, iar singura soluție pentru a proteja soldații era vaccinarea (Link; Frierson, 2010). Așa că vorbim despre o contaminare ce a avut loc probabil prin anii ’30 și care a fost descoperită prin anii ’60.

Ca să nu mai fie riscul de contaminare, în prezent toate vaccinurile ce folosesc celule aviare trebuie neapărat să fie dezvoltate folosind un stoc limitat de păsări care au fost testate riguros (Hussain et al., 2003).

 

Celulele MDCK

Saluzzo spune că celulele MDCK (Madin-Darby canine kidney, traduse greșit ca MDSK), folosite pentru producerea vaccinului antigripal sunt tumorigene.

Pentru producerea unui vaccin e nevoie de cele mai multe ori de o linie de celule care să fie „nemuritoare”. Dacă sunt celule obișnuite, mor după câteva ture de replicare a virusului (dacă nu chiar din prima), ceea ce nu e bine. Dacă vorbim despre virusuri vii din vaccinuri, ele trebuie să fie slăbite ca să nu mai poată produce boala, dar să fie în stare să alerteze sistemul imunitar. O metodă de slăbire (atenuare) a virusurilor să să fie trecute în mod repetat prin anumite celule astfel încât să se adapteze la acele celule și să devină astfel dezadaptate la a infecta oameni. Celulele nemuritoare sunt de mai multe tipuri, unul dintre ele fiind reprezentat de celule tumorigene precum MDCK. Bineînțeles, aceste celule nu fac parte din produsul final pentru că produsul final este purificat! (Aubrit et al., 2015)

Vaccinul antigripal nu conține celule tumorigene, ele sunt folosite doar în anumiți pași ai producției apoi sunt distruse. Iar folosirea acestor celule a fost testată foarte mult și s-a descoperit că e sigură. Vaccinurile produse pe celule MDCK sunt sigure (Medema et al., 2005; Onions et al., 2010; Gregersen et al., 2011). Nu vă lăsați speriați de anti-vacciniști.

 

Contaminarea cu hepatita B

O altă contaminare despre care vorbește Saluzzo este contaminarea vaccinurilor contra febrei galbene cu virusul hepatitei B în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Cum am zis și mai sus în discuția despre contaminarea cu virusul leucozei aviare, vaccinul a fost dat soldaților înainte să fie aprobat. Ba chiar mai mult, acest lucru a fost făcut deși s-au înregistrat cazuri multe de efecte adverse. A fost o decizie militară din timpul războiului. Condițiile de atunci sunt cu totul altele decât condițiile din prezent când niciun vaccin nu ajunge să fie administrat populației fără să treacă prin studii clinice și să primească aprobare.

 

Cum să facem un vaccin?

Saluzzo spune că nu știm cum să facem un vaccin. Bineînțeles că se referă la faptul că deși avem vaccinuri contra anumitor virusuri, nu știm automat să facem vaccinuri contra tuturor virusurilor. Avem vaccinuri contra poliomielitei, dar nu știm cum să facem unul contra HIV. Însă traducerea tendențioasă vrea să ne facă să înțelegem altceva. Vrea să ne facă să credem că nu știm nimic despre cum ar putea funcționa un vaccin, ceea ce este fals. Știm multe despre cum funcționează vaccinurile (Milligan & Barrett, 2015; Pulendran & Ahmed, 2011; Siegrist, 2008). Dar mai sunt și lucruri de învățat (Lambert et al., 2005), motiv pentru care încă nu avem un vaccin contra HIV sau contra cancerului sau unul mai bun contra tuberculozei.

 

Concluzii

Saluzzo prezintă mai multe cazuri din trecut în care au fost contaminate unele vaccinuri, cazuri reale din care s-a învățat de fiecare dată. Atunci când cade un avion, inginerii încearcă să afle cum a fost posibil accidentul și apoi propun îmbunătățiri. La fel e și cu vaccinurile. Când se întâmplă un accident, este investigată situația și se propun soluții care să nu permită repetarea ei. Astfel, vaccinurile –și avioanele– devin din ce în ce mai sigure. Toate acestea accidente au fost publice și tratate în mod transparent. Toate au produs schimbări (Petricciani et al., 2014). Cele mai periculoase au fost acum mai mult de jumătate de secol. Contaminările care au avut loc de atunci până în prezent nu au avut urmări negative. Bineînțeles, nimeni nu poate garanta că n-o să se întâmple niciodată o contaminare periculoasă, dar riscul e atât de mic încât nu ar trebui să ne influențeze deloc deciziile.

Iar traducerea este un exdemplu bun de încercare de manipulare. Afirmațiile sunt scoase din context, traducerea e înlocuită cu opiniile traducătorului și încearcă să facă totul să pară o mare dezvăluire.

 

Referințe:

Aubrit, F., Perugi, F., Léon, A., Guéhenneux, F., Champion-Arnaud, P., Lahmar, M., & Schwamborn, K. (2015). Cell substrates for the production of viral vaccines. Vaccine, 33(44), 5905-5912.

Dubin, G., Toussaint, J.-F., Cassart, J.-P., Howe, B., Boyce, D., Friedland, L., … Debrus, S. (2013). Investigation of a regulatory agency enquiry into potential porcine circovirus type 1 contamination of the human rotavirus vaccine, Rotarix™:  Approach and outcome. Human Vaccines & Immunotherapeutics, 9(11), 2398–2408. http://doi.org/10.4161/hv.25973

Frierson, J. G. (2010). The Yellow Fever Vaccine: A History. The Yale Journal of Biology and Medicine, 83(2), 77–85.

Gregersen, J. P., Schmitt, H. J., Trusheim, H., & Bröker, M. (2011). Safety of MDCK cell culture-based influenza vaccines. Future microbiology, 6(2), 143-152.

Hussain, A. I., Johnson, J. A., da Silva Freire, M., & Heneine, W. (2003). Identification and Characterization of Avian Retroviruses in Chicken Embryo-Derived Yellow Fever Vaccines: Investigation of Transmission to Vaccine Recipients. Journal of Virology, 77(2), 1105–1111. http://doi.org/10.1128/JVI.77.2.1105-1111.2003

Lambert, P. H., Liu, M., & Siegrist, C. A. (2005). Can successful vaccines teach us how to induce efficient protective immune responses?. Nature medicine, 11, S54-S62.

Medema, J. K., Meijer, J., Kersten, A. J., & Horton, R. (2005). Safety assessment of Madin Darby canine kidney cells as vaccine substrate. Developments in biologicals, 123, 243-50. (Abstract)

Milligan, G. N., & Barrett, A. D. (2015). Vaccinology: An Essential Guide. John Wiley & Sons.

Onions, D., Egan, W., Jarrett, R., Novicki, D., & Gregersen, J. P. (2010). Validation of the safety of MDCK cells as a substrate for the production of a cell-derived influenza vaccine. Biologicals, 38(5), 544-551. (Abstract)

Petricciani, J., Sheets, R., Griffiths, E., & Knezevic, I. (2014). Adventitious agents in viral vaccines: lessons learned from 4 case studies. Biologicals, 42(5), 223-236.

Pulendran, B., & Ahmed, R. (2011). Immunological mechanisms of vaccination. Nature Immunology, 12(6), 509–517.

Schat, K. A., & Erb, H. N. (2014). Lack of evidence that avian oncogenic viruses are infectious for humans: a review. Avian diseases, 58(3), 345-358. (Abstract)

Siegrist, C. A. (2008). Vaccine immunology. Vaccines, 5, 1725.

Waters, T. D., Anderson, P. S., Beebe, G. W., & Miller, R. W. (1972). Yellow fever vaccination, avian leukosis virus, and cancer risk in man. Science, 177(4043), 76-77. (Abstract)

 

 

Vaccinuri: Retrospectivă

Am scris o serie de articole despre vaccinuri și mișcarea anti-vaccin, așa că nu strică să fac o retrospectivă.

  1. Piersicuța, un focar de dezinformare despre vaccinuri: primul și cel mai lung articol, în care am analizat în detaliu principalele argumente împotriva vaccinurilor, așa cum au fost prezentate pe blogul Piersicuța. O să descoperiți în articolul meu că virusurile chiar există, au fost izolate și produc boli; că vaccinurile au fost testate și oferă în general protecție foarte mare; că datele istorice ne arată în mod foarte clar că vaccinurile sunt principala cauză a eradicării unor boli și a reducerii extreme (99%) a numărului de infecții; o să aflați care sunt problemele cu graficele pe care le întâlniți pe bloguri anti-vaccin; o să aflați că imunitatea de grup chiar există; și că sutele de studii din listele anti-vaccin sunt o farsă.
  2. Vaccinurile, partea a II-a: Analiza studiilor: o să găsiți aici o analiză în detaliu a listei de >300 de studii anti-vaccin. O să aflați că unele sunt de fapt pro-vaccin, iar alele au concluzii neutre (dar sunt puse în listă ca să fie lista cât mai mare și mai impresionantă). Aproape toate sunt de slabă calitate și vechi, iar unele dintre ele probabil că nici nu există.
  3. Vaccinurile, partea a III-a: Cât de sigure sunt?: aici puteți citi despre vaccinurile din schema națională (pentru hepatita B, tuberculoză, poliomielită, difterie-tetanos-tuse convulsivă, rujeolă-oreion-rubeolă, pneumococi, Haemophilus influenzae tip B), plus cel pentru rotavirus. Articolul conține informații despre eficiența și efectele adverse ale fiecărui vaccin și despre care sunt pericolele bolilor pe care aceste vaccinuri le previn.
  4. Vaccinurile, partea a IV-a: Fantoma poliomielitei: dacă ați citit articole care v-au convins că poliomielita n-a fost eradicată, ci doar redenumită în AFP (paralizie acută flască), încercați și articolul ăsta. La fel și în cazul în care nu știți dacă DDT-ul are vreo legătură cu poliomielita sau nu.
  5. Vaccinurile, partea a V-a: Raymond Obomsawin: o sursă importantă de grafice folosite de mișcarea anti-vaccin este o broșură pe care Raymond Obomsawin a produs-o prin 2009. Dacă vreți să vedeți în ce fel sunt greșite, exagerate sau scoase din context aceste grafice, puteți citi aici.
  6. Vaccinurile, partea a VI-a: Cum să faci „research”: dacă vă întrebați cât de credibile sunt studiile care arată că aluminiul din vaccinuri este periculos, dar și alte studii, aici intrăm în detalii.
  7. [Extra] Mit sau Real? Med: Parașuta: o parodie scrisă de 1 aprilie despre articolele anti-vaccin.
  8. Dezvăluirile lui Jean-François Saluzzo: dacă ați auzit că un angajat al unei companii farmaceutice „recunoaște” că vaccinurile nu sunt sigure, aici găsiți înregistrarea și mai multe detalii.
  9. Cine e Andrew Wakefield?: aici puteți citi în detaliu despre cum a fraudat Wakefield celebrul studiu din 1998 și cum plănuia să facă bani din asta.
  10. Vaccinurile și Autoimunitatea – sumarul unei cărți: aici puteți citi pe scurt despre ce conține această carte promovată de mișcarea anti-vaccin.
  11. Vaccinat sau nevaccinat: puteți citi despre ce ne așteptăm să se întâmple într-o comunitate vaccinată (și de ce uneori sunt mai mulți vaccinați care fac boala, chiar dacă vaccinul funcționează) și despre ce știm despre dermatita atopică, alergii, astm și imunitate în general la copiii vaccinați și la cei nevaccinați.
  12. Alt articol irelevant împotriva vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!: aici aveți un exemplu de articol anti-vaccin publicat într-un jurnal prădător (adică unul care publică orice pentru bani). Autorii afirmă că vaccinurile ar fi contaminate cu metale periculoase. O analiză a acelui articol găsiți aici.
  13. Ce ne spune un studiu de la Yale despre vaccinuri și probleme neuropsihiatrice: am analizat aici un studiu care n-a fost făcut de cercetători anti-vaccin, dar care are concluzii exagerate. Autorii ar fi trebuit să fie mai atenți cum interpretează rezultatele și să spună în concluzii și în abstract despre importanța controlului negativ, dar au ales să vorbească despre asta doar la secțiunea de discuție și au dat astfel șansa activiștilor anti-vaccin să abuzeze de studiu.
  14. Cum răspund paginile anti-vaccin când greșesc: aici descriu cum am semnalat niște greșeli evidente (de tipul „studiul pe care l-ați citat nu spune ce ziceți”) unor pagini anti-vaccin (NOI NU Vaccinam, Pro Decizii Informate și GO ON, Olivia STEER) și care a fost răspunsul lor (au șters comentariile și m-au blocat). Asta pentru că aceste pagini nu sunt interesate sau nu sunt capabile să-și informeze corect cititorii.
  15. Pro Decizii Informate se face din nou de râs: pagina de propagandă anti-vaccin nu înțelege cum funcționează vaccinul BCG și face un colaj video în care crede că o expune pe dr. Sandra Alexiu.
  16. Propaganda antivaccin: fake news și atacuri la persoană: un sumar al metodelor de dezinformare folosite de activiștii antivaccin.

Mai sunt multe argumente folosite împotriva vaccinurilor și nu mi-am propus niciodată să le analizez pe toate. Sper însă că greșelile celor pe care le-am analizat o să vă ridice semne de întrebare în legătură cu alte argumente care vă sperie.

Inițial nu eram familiar cu mișcarea anti-vaccin, iar interesul meu a apărut când am început să citesc pe blogul Piersicuța articole despre vaccinuri. Dacă ceea ce am citit n-ar fi părut credibil, n-aș fi citit mai multe și n-aș fi ajuns să scriu articole despre vaccinuri. Când am început să verific ce citeam am descoperit atât de multe distorsiuni și lucruri false încât mi-am zis că trebuie să scriu despre ele. O discuție rezonabilă nu poate avea loc înainte ca miturile și minciunile să fie date la o parte.

***

O să închei cu niște recomandări. Întâi o animație despre pojar și cum se luptă sistemul imunitar cu infecția (are și traducere în română):

Apoi, un interviu cu Itzhak Perlman, unul dintre cei mai buni violoniști în viață, care a făcut poliomielită la vârsta de 4 ani. În prezent este un susținător al campaniei de eradicare a poliomielitei.

(alt interviu, alt interviu)

Alte locuri din care puteți afla mai multe despre vaccinuri: Insula Îndoielii are o serie despre vaccinuri și una despre istoria mișcării anti-vaccin și recomandă niște cărți faine la sfârșitul acestui articol. Skeptic Pengus are mai multe articole în care demontează afirmații făcute de Feli și prietenii ei. Plus că face asta într-un mod amuzant. Pro Vaccin este alt blog care combate dezinformarea despre vaccinuri. Pe EduMedical o să găsiți informații utile despre vaccinuri, inclusiv înregistrări ale dezbaterilor publice ținute de medici. Pe Sănătate Plus o să găsiți informații utile și clare despre efectele bolilor și efectele vaccinurilor. Dacă aveți întrebări legate de schema de vaccinare, efecte adverse sau orice nelămuriri despre vaccinuri sau bolile prevenibile, puteți întreba pe grupul Vaccinuri și Vaccinare – Clarificări și sprijin pentru părinți și, în limita timpului disponibil o să vă răspundă medici. Dacă vreți să întrebați ceva în legătură cu un articol anti-vaccin, citiți înainte regulile grupului (ex.: nu puneți link-ul direct în postare, ci într-un comentariu). Mai multe despre mișcarea anti-vaccin puteți afla și din articolul dedicat de pe Pseudoștiința.ro. Dacă vreți să vă amuzați de prostiile spuse de Feli, aveți o pagină dedicată: Piersicuța? – NU, mulțumim. Pentru Olivia Steer aveți Stop Olivia Steer. Despre importanța vaccinurilor dar și despre alte probleme ce țin de copii puteți găsi multe postări interesante pe Baby Care Sibiu. Și multe altele. Și nu uitați de documentarul Vaccinat – Dragoste, frică și vaccinuri (cu subtitrare în română).

Pentru moment nu am planuri să scriu alte articole despre vaccin (prea multe consecutive pe același subiect devin plictisitoare), dar nici înainte să-l scriu pe primul nu aveam astfel de planuri, așa că nimic nu e exclus (dacă lucrurile nu se schimbă, am unul în minte).