Am publicat o serie de articole despre meta-știință (sau meta-cercetare), iar mai jos aveți lista lor.

  1. Meta-știință I: Majoritatea rezultatelor din cercetare sunt false?: am început de la articolul „Why Most Published Research Findings are False” de John Ioannidis și am explorat modurile în care cercetarea poate produce rezultate false și cum replicarea rezultatelor ne poate spune mai clar care dintre ele sunt false și care sunt adevărate.
    • Medicină: Am discutat despre cele 146 de practici contrazise în ultimul deceniu, despre importanța medicinei bazate pe dovezi, despre fazele de testare folosite pentru aprobarea medicamentelor, despre problema rezultatelor din cercetarea pre-clinică și despre studiile epidemiologice.
    • Nutriție: Am discutat despre cum totul pare să producă și să prevină cancerul (uneori în același timp) dacă ne luăm după studii individuale, ceea ce presa de multe ori face (și din această cauză auzim tot timpul știri în care suntem anunțați că ingredientul X e toxic sau că s-a găsit leacul pentru cancer).
    • Psihologie: Am discutat despre cum practicile chestionabile de cercetare pot produce foarte ușor rezultate fals-pozitive și despre celebra încercare de replicare de anul trecut, în care din 100 de experimente doar 40 au obținut rezultate asemănătoare cu cele originale.
    • Psihiatrie: Am discutat pe scurt cum din 83 de experimente verificate, doar 18 au fost replicate cu succes, iar pentru 40 nici măcar n-a încercat nimeni vreo replicare.
    • Neuroștiință: Am discutat despre cum puterea statistică mică din experimentele din neuroștiință face ca rezultatele să fie greu de crezut, am văzut cum niște cercetători au scanat un somon mort și înghețat și au descoperit ce crede despre oameni și despre alte probleme.
    • Exemple: Am discutat despre un studiu cu date fabricate, despre farmecul seducător al neuroștiinței, despre „God Helmet”, despre relația dintre durerea fizică și cea emoțională și despre ancorarea în bătrânețe și cum o replicare nereușită a reușit să-l enerveze pe psihologul care a făcut studiul original.
    • Ce soluții există: de ce e important ca studiile să fie replicate, protocoalele să fie pre-înregistrate, datele să fie puse la dispoziție în mod transparent și să existe o standardizare.
  2. Meta-știință II: Publicarea selectivă: ce este publicarea selectivă și de ce este importantă.
    • Este prezentă în toate domeniile științei: medicină, psihologie și științe sociale, neuroștiință, psihiatrie și în alte domenii. Este prezentă mai mult în cercetarea din anumite țări (ex.: China, Rusia).
    • Exemple: Mai multe descoperiri sunt false, dar par să fie adevărate din cauza publicării selective. Am detaliat trei cazuri: wishful seeing (dacă ne uităm la un obiect pe care îl dorim, estimăm distanța ca fiind mai mică decât dacă nu ne-am dori obiectul), epuizarea eului (voința este o resursă limitată pe care o putem suplini prin băuturi dulci), reboxetina (un antidepresiv).
    • Soluții: există mai multe metode de a detecta că studiile au fost publicate selectiv, însă niciuna nu este perfectă. Cea mai bună soluție este ca toate studiile să fie pre-înregistrate înainte de a fi făcute și apoi publicate când au fost terminate. În prezent situația din mai multe domenii nu este ideală, dar lucrurile merg în direcția potrivită datorită unor inițiative precum AllTrials, Open Science Collaboration sau sistemul de embleme din Psychological Science.
  3. Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia: după ce am discutat cele mai importante aspecte din meta-cercetare în articolele anterioare, am încercat să le aplic pentru a evalua două dintre cele mai populare forme de medicină alternativă
    • Introducere: o scurtă discuție despre cum o practică din medicina convențională, operația atroscopică pentru durere la genunchi, se dovedește a fi inutilă când este testată riguros.
    • Acupunctura: teoria pe care se bazează acupunctura este implauzibilă, dar există multă cercetare în prezent despre eficiența ei. Multe studii sunt de calitate slabă și ne pot induce în eroare (ca și în cazul operației artroscopice). Când ne uităm în mod sistematic la studiile de calitate descoperim că acupunctura nu pare să funcționeze mai bine decât un placebo pentru nimic în afară de anumite tipuri de dureri. Pentru durere pare să fie utilă uneori.
    • Homeopatia: teoria pe care se bazează homeopatia este și mai implauzibilă, dar și în acest caz există multă cercetare despre eficiența ei. Dăm de aceeași problemă –foarte multe studii lipsite de rigurozitate–, iar când ne uităm la studiile de calitate, homeopatia nu pare să fie eficientă pentru nicio problemă de sănătate. Iar pentru că de multe ori practicanții homeopatiei recomandă renunțarea la tratamentele convenționale, promovarea homeopatiei nu este doar inutilă, dar și lipsită de etică.
    • De ce par că funcționează?: mai multe elemente pe care nu le luăm în calcul pot să ne dea impresia că o intervenție ne-a vindecat chiar și atunci când nu ne-a vindecat. De exemplu, uităm de vindecarea naturală (multe probleme de sănătate trec de la sine, uneori chiar și unele mai serioase, doar că nu e indicat să ne bazăm pe noroc), în general am auzit de efectul placebo (care apare mai des în cazul problemelor precum dureri, stări de rău sau probleme psihice) și mai sunt și alte efecte.
  4. Meta-știința și pseudoștiința: Precogniția: dacă încercăm să aplicăm cele mai bune practici de cercetare, ce putem spune despre studiul precogniției?
    • Experimentele lui Daryl Bem: în 2011 Daryl Bem a făcut niște experimente în care aparent a descoperit abilități precognitive. Aceste experimente au anumite slăbiciuni, ca orice experimente.
    • Replicări: replicările nu au reușit să confirme descoperirile lui Bem.
    • Meta-analiză: Bem a folosit tehnica meta-analizei (a combinat efectele tuturor experimentelor) și a declarat din nou că precogniția a fost demonstrată. Criticii arată care sunt problemele cu analiza lui Bem și de ce concluziile ei nu stau în picioare. De asemenea, singura metodă prin care se poate rezolva controversa este realizarea de replicări mari pre-înregistrate (pe lângă cele existente care par să fie ignorate de parapsihologi).