Cuprins
Introducere
În acest articol propun să ne uităm la două dintre cele mai populare forme de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. De-a lungul timpului ambele au fost studiate foarte mult și e important să ținem cont de rezultate. Problema e că putem foarte ușor să găsim și articole care spun că homeopatia funcționează și care spun că nu funcționează. Asta cu siguranță creează confuzie, deci ce facem? Ne dăm bătuți și ne ghidăm după intuiție? Alegem ce ne convine? Soluția pe care o propun eu e să vedem ce spun studiile de cea mai înaltă calitate. E un principiu din medicina bazată pe dovezi și trebuie aplicat în toată medicina, inclusiv în medicina alternativă. Până la urmă ne dorim să aflăm ce funcționează și ce nu pentru ca atunci când o să avem nevoie de un tratament să putem să-l alegem pe cel mai bun.
Înainte să începem să vorbim despre acupunctură și homeopatie vreau să ilustrez importanța studiilor de calitate folosindu-mă de un exemplu din medicina convențională.
Mulți oameni, în special după 45 ani încep să aibă dureri la genunchi din cauza osteoartrozei. Există mai multe tratamente recomandate pentru a scăpa sau a reduce durerea, dintre care cel mai radical este operația artroscopică. Se face o curățare a articulației (lavaj și/sau debridare) și durerea dispare. Cei mai mulți oameni sunt mulțumiți de rezultat și există multe studii care arată că este o procedură eficientă.
De exemplu, un articol publicat în 1981 descrie cum 72 de genunchi cu osteoartrită au fost tratați prin debridare artroscopică. Subiectiv, 84% dintre pacienți au avut un rezultat bun sau satisfăcător, iar complicațiile au fost rare și ușoare. În consecință, autorii recomandă debridarea artroscopică la genunchi ca fiind o tehnică utilă de care pot beneficia mulți pacienți.47 Rezultate și recomandări asemănătoare au mai multe studii. Oamenii s-au simțit mai bine, tehnica funcționează, să mergem mai departe, nu?
Să nu ne grăbim. E important să observăm că în studiul de mai sus nu există grup de control. Un grup de control ne-ar permite să aflăm ce s-ar fi întâmplat dacă oamenii n-ar fi fost operați. Ar fi trecut durerea de la sine? Ar fi trecut oare doar dacă oamenii ar fi crezut că sunt tratați? Dacă da, atunci se justifică operația? Cine ar vrea să fie operat când poate obține aceleași rezultate prin alte metode? Așa că este important să aflăm dacă operația este utilă sau se poate și fără.
Ca să aflăm e nevoie de un studiu clinic cu grup de control care să primească un placebo – o operație simulată. Un astfel de studiu a fost făcut abia în 2002 și publicat într-unul dintre cele mai prestigioase jurnale medicale, New England Journal of Medicine.48 Să vedem în ce a constat. 180 de pacienți au fost împărțiți în trei grupuri: două care au primit o operație reală (debridare sau lavaj) și unul care a primit o operație falsă (s-a făcut incizia, dar nu s-a curățat nimic). Evoluția pacienților a fost urmărită timp de doi ani și, spre surprinderea medicilor, n-a fost niciun moment în care cei care au primit operații reale să se simtă mai bine decât ceilalți. Simplu spus, pe toți i-au durut la fel de mult genunchii și au avut aceeași mobilitate fizică, indiferent dacă au primit operație reală sau falsă.
Cum era de așteptat, acest studiu a creat o controversă, unii chirurgi alegând să-l ignore din diverse motive. Dar pentru că un astfel de rezultat nu poate fi ignorat de comunitatea științifică, în următorii ani au fost făcute și alte studii asemănătoare. În 2008 a apărut o recenzie Cochrane care a concluzionat că operația artroscopică nu e mai bună decât un placebo în cazul osteoartritei. În 2015, alt jurnal de top, BMJ, a publicat o recenzie sistematică ce a inclus nouă studii clinice care au evaluat beneficiile operației. Concluzia? Comparativ cu operația simulată, cea reală a dus la o reducere foarte mică a durerii în perioada de 3-6 luni după operație, dar nu și pe termen lung. Pe o scară de la 0 la 100, durerea a fost redusă în această perioadă cu 3-5 puncte (o valoare fără relevanță clinică). N-a existat niciun beneficiu pentru funcționarea fizică și au fost identificate anumite riscuri. Toate luate împreună îi fac pe autori să nu recomande această operație.49
După recenzia făcută de Cochrane, NICE (National Institute for Health and Care Excellence, din Marea Britanie) și-a schimbat recomandările și nu mai recomandă debridarea și lavajul pentru osteoartroză (decât într-un caz special în care genunchiul se blochează).
Cum au reacționat cei care promovează operația artroscopică? Amuzant. Redactorii jurnalului Arthroscopy i-au acuzat pe cei de la NEJM că ar avea ceva cu artroscopia și ar publica intenționat doar studii clinice „cu rezultate negative” și au contestat etica unor astfel de experimente. Ba mai mult, i-au făcut nebuni pe participanți:
„Serios, ce pacient normal […] ar fi de acord cu o operație simulată? […] Ne temem că metodele operațiilor simulate duc la eroare de selecție, astfel că pacienții care nu sunt tocmai întregi la minte sunt selectați ca participanți, iar cercetarea făcută pe astfel de indivizi nu poate fi generalizată la pacienți sănătoși din punct de vedere mental.”50
Gata, s-a rezolvat problema: redactorii jurnalelor sunt rău-intenționați, medicii care au făcut experimentele sunt imorali, iar pacienții nebuni.
Am dat acest exemplu pentru a scoate în evidență câteva lucruri care o să fie utile când o să evaluăm acupunctura și homeopatia. Am văzut că oamenii care au trecut prin operație au fost mulțumiți de rezultat deși curățarea efectivă a articulației nu a avut nicio relevanță. Ce a contat a fost efectul placebo, efect care poate fi obținut și fără operație. Operația este mai bună decât să nu faci nimic, dar asta nu înseamnă că e justificată. De exemplu, exercițiul fizic (recomandat de un specialist) aduce beneficii peste placebo. Dar înainte de toate, trebuie să știm care tratamente sunt placebo și care sunt cu adevărat eficiente. Ca să aflăm asta trebuie să apelăm la cele mai bune studii.
Să trecem la acupunctură.
Acupunctura
Istorie
Acupunctura este o formă de medicină alternativă ce folosește înțeparea unor puncte de pe corpul unui om pentru a îi debloca/echilibra „energia” care se presupune că circulă pe anumite meridiane. Această „energie” este numită qì în chineză (氣, citit între ci și ți), ki în japoneză (気, citit ki) și gi în coreeană (기, citit tot ki, dar transcris gi din motive mai complicate). Simbolul înseamnă în original aer sau stare de spirit/voință, dar este folosit cu sens spiritual în diverse cuvinte, precum reiki (霊気). E un simbol foarte interesant, aș mai scrie despre cum e folosit, dar să ne întoarcem la acupunctură.
Qi-ul a fost descris prima dată acum mai bine de 2000 ani și de atunci au apărut mai multe școli de acupunctură, unele susținând că există 14 meridiane principale, cele mai multe susținând că există doar 12; unele integrând și conceptele yin și yang, altele nu, iar cele ce le includ le interpretează în feluri diferite. Aceste nepotriviri au apărut și din cauză că meridianele n-au putut fi observate în mod obiectiv. În China antică era interzisă disecția cadavrelor, așa că tămăduitorii vremii au trebuit să presupună cum funcționează corpul uman și au venit cu tot felul de idei. De exemplu, o astfel de idee a fost că trupul este format din 365 de părți distincte (doar pentru că erau 365 de zile într-un an). Ideea că sunt 12 meridiane e posibil să fi venit de la faptul că erau 12 fluvii în China. În schimb în Europa disecțiile erau permise și astfel ideile erau testate. De exemplu, în Grecia antică se credea că uterul se plimbă prin corpul femeii și duce la diverse boli. Disecând cadavre, Herophilos a contrazis această idee. În secolul al XVI-lea, Giorlamo Fabrizio a descoperit că venele au valve într-un singur sens și a pus astfel bazele înțelegerii sistemului circulator și a felului în care oxigenul și nutrienții sunt transportați. Am putea spune că a descoperit cum circulă energia în corp.
Pe de o parte avem medicina europeană care a evoluat încet, prin contrazicerea sau confirmarea unor idei și prin experimentare și observare, iar pe de altă parte avem medicina chineză care nu s-a putut bucura de observarea directă a anatomiei umane și a mers pe presupuneri. În felul acesta ideile greșite n-au dispărut. Când doi experți au avut opinii diferite și-au format fiecare propria școală, fiind convinși au dreptate. Punctele de acupunctură, meridianele și „energia qì” nu au nicio bază în lumea reală, n-au putut fi observate în mod obiectiv, iar studiile moderne (inclusiv cele publicate în jurnale de medicină alternativă) arată că efectele asupra sănătății sunt la fel, oriunde ar fi plasate acele. Indiferent dacă acupunctura e făcută de un specialist care știe unde să pună acele sau punctele sunt alese la întâmplare de o maimuță, efectele sunt aceleași.33
Totuși, acupunctura ar putea funcționa altfel pentru reducerea durerii. Există o teorie numită gate control theory of pain care spune că anumiți stimuli nedureroși pot închide „poarta” prin care stimulii dureroși ajung la sistemul nervos central. Această teorie a fost prima dată propusă în 1965 și ar putea explica felul în care introducerea unor ace a putea reduce durerea. O altă posibilă explicație (pe care eu o consider mai plauzibilă) este faptul că acupunctura are ca efect producerea de endorfine.35 Însă e de reținut că multe activități produc endorfine (exercițiul fizic, masajul, râsul, sexul etc).36 După cum o să vedem mai târziu, acupunctura s-ar putea să funcționeze pentru anumite tipuri de durere. În schimb, pentru vindecarea oricăror altor probleme de sănătate nu există o explicație plauzibilă.
După ce acupunctura a devenit populară în Occident, a început să fie testată. Multe studii din anii ’70 și ’80 însă erau de calitate slabă pentru că nu aveau grup de control. Fără grup de control e greu de spus dacă efectul observat e un efect al procedurii aplicate sau e efectul placebo. Cu alte cuvinte, pacienții s-au făcut bine pentru că acupunctura funcționează sau doar pentru că au crezut că funcționează? Dacă a doua variantă e cea corectă, atunci n-ar fi util să folosim acupunctura dacă avem alte opțiuni (care chiar funcționează) pentru că oricum efectul placebo va fi prezent. Dacă avem de ales între efectul placebo și efectul placebo + efect real, e simplu de ales.
Așa că e important să testăm acupunctura folosind și un grup de control. Dar cum putem să-i facem pe pacienți să creadă că li se face acupunctură când nu li se face?
O soluție e să se folosească înțepături superficiale. Conform teoriei chinezești, pentru a ajunge la meridiane trebuie ca acul să pătrundă cel puțin 1 cm. Dacă acul doar înțeapă ușor pielea, nu ar trebui să aibă vreun efect terapeutic, iar pacientul ar crede că i se face acupunctură reală. O altă propunere a fost împlântarea acelor la întâmplare, nu în puncte de pe meridiane și după cum am văzut mai sus nu există nicio diferență între acupunctura reală și cea făcută la întâmplare. În anii ’90 s-a insistat foarte mult pe folosirea acestor forme de „acupunctură simulată” pentru comparație. În anii 2000 a început să fie folosită o tehnică și mai bună de „acupunctură simulată”, folosind ace telescopice – adică ace pe care pacientul le vede intrând în piele, dar care în realitate se retrag și nu înțeapă pielea. De-a lungul timpului metodele de testare s-au îmbunătățit și cu cât au devenit mai bune, cu atât acupunctura a părut tot mai puțin eficientă, sugerând că nu e altceva decât un placebo.
În 1976, Organizația Mondială a Sănătății a produs un raport în care zicea că acupunctura este utilă pentru multe probleme de sănătate, iar în 2003 l-a actualizat, menținând recomandările pentru o parte din afecțiuni. Acest raport însă a inclus studii de slabă calitate (fără grup de control) și multe studii din China (o să vedem imediat de ce e asta o problemă). În loc să filtreze studiile în funcție de calitatea lor, raportul OMS a inclus aproape tot, căzând în capcana GIGO (garbage in, garbage out). Iar abordarea asta se explică, poate, prin faptul că autorii raportului au fost toți acupuncturiști, deși în general se obișnuiește ca o comisie să includă și critici și proponenți.
Întreaga parte de mai sus e o sinteză luată din capitolul despre acupunctură din cartea Trick or Treatment de Simon Singh și Edzard Ernst, pe care v-o recomand și care a fost tradusă în română cu titlul Adevărul despre medicina alternativă (Humanitas).34 În continuare o să ne uităm mai în detaliu la calitatea studiilor și la ce ne spune cea mai bună cercetare.
Calitatea studiilor
Pentru orice posibil tratament e nevoie să ne uităm la studii de cea mai bună calitate pentru a afla cât de bine funcționează. Așa se procedează în medicină în prezent, iar medicina alternativă nu ar trebui să primească tratament special. Indiferent cum se presupune că funcționează o anumită intervenție, ar trebui să o putem verifica uitându-ne la rezultate: se fac oamenii bine datorită intervenției sau nu? Standardul în testarea tratamentelor este studiul clinic randomizat cu grup de control și mascare dublă (dublu-orb), despre care am amintit un pic mai sus. Să ne uităm acum la calitatea acestor studii atunci când testează efectele acupuncturii.
Multe dintre studiile despre acupunctură sunt publicate în China și asta-i o problemă. Nu pentru că ar avea cineva ceva cu chinezii, ci pentru că studiile din China sunt mai slabe decât cele din Occident. În ultima vreme este un asalt de studii proste sau chiar falsificate ce vin din această țară. Să ne uităm mai în detaliu la calitate, concentrându-ne pe acupunctură.
Niște autori au vrut în 2009 să verifice câte studii clinice randomizate din China sunt într-adevăr randomizate. Au găsit 3137 de studii aparent randomizate și au contactat autorii pentru a afla exact cum le-au făcut. Jumătate au fost studii din medicina convențională și jumătate din medicina tradițională. Doar 6,8% au fost cu adevărat randomizate, ceea ce arată că autorii nu știu să facă studii riguroase. În comparație, studiile făcute pentru aprobarea unor medicamente au fost toate de calitate corespunzătoare.1
O altă problemă majoră în China e publication bias – tendința de a publica doar rezultatele pozitive și de a le uita pe cele negative sau neinteresante. Dacă ne uităm la toate studiile din perioada 1966-1995 care au evaluat acupunctura vedem că absolut toate studiile din China, Japonia, Hong Kong și Taiwan au zis că acupunctura e mai bună decât placebo sau alt tratament; la fel și 10 din 11 studii din URSS/Rusia. Astfel de rezultate ar fi imposibile dacă n-ar exista erori sistematice de publicare. În astfel de țări sunt publicate aproape exclusiv doar rezultatele care arată că un tratament este eficient. Indiferent de tratament. Pentru comparație, autorii acestei analize s-au uitat și la studii care au evaluat alte intervenții în afară de acupunctură și au descoperit că tratamentul testat era mai bun în doar 75% din cazuri în Anglia, 89% din cazuri în Japonia, 95% din cazuri în Taiwan, 97% din cazuri în URSS/Rusia și 99% din cazuri în China. Mai mult, absolut niciun studiu publicat în China sau Rusia, indiferent ce a testat, nu a găsit că tratamentul testat ar fi ineficient.2 Absolut incredibil!
Un articol mai recent, din 2014, s-a uitat la 840 de studii clinice (în total 71 mii de participanți) despre acupunctură, toate publicate în China și a descoperit o situație la fel de proastă: 99,8% dintre ele au raportat rezultate pozitive. Dintre studiile care au comparat acupunctura cu tratamente convenționale, 88,3% au avut rezultate în favoarea acupuncturii, iar 11,7% n-au găsit diferențe între tratamente, dar autorii tot au scris în concluzii că acupunctura e mai bună! Cum se poate așa ceva? Pe de o parte este calitatea slabă a studiilor. Acest articol din 2014 s-a uitat și calitatea celor 840 de studii clinice și a descoperit că foarte puține au raportat detaliile așa cum ar trebui. De exemplu, doar 4,9% au spus cum au făcut mascarea (blinding) – un număr incredibil de mic.3 Pe de altă parte, probabil în conformitate cu ideologia comunistă, în China este considerat ofensator ca un cercetător să publice un rezultat care contrazice credințele colegilor săi. Practic, chinezii publică doar ceea ce le confirmă credințele. Studiile sunt făcute degeaba pentru că n-o să descopere niciodată nimic nou. Asta nu-i știință, asta-i ideologie. Sau cum zicea Edzard Ernst, putem pur și simplu să uităm de studiile chinezești despre acupunctură.
O soluție pentru ca toate studiile să fie publicate indiferent de rezultate este pre-înregistrarea lor. Să ne uităm câte studii despre acupunctură au fost pre-înregistrate. Din ianuarie 2014 până în prezent, niște autori au identificat 96 de astfel de studii. Dintre ele, doar 19,3% au fost pre-înregistrate. Pentru 37,5% dintre acestea, numărul de înregistrare n-a fost disponibil, deci nu pot fi verificate. Pentru cele care au putut fi verificate, autorii analizei s-au uitat la ceea ce scrie în protocolul de pre-înregistrare („O să facem asta, asta și asta…”) și la articolele publicate („Am făcut asta, asta și asta…”). În 45% din cazuri au fost nepotriviri, iar 71% dintre nepotriviri erau făcute astfel încât rezultatele obținute să fie semnificative. De exemplu, în jumătate dintre cazuri au fost modificate criteriile de includere sau excludere.4 Ce și cum s-a măsurat a fost modificat astfel încât acupunctura să pară eficientă (ceva de genul „dacă nu-i punem pe ăștia din a treia săptămână, acupunctura funcționează pentru femei”).
Atunci când vrem să vedem ce ne spune totalitatea dovezilor despre un posibil tratament facem recenzii sistematice. S-au făcut multe și despre acupunctură, majoritatea în China. Și, cum era de așteptat, și recenziile sistematice din China au probleme foarte mari. O analiză a descoperit că multe dintre ele sunt incomplete, conțin greșeli și sunt chiar înșelătoare. Altă analiză a descoperit că nu au fost evaluate riscurile de erori, iar alta că nu se conformează standardului PRISMA. E destulă cantitate și aproape deloc calitate. E crucial ca în viitor recenziile să se concentreze pe calitate, altfel sunt inutile.5
O recenzie sistematică a recenziilor sistematice din perioada 1996-2005 despre acupunctură a descoperit că recenziile sistematice au tendința să exagereze eficiența din cauză că includ studii slabe sau pline de erori. Iar dacă sunt aplicate mai strict criteriile de calitate, acupunctura încetează să funcționeze.6
Pe lângă toate acestea, mai sunt și alte probleme cu studiile publicate în jurnalele de medicină alternativă. Calitatea e atât de slabă încât unele dintre ele ar trebui de-indexate.
Pe scurt, dacă nu filtrăm studiile în funcție de calitate, dacă acceptăm orice, atunci orice o să pară că funcționează, indiferent cât de inutil este în realitate. Dar este foarte important să putem face diferența între ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează, mai ales că este vorba de sănătatea noastră.
Studii de calitate
Cele mai de calitate recenzii sunt făcute de Colaborarea Cochrane. Să ne uităm ce spun cele mai bune dovezi despre acupunctură. Există o mulțime de recenzii Cochrane și ne spun că acupunctura nu este mai bună decât placebo pentru o gamă largă de probleme, printre care: incontinență urinară, oreion, recuperare după traume cerebrale, insomnie, epilepsie, astm cronic, concepție asistată, renunțare la fumat, ADHD, glaucom, artrită reumatoidă sau autism.7 Puteți vedea toate recenziile Cochrane despre acupunctură pe www.cochrane.org. Aproape toate spun ori că acupunctura nu este eficientă, ori că nu există suficiente studii de calitate. Există câteva excepții care spun că acupunctura poate fi utilă pentru unele tipuri de dureri. Hai să ne uităm mai în detaliu cum stă treaba cu durerea.
O recenzie sistematică publicată în BMJ în 2009 de către un anestezist (Madsen) și doi membri Cochrane (Gøtzsche și Hróbjartsson, autori și ai unei recenzii despre efectul placebo) arată că a fost observat un efect analgezic mic pentru acupunctură (comparativ cu acupunctura simulată), efect care nu are mare relevanță clinică și e greu de diferențiat de erori.8
O recenzie sistematică de recenzii sistematice publicată în Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine (un jurnal favorabil medicinei alternative) spune că dovezile în favoarea acupuncturii (vs. acupunctură simulată) pentru durerea de spate acută sunt contradictorii, iar pentru cea cronică există beneficii pe termen scurt (comparativ cu lipsa unui tratament), însă calitatea recenziilor incluse a fost mică.9
O recenzie sistematică a recenziilor sistematice publicate începând cu 2000 a găsit 57 care evaluau eficiența acupuncturii asupra durerii. Doar câteva au fost de calitate excelentă, iar concluziile au fost unanime doar pentru dureri la gât (acupunctura reduce durerea). Pentru celelalte, concluziile au fost contradictorii. Au fost raportate și unele efecte adverse serioase (95, dintre care cinci decese). Există foarte puține dovezi cu adevărat convingătoare că acupunctura este utilă pentru reducerea durerii. O recenzie a recenziilor Cochrane, care au calitate metodologică foarte mare, arată că acupunctura este eficientă pentru unele tipuri de dureri: migrenă, cefalee nonmigrenoasă (tensională), dureri de gât, osteoartrită periferică.10
În concluzie, dacă ne uităm la dovezile cele mai bune și avem o minte deschisă spre ce ne spun dovezile, trebuie să fim de acord că acupunctura nu funcționează mai bine decât un placebo pentru nicio problemă/afecțiune/boală, cu excepția unor tipuri de durere.
Homeopatia
Istorie
Homeopatia e o formă de medicină alternativă ce folosește pe post de remedii soluții atât de diluate încât nu mai conțin nicio moleculă din substanța activă, oricare ar fi ea. Se presupune că apa păstrează memoria substanțelor care au fost în ea și apoi transmite aceste amintiri corpului, care astfel își dă seama care este problema și se vindecă. Sau ceva asemănător. Homeopatia a fost inventată pe la începutul secolului al XIX-lea de Samuel Hahnemann după ce a consumat o plantă numită Cinchona ce conține chinină și a observat că îi produce simptomele malariei. Chinina la vremea respectivă era folosită ca tratament contra malariei, așa că Hahnemann s-a întrebat dacă nu cumva tratamentele produc efectele bolii atunci când sunt luate de oameni sănătoși. A mai încercat cu câteva substanțe și a observat că da. Așa că s-a gândit să inverseze principiul și a formulat astfel „legea similitudinii”: ceea ce produce simptome la omul sănătos, poate vindeca omul bolnav care are aceleași simptome. Pe urmă, lui Hahnemann i-a venit ideea că dacă substanța este diluată funcționează mai bine. Iar cum obișnuia să transporte aceste substanțe pe cai, unde erau scuturate, s-a gândit că asta are un efect și mai bun și a recomandat ca remediile să fie întotdeauna agitate și diluate, un proces pe care l-a numit potențare.
Ziceam că diluția e atât de mare încât nu există nicio moleculă din substanța originală în preparatul homeopat. N-o să intru în prea multe detalii, dar diluția recomandată de Hahneman este 30C. Ce înseamnă asta? C este numărul roman 100, iar 30 este numărul de repetiții ale procesului de diluare. În practică, 30C înseamnă o diluție de 10030, adică se iau, să zicem, 990 mℓ de apă și se adugă 10 mℓ dintr-o altă substanță. Obținem un litru de diluție 1C, din care luăm 10 mℓ și îi punem în alți 990mℓ de apă. Acum avem o diluție de 2C. Repetăm procesul până obținem 30C. Dacă vrem să obținem Oscillococcinum continuăm până la 200C.
Hahnemann s-a gândit și la cum ar putea descoperi mai multe remedii homeopate și a făcut niște experimente („probe”, sau prüfen în germană) dând presupuse remedii homeopate unor persoane sănătoase și cerându-le să-și noteze simptomele. După ce a adunat o listă de simptome a folosit legea similitudinii și a zis că remediile respective sunt bune pentru oamenii bolnavi care au fix acele simptome. În 1846 a publicat Materia Medica Pura, o carte în șase volume ce conține prüfen pentru 67 de remedii homeopate. De-a lungul timpului au fost adăugate și alte substanțe, iar în prezent sunt peste 1.000. Din păcate în practică experimentele prin care se determină simptomele nu sunt făcute prea bine, după cum a arătat o recenzie a celor făcute între 1945 și 1995, publicată în jurnalul Homeopathy.11
Având în vedere legea similitudinii, homeopații consideră că vindecă pe bază de simptome, nu neapărat pe bază de dignostice moderne. De exemplu, o consultație homeopată ia în considerare toate simptomele, chiar dacă din punctul de vedere al medicinei moderne nu sunt legate între ele. Uneori pacientul este întrebat și despre personalitate sau preferințe. După ce sunt colectate toate datele, homeopatul apelează la Materia Medica și caută cel mai potrivit remediu. În teorie ar trebui ca mai mulți homeopați diferiți să prescrie același remediu, însă în practică rar se întâmplă asta. Homeopați diferiți prescriu remedii diferite pentru aceleași simptome și nu prea sunt în stare să spună dacă un simptom este produs de o substanță sau nu. Mai mult ghicesc.12
Revenind la istorie, homeopatia a cunoscut o scurtă perioadă de glorie și apoi a decăzut, fiind criticată și de medici și de oponenții medicinei din acea vreme. Între timp, homeopatia a fost introdusă în India în 1829 de către un sas din Transilvania, Martin Honigberger, și s-a răspândit rapid pentru că era percepută ca fiind opusă medicinei imperialiste practicate de invadatorii britanici. În anii ’70 a fost timpul ca India să exporte înapoi homeopatia către Occident și pentru că venea din India (împreună cu Ayurveda sau acupunctura), a fost percepută ca fiind holistă și exotică.
În lumea științifică homeopatia a fost în mare parte ignorată până când în 1988 Jacques Benveniste a publicat în Nature un articol în care a arătat că o soluție atât de diluată încât nu mai conținea nicio moleculă din substanța activă a influențat un sistem biologic. Cu alte cuvinte, a arătat că apa are memorie, deci homeopatia are o bază științifică.13 Să facem o pauză să ne gândim că un astfel de articol a fost publicat în cel mai prestigios jurnal științific. Uneori am auzit susținătorii medicinei alternative spunând că cercetarea „alternativă” este suprimată, însă acest articol și faptul că există zeci de jurnale dedicate medicinei alternative sunt dovada că nu există o astfel de suprimare, iar atitudinea acestor susținători este doar un mod de a nega realitatea. Cam cum ziceau redactorii de la Arthroscopy despre NEJM. Revenind la studiul lui Benveniste, vă amintiți cât de importantă este replicarea în știință, nu? Dacă nu, atunci puteți citi articolul ăsta. Fiind o descoperire atât de importantă, mai mulți oameni de știință au încercat replicarea studiului lui Benveniste și toți au eșuat.14 Așa că rezultatul inițial a fost unul fals. Apa nu are memorie.
Ca și la acupunctură, această primă parte despre homeopatie am sintetizat-o din cartea lui Simon Singh și Edzard Ernst, Trick or Treatment, pe care v-o recomand din nou.15
Este homeopatia eficientă?
Ca de obicei, trebuie să ne uităm la ce spun recenziile sistematice, nu să ne alegem studiile individuale pe care le preferăm. Trebuie să ne uităm la totalitatea dovezilor.
Să începem cu o recenzie publicată în 1997 în The Lancet de Linde și colegii.16 Concluzia ei este următoarea: rezultatele meta-analizei nu sunt compatibile cu ipoteza că efectele clinice ale homeopatiei se datorează în totalitate efectului placebo. Mai simplu, autorii spun că homeopatia funcționează. Cum probabil bănuiți, această recenzie a fost popularizată și folosită de homeopați pentru a își justifica practica. Însă concluzia mai are o parte: nu au fost găsite dovezi suficiente care să arate că homeopatia este eficientă pentru vreo condiție clinică; e nevoie de mai multă cercetare riguroasă și sistematică. Adică deși studiile arată că homeopatia funcționează în general, nu știm în mod concret pentru ce este bună, iar studiile sunt de calitate slabă. Prin urmare, această recenzie sistematică nu poate fi folosită pentru a justifica homeopatia. Chiar și autorii ei consideră că e nevoie de mai multă cercetare pentru a se clarifica lucrurile.
Să ne uităm un pic la calitatea studiilor legate de homeopatie. Doi dintre autorii recenziei de mai sus au publicat în 2001 alte recenzii în care au evaluat, de data asta, calitatea și au descoperit o calitate foarte slabă a studiilor. De exemplu, una dintre recenzii a găsit 59 de studii, dintre care doar 29% au folosit grup de control placebo, doar jumătate au fost randomizate, iar 64% nu au raportat câți pacienți au fost inițial și câți au renunțat.17 Acestea sunt lucruri de bază, fără de care studiile sunt aproape inutile. Și pentru că înainte am vorbit de replicarea studiului lui Benveniste, să ne uităm și la situația replicării în studiile pre-clinice din homeopatie. O recenzie sistematică s-a uitat la 61 de modele (experimente) și a găsit încercări de replicare doar pentru 3 – și toate au eșuat. Deci practic rata de replicare este zero. O recenzie mai nouă s-a uitat la 67 și a concluzionat că niciun rezultat n-a putut fi replicat de toți investigatorii.18
După ce a fost publicată recenzia din 1997, au existat mai multe încercări de reinterpretare a datelor pe care le-a inclus. O recenzie sistematică de recenzii sistematice din 2002 a găsit 6 astfel de interpretări, dar mai important decât atât, a găsit alte 10 recenzii independente. După ce a combinat datele din toate acestea autorul a ajuns la concluzia că tratamentele homeopate nu au fost mai bune decât un placebo pentru nicio condiție și n-a fost găsit niciun remediu care să aibă efecte clinice demonstrate care să fie în mod convingător diferite de un placebo.19 E un mod complicat de a spune că homeopatia nu funcționează.
În 2005 a fost publicată în The Lancet o altă recenzie sistematică despre homeopatie, de către Shang și colegii.20 După ce au analizat 110 studii despre homeopatie și 110 despre medicina convențională, concluzia lor a fost că homeopatia nu funcționează mai bine decât un placebo. A existat un efect foarte mic al homeopatiei, care poate fi explicat prin erorile date de calitatea slabă a studiilor. De menționat că autorii au folosit niște criterii pre-specificate de selecție și analiză a datelor, ceea ce dă un plus de calitate recenziei. Bineînțeles, homeopații n-au fost de acord cu aceste concluzii și au încercat să o reinterpreteze. Autorii unui articol publicat în 2008 în jurnalul Homeopathy au găsit un alt mod de a interpreta datele și, surpriză, au concluzionat că homeopatia nu este placebo. De fapt, oricât s-au chinuit n-au putut să zică mai mult decât „rezultatele noastre nici nu dovedesc că homeopatia este mai bună decât efectul placebo și nici opusul”.21 Reinterpretările sunt de multe ori problematice, iar asta este în mod special problematică. Este genul de reinterpretare care poate fi ignorată pentru că nu aduce nimic nou și este mai mult o scuză bazată pe greșeli decât un argument bazat pe dovezi.
O recenzie sistematică din 2007 s-a uitat la eficiența remediilor homeopate pentru problemele de sănătate ale copiilor și adolescenților, iar concluzia sa este că dovezile riguroase nu sunt convingătoare pentru a recomanda homeopatia pentru vreo problemă.28
În 2010, guvernul Marii Britanii a vrut să afle dacă e justificat să mai finanțeze homeopatia. Pentru asta a fost făcut un raport care în esență este o recenzie sistematică, în care au fost analizate dovezile după criteriile științifice standard (adică a fost făcută o căutare sistematică, s-a pus accent pe studiile clinice randomizate cu grup de control, au fost incluse studiile de calitate etc.). Raportul concluzionează că homeopatia este placebo și guvernul n-ar trebui să o finanțeze în același fel în care finanțează medicina convențională – pentru că medicina convențională funcționează, iar homeopatia nu.22
În 2009 în Elveția a fost un referendum în care elvețienii au decis că homeopatia și alte practici alternative trebuie să fie acoperite de asigurările medicale. Așa că în 2011 guvernul a cerut întocmirea unui raport ca să afle dacă homeopatia chiar funcționează. Raportul a spus că da.23 Și acum urmează partea interesantă.
Un articol publicat în Swiss Medical Weekly (jurnalul oficial al Societății Elvețiene de Boli Infecțioase, al Societății Elvețiene de Medicină Internă și al Societății Elvețiene de Pneumologie) oferă o critică a raportului și trage concluzia că acesta este greșit din punct de vedere științific, logic și etic, că nu conține studii noi (neincluse în alte recenzii/rapoarte) și că denaturează studii demonstrate anterior ca fiind slabe, iar autorii au încălcat principiile de integritate ale Academiei de Arte și Științe din Elveția.24
Concret, raportul include și studii de slabă calitate, studii observaționale, serii de cazuri, studii de cohortă, care în mod normal ar fi excluse dintr-o analiză riguroasă. Autorii în loc să facă o căutare online s-au folosit de „experți” pentru a găsi studii (cât de suspect sună asta!) și au inclus diverse lucrări care nu sunt disponibile online, ceea ce înseamnă că ori sunt foarte vechi (și cu metodologie chestionabilă), ori nu sunt publicate în sistem peer-review. Interesant e că studiile pe care se bazează analiza nu spun că homeopatia funcționează, dar autorii raportului le „reinterpretează” și obțin exact concluzia dorită. Alt fapt dubios este că susțin că raportul lor este mai mult decât o recenzie sistematică pentru că include și date despre siguranță, dar în realitate nu conține astfel de date „din lipsă de infrastructură, metodologie și timp”. Spre deosebire de ceea ce cred autorii, unele recenzii sistematice evaluează și siguranța tratamentelor, în schimb în raportul de față ei sar peste evaluarea siguranței, declară homeopatia sigură și apoi se laudă că doar ei au evaluat și siguranța. Și ca să fie și mai amuzant, deși n-au avut timp să evalueze siguranța, au avut timp să scrie un capitol întreg în care să atace medicina bazată pe dovezi, în special studiile clinice și, în esență, să argumenteze că nu e etic să testăm niciun tratament, trebuie să le folosim fără să le testăm. Cum se explică aceste lucruri bizare din raport? Poate autorii au conflicte de interese? Ei declară că nu au:
Nobody involved in the compilation had any financial or other conflict of interest. Whenever expert advice was sought from a physician who himself uses the method in question, independent experts were also consulted.
Deci niciunul dintre autorii raportului nu are niciun conflict de interese, financiar sau de alt tip, iar când au cerut opinii de la medici care practică homeopatia au căutat confirmare independentă. Asta e declarația lor – în realitate toți în afară de unul sunt homeopați. Toți au conflicte de interese. Dacă raportul spune că homeopatia funcționează, au de câștigat pentru că o să primească bani din asigurările medicale. Autorii au conflicte de interese, dar neagă că ar avea, iar asta este o problemă de integritate. E una să nu le declari și alta să le negi. Dacă raportul ar fi fost bine făcut, simpla existență a unor conflicte de interese n-ar fi contat atât de mult, însă atunci când autorii fac tot posibilul să reinterpreteze rezultatele în favoarea homeopatiei, folosesc metode suspecte de evaluare și afirmă că homeopatia funcționează, în ciuda dovezilor, e o problemă mult prea mare să fie ignorată.
Tot ce reușește să demonstreze acest raport este că homeopații sunt în stare să distorsioneze dovezile pentru a-și susține credințele.
Și ca să încheiem cu rapoartele, în 2015 National Health and Medical Research Council din Australia a publicat o declarație însoțită de o analiză sistematică riguroasă a dovezilor care arată că homeopatia nu este eficientă pentru nicio problemă de sănătate. Au fost evaluate 68 de boli și pentru niciuna homeopatia nu este eficientă.25
Să ne uităm acum la ce ne spun și recenziile Cochrane. Există câteva, nu atât de multe ca la acupunctură, și arată că homeopatia nu este mai bună decât un placebo. Puteți găsi aceste recenzii pe www.cochrane.org. Printre altele, homeopatia este ineficientă pentru influenza (sau bolile asemănătoare), ADHD, astm cronic sau sindromul intestinului iritabil.26 Edzard Ernst a făcut o recenzie a recenziilor Cochrane și a arătat că remediile homeopate nu sunt mai bune decât bomboanele de zahăr.27 Interesant este că autorii recenziilor Cochrane despre homeopatie sunt în majoritate homeopați. Interesul lor este să arate că homeopatia este eficientă, dar pentru că trebuie să respecte standardele de calitate ale Colaborării Cochrane nu pot să aleagă studiile care le convin, așa că sunt forțați să fie obiectivi. Spre exemplu, doi dintre autorii unei recenzii sunt Robert Mathie și Peter Fisher, homeopați care în general insistă că homeopatia este eficientă, deși în recenzia lor au arătat că Oscillococcinum nu este eficient pentru influenza.
Anul trecut în BMJ a fost publicat un articol de tip dezbatere în care întrebarea a fost „Ar trebui ca doctorii să recomande homeopatia?”, iar autorii au fost Peter Fisher (care a spus da) și Edzard Ernst (care a spus nu).29 Articolul a primit foarte multă atenție și are peste 100 de răspunsuri rapide – un fel de comentarii care în mod normal ar trebui să fie mai serioase, dar la acest articol au tăbărât homeopații cu prezentarea unor cazuri („am tratat eu pe cineva cândva”), și-au exprimat convingerea că homeopatia funcționează indiferent ce spune știința sau au venit cu alte opinii care ar fi putut lipsi. Printre răspunsuri sunt și unele bune, dar e o provocare să le găsești.
Să ne uităm la răspunsul rapid nr. 13, unul dintre cele documentate. Aici aflăm despre mai multe erori în afirmațiile lui Fisher. De exemplu, în favoarea homeopatiei citează mai multe recenzii sistematice. Prima este o scrisoare către redactori și conține comentarii legate de recenzia lui Shang et al. (2005), începe spunând „suntem de acord că homeopatia este placebo” și apoi scoate în evidență niște probleme. Dar nu este o recenzie sistematică. Nu contează, Fisher o citează în favoarea homeopatiei. A doua este o recenzie din 1991 (cam veche, aș zice) care spune că există niște dovezi pozitive pentru homeopatie, dar calitatea slabă a studiilor pe care se bazează acestea și riscul de erori sistematice de publicare ne împiedică să tragem concluzii definitive. Autorii fac apel să se facă mai multe studii riguroase. A treia este o referință către o recenzie din 2014 făcută de Mathie și alții, despre care o să discutăm imediat. Apoi citează raportul elvețian despre care am discutat înainte. În concluzie, complet neconvingător.
Fisher continuă dând exemple de studii observaționale care au arătat că pacienții care merg la homeopați sunt mai mulțumiți de tratament sau că iau mai puține antibiotice. O fi adevărat, dar e irelevant pentru întrebarea: funcționează homeopatia? În afară de raportul australian, pe care îl critică pentru că a comparat tratamente diferite, Fisher nu menționează nicio altă recenzie (dacă ar fi vrut să vorbească de tratamente specifice ar fi putut să-și citeze propria recenzie Cochrane despre care am zis mai sus, dar n-o citează pentru că i-ar strica argumentul).
Ernst începe scoțând în evidență faptul că studiile de slabă calitate produc ușor efecte „pozitive” pentru homeopatie, dar cele făcute riguros nu, iar cele mai multe recenzii arată că homeopatia nu funcționează. Pe lângă lipsa de eficiență, homeopatia are și riscuri, în special recomandările pe care le fac homeopații către pacienți de a renunța la tratamente convenționale. Satisfacția pacienților nu ține de folosirea homeopatiei, ci de alte lucruri, printre care și empatia medicilor și relația cu pacienții – lucruri care ar putea fi îmbunătățite în medicina convențională.
Dintre toate argumentele lui Fisher, singurul care a rămas în picioare este meta-analiza lui Mathie et al. (2014), care spune că „tratamentele din homeopatia individualizată s-ar putea să aibă efecte specifice mici”, dar că aceste rezultate trebuie interpretate cu rezervare din cauza calității slabe a studiilor din care provin.30 Nu-i cine știe ce, dar e pro-homeopatie. Oarecum.
Totuși, meta-analiza este una fundamental greșită, după cum arată Edzard Ernst.31 Pe scurt, rezultatele meta-analizei se bazează pe trei studii pe care autorii le-au ales mai mult sau mai puțin cum au vrut. De exemplu, au inclus un studiu, Jacobs (1994), dar au exclus altul, Walach (1997), deși acestea sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al calității. Singurele lucruri diferite sunt rezultatele: Jacobs spune că homeopatia funcționează, Walach că nu. Un alt studiu, White et al. (2003), care l-a avut co-autor și pe Ernst a fost de asemenea exclus, așa că Ernst i-a întrebat pe autori de ce l-au exclus. Răspunsul e incredibil:
„Mathie et al. au considerat că studiul nostru [White et al., 2003] NU este lipsit de interese personale. L-am întrebat pe Mathie de ce au considerat asta și mi s-a spus că e din cauză că am acceptat pastile gratis pentru studiu de la o farmacie homeopată. Aș argumenta că echipa mea a fost mult mai puțin afectată de interese personale decât autorii celor trei studii incluse (și bineînțeles pozitive), care se întâmplă să știu că sunt consultanți pentru producători homeopați.”
Nu e puțin suspect că Mathie et al. au exclus un studiu făcut de un critic al homeopatiei pe motiv că a primit pastile gratis pentru test și din cauza asta o să fie așa de pro-homeopatie încât o să distorsioneze rezultatele, dar în același timp au considerat că studiile făcute de oameni care lucrează la firme homeopate sunt ok? Poate că faptul că meta-analiza a fost finanțată de Manchester Homeopathic Clinic și de British Homeopathic Association are un pic de-a face cu justificările astea dubioase. Dacă studiul în cauză (White et al., 2003) ar fi fost inclus, Mathie și colegii ar fi fost forțați să spună că homeopatia nu funcționează.
În concluzie, homeopatia nu funcționează mai bine decât un placebo, este neștiințifică, iar folosirea ei este lipsită de etică.32
Concluzii
Bun, studiile arată că acupunctura și homeopatia nu funcționează, însă există mulți oameni care cred că funcționează. De ce se întâmplă asta? Cred că sunt două motive principale: unii s-au implicat prea mult și au ajuns să o vadă ca pe o ideologie, iar alții au avut experiențe personale convingătoare. Despre ideologie n-o să zic mare lucru pentru că nu cred că vreo persoană cu credință în homeopatie ar lua în considerare ce am scris mai sus. Dar cele mai multe persoane ajung să creadă că homeopatia funcționează pentru că au încercat și s-au făcut bine. Asta mă duce cu gândul la o practică de-a mea de acum câțiva ani. În fiecare primăvară și toamnă când mi se părea că urmează să mă răcesc luam un paracetamol. Efectul era că nu mă răceam aproape deloc.
Sau cel puțin așa credeam. Eram convins că paracetamolul previne răceala. Nu, serios, chiar eram convins! Dacă ameliorează simptomele de ce n-ar preveni îmbolnăvirea? Realitatea e că paracetamolul nu previne răceala.37 Atunci de unde venea încrederea mea că o previne? Cum am ajuns să cred un lucru greșit? Răspunsul stă în imunitatea naturală și în efectul placebo. Și cred că aceeași explicație este valabilă și pentru felul în care acupunctura și homeopatia par să funcționeze.
E un pic mai greu de explicat, așa că am făcut imaginea de mai sus din care sper să se înțeleagă mai clar. Avem trei elemente:
- Vindecarea naturală: de multe ori uităm că avem un sistem imunitar și că unele probleme de sănătate trec fără să facem nimic explicit. Că tot ziceam de răceală mai sus, e destul de clar că trece și dacă nu facem nimic special. Iar vindecarea naturală nu se limitează la răceală. De exemplu, se pare că un sfert dintre cei care suferă de depresie majoră își revin după 3 luni, iar 50-60% după un an. Asta fără nicio intervenție.43 Astmul dispare în cam 50% din cazuri într-o perioadă de 20-30 ani, rată care a rămas constantă timp de decenii. Astmul care apare la adulți pare să dispară în 11% din cazuri după 7 ani.52 Chiar și cancerul dispare uneori în mod natural. E posibil ca 22% dintre cancerele de sân detectate prin mamografie să se remită spontan în câțiva ani. Sau poate o parte dintre ele sunt identificate greșit ceea ce creează iluzia unei vindecări mai mari decât cea reală;44
- Efectul placebo: de multe ori atunci când știm că suntem tratați ne vindecăm mai repede decât dacă nu am face nimic. Dacă luăm o pastilă de zahăr și credem că este un medicament care ne vindecă, avem mai mari șanse să ne vindecăm decât dacă nu luăm nimic. Chiar și operațiile sunt supuse efectului placebo, după cum am văzut în introducere. Chiar și bebelușiii, chiar și animalele. Ce mi se pare cel mai interesant e că o parte din efect există doar la cei care observă animalul sau bebelușul, un fenomen numit placebo by proxy (placebo prin intermediar);46
- Alte efecte: întotdeauna există și efecte necunoscute, uneori confundate cu efectul placebo. Cel mai comun este efectul Hawthorne (ne comportăm diferit atunci când știm că suntem observați). Mai multe despre aceste efecte și despre ce înseamnă de fapt efectul placebo puteți citi într-un articol scris de Harriet Hall.
Apropo de efectul placebo, Samuel Hahnemann obișnuia să prescrie tratamente care nu erau nimic altceva decât un placebo. Făcea asta în mod intenționat în 54-85% din cazuri pentru că pacienții se așteptau să primească ceva. În urma analizelor jurnalelor și notițelor lui Hahnemann a fost publicat un articol în Homeopathy care prezintă niște informații interesante.45
Să vă prezint un exemplu. Calcarea carbonica sau conchae este un preparat homeopatic din carbonat de calciu extras dintr-o stridie. Carbonatul de calciu se mai numește calcar, marmură, piatră de var – depinde în ce formă îl găsim. Hahnemann considera acest remediu un placebo și îl dădea în special copiilor. Ulterior, calcarea carbonica a ajuns în Materia Medica, unde se află și în prezent și este descris ca „un remediu prin excelență” pentru mai multe probleme de sănătate. Aparent simbolul § (cu care Hahnemann își nota tratamentele care erau doar placebo) a fost uitat sau n-a fost înțeles.
Hahnemann considera că este foarte important ca pacienții să nu știe că primesc placebo. De exemplu, a scris următoarele:
„Pacienții care au încredere fermă în onestitatea și abilitățile medicului se vor mulțumi fără ezitare cu o doză de zahăr sau lapte, ce poate fi dată la câte două, patru sau șapte zile, după dorința pacientului; o astfel de abordare nu le va slăbi niciodată încrederea.”
Întotdeauna când încercăm să ne dăm seama de efectul real al unui tratament trebuie să ținem cont de toate lucrurile astea (vindecare naturală, efect placebo, diagnostic greșit, alte necunoscute) și de multe ori e complicat. De aceea e nevoie să apelăm la studii clinice, care sunt făcute tocmai pentru a separa efectul real al tratamentului de efectele nespecifice. E important să testăm tratamentele.
În cazul acupuncturii și al homeopatiei efectul real este inexistent. Excepție pare să facă acupunctura pentru anumite tipuri de durere. Prin urmare nu avem niciun motiv să apelăm la niște tratamente ineficiente atunci când avem ca alternativă tratamente eficiente. Nici măcar de la efectul placebo nu avem vreun beneficiu dacă, să zicem, luăm pastile homeopate pentru că și pastilele convenționale produc un efect placebo la fel de mare.38 În plus, pastilele convenționale au și un efect specific, ceea ce nu putem spune despre cele homeopate. Sesiunile de acupunctură au un efect placebo un pic mai mare, comparativ cu pastilele de zahăr, dar doar pentru percepția durerii.39 Și chiar dacă pacienții care apelează la homeopați se declară mai mulțumiți,40 probabil că efectul se datorează timpului și atenției pe care un homeopat își permite să le acorde în timp ce un medic convențional e prea ocupat și acordă mai puțin timp unui pacient. În plus, un studiu cu 44.000 de participanți arată că oamenii care apelează la homeopatie ajung să cheltuiască mai mult decât dacă ar apela doar la medicina convențională. Homeopatia nu le aduce niciun beneficiu real, ba chiar aduce o pierdere.41 Însă efectul negativ cel mai mare este că homeopații de multe ori recomandă renunțarea la tratamente utile.42
Atunci când avem mai multe tratamente disponibile e important să îl alegem pe cel mai bun. Acupunctura e bună pentru unele tipuri de durere, dar este ea cea mai bună opțiune? De exemplu, noile recomandări făcute de NICE (National Institute for Health and Care Excellence) spun că pentru durerile de spate e mai bun exercițiul fizic decât acupunctura.51 Decât să mergem la un acupuncturist mai bine alergăm sau înotăm sau facem yoga.
Înainte să închei vreau să spun ceva și despre termenul alopat pentru că am văzut că este folosit în mod greșit. Cuvântul a fost inventat de Hahnemann, este opusul lui homeopat și se referă la orice tratament care nu funcționează după principiul „cui pe cui se scoate” (like cures like). Exemple de tratamente alopate: paracetamolul, acupunctura, meditația, antibioticele, sunătoarea, ayurveda, medicina tradițională chineză, insulina, vitaminele etc.
Homeopatia nu trebuie confundată cu medicina naturistă. Unele plante sunt bune pentru sănătate, însă homeopatia nu este. Și nici măcar NCCAM/NCCIH (National Center for Complementary and Alternative Medicine) nu o recomandă.
Dacă practicați homeopatia sau acupunctura probabil o să reacționați la acest articol la fel cum au reacționat redactorii de la Arthroscopy când experimentele de calitate au început să arate că operația promovată de ei nu e justificată și există soluții mai bune. O să vă gândiți că pacienții s-au simțit bine după ce i-ați tratat. Și este adevărat, s-au simțit mai bine, dar nu datorită tratamentului în sine. Unii dintre ei s-ar fi simțit mai bine și fără să facă nimic, alții s-au simțit mai bine pentru că li s-a acordat timp, atenție și au fost tratați cu empatie. Unii dintre ei ar fi obținut același efect dacă ar fi mers la masaj sau ar fi făcut sport. Alții au luat în același timp și tratamente convenționale. Problema e că unii nu au luat. Problema și mai mare e că unora practicantul de medicină alternativă le-a recomandat să nu ia.
Pentru cei care oricum s-ar face bine, homeopatia funcționează. Orice ar funcționa pentru ei. Chiar și cititul acestui articol. Pentru cei care au nevoie de tratament real, homeopatia nu funcționează și sunt dați uitării. De către homeopați, cel puțin. Nimeni nu-și mai amintește de pacienții ăia pentru care n-a funcționat – probabil au făcut ei ceva greșit și de-aia n-a funcționat. Cei cu probleme grave ar face bine să apeleze la tratamente care funcționează pentru că homeopatia și acupunctura n-o să-i ajute. Cei cu probleme ușoare, dacă nu vor să apeleze la medicamente, n-are rost să arunce banii pe homeopatie – e mai ieftin un ceai. Pentru cei cu dureri de spate, da s-ar putea să vă ajute acupunctura, dar e mai ieftin și mai sănătos să alergați prin parc.
Recomandări:
David Colquhoun & Steven Novella (2013): Acupuncture is theatrical placebo. Anesthesia & Analgesia, 116(6), 1360-1363.
Edzard Ernst (2015): BMJ: Should doctors recommend homeopathy? Was it worth it?
Edzard Ernst (2016): The Making of a Homeopath.
Paul Glasziou (2016): Still no evidence for homeopathy. BMJ Blogs.
Harriet Hall despre acupunctură și despre homeopatie (YouTube).
Note:
1: Wu et al. (2009); pentru alte exemple de calitate slabă vezi și Tang et al. (1999);
2: Vickers et al. (1998);
3: Wang et al. (2014);
4: Su et al. (2015);
5: Ma et al. (2011); Liu et al. (2011); Liu et al. (2014);
6: Derry et al. (2006);
7: Wang et al. (2013); He et al. (2015); Wong et al. (2013); Cheuk et al. (2012); Cheuk & Wong (2014); McCarney et al. (1999a); Cheong et al. (2013); White et al. (2014); Li et al. (2011); Law & Li (2013); Casimiro et al. (2005); Cheuk et al. (2011);
8: Madsen et al. (2009);
9: Liu et al. (2015);
10: Lee & Ernst (2011); Ernst et al. (2011);
11: Dantas et al. (2007);
12: Vickers et al. (2000); Brien et al. (2004);
13: Davenas et al. (1988);
14: Hirst et al. (1993); Guggisberg et al. (2005);
15: Singh & Ernst (2008): Cap. 3 – The Truth About Homeopathy;
16: Linde et al. (1997);
17: Jonas et al. (2001); Linde et al (2001);
18: Vickers (1999); Witt et al. (2007);
19: Ernst (2002);
20: Shang et al. (2005);
21: Rutten & Stolper (2008);
22: House of Commons Science and Technology Committee (2010);
23: Börnhoft & Matthiessen (2011);
24: Shaw (2012);
25: Australian National Health and Medical Research Council (2015); National Health and Medical Research Council (2015);
26: Mathie et al. (2015); Heirs & Dean (2007); McCarney et al. (1999b); Peckham et al. (2013);
27: Ernst (2010);
28: Altunç et al. (2007);
29: Fisher & Ernst (2015);
30: Mathie et al. (2014);
31: Ernst (2015);
32: Goldacre (2007); Shaw (2010a); Smith (2012); Shaw (2015); Zawiła-Niedźwicki & Olender (2016);
33: Harris et al. (2005); Moffet (2009); Zhang et al. (2010);
34: Singh & Ernst (2008): Cap. 2 – The Truth About Acupuncture;
35: Han (2004); Wang et al. (2008);
36: Wildmann et al. (1986); Kaada & Torsteinb (1989); Eisenman (2008); Sprouse-Blum et al. (2010);
37: Allan & Arroll (2014);
38: Nuhn et al. (2010);
39: Kaptchuk et al. (2006);
40: Marian et al. (2008);
41: Ostermann et al. (2015);
42: Goldacre (2007); Ernst (2009); Shaw (2010b); Fisher & Ernst (2015);
43: Whiteford et al. (2013); Chin et al. (2015);
44: Zahl et al. (2008) au descoperit că 22% dintre cazuri sunt afectate de remisie spontană. De asemenea, mai multe exemple de remisii spontane (studii de caz) sunt discutate în articol; Zahl et al. (2011) au găsit numere asemănătoare, dar un pic mai mici; Miller et al. (2014) au găsit o supradiagnoză de 22%, număr care probabil e mai mare decât cel real (dar nu cu mult), vezi discuția pe care a generat-o în cele 64 de răspunsuri rapide;
45: Jütte (2014);
46: efect placebo la animale: McMillan (1999), Nolan et al. (2012); Talbot et al. (2013); efect placebo la copii: Paul et al. (2014); placebo by proxy: Grelotti & Kaptchuk (2011);
47: Sprague (1981);
48: Moseley et al. (2002);
49: recenzia Cochrane: Laupattarakasem et al. (2008); recenzia sistematică din BMJ: Thorlund et al. (2015), însoțită de un editorial, Carr (2015);
50: Lubowitz et al. (2014);
51: Wise (2016);
52: Blair (1977); de Marco et al. (2002); Vonk et al. (2004); Pesce et al. (2015); la adulți: Sözener et al. (2015);
Referințe:
Allan, G. M., & Arroll, B. (2014). Prevention and treatment of the common cold: making sense of the evidence. CMAJ: Canadian Medical Association Journal, 186(3), 190.
Altunç, U., Pittler, M. H., & Ernst, E. (2007). Homeopathy for childhood and adolescence ailments: systematic review of randomized clinical trials. In Mayo Clinic Proceedings (Vol. 82, No. 1, pp. 69-75). Elsevier. (Abstract)
Australian National Health and Medical Research Council (2015). Statement on homeopathy.
Blair, H (1977). Natural history of childhood asthma. 20-year follow-up. Archives of disease in childhood, 52(8), 613-619.
Bornhöft, G., & Matthiessen, P. (Eds.). (2011). Homeopathy in healthcare: effectiveness, appropriateness, safety, costs. Springer Science & Business Media. (Google Books)
Brien, S., Prescott, P., Owen, D., & Lewith, G. (2004). How do homeopaths make decisions? An exploratory study of inter-rater reliability and intuition in the decision making process. Homeopathy, 93(3), 125-131. (Abstract)
Carr, A. (2015). Arthroscopic surgery for degenerative knee: Overused, ineffective, and potentially harmful. BMJ; 350:h2983
Casimiro L, Barnsley L, Brosseau L, Milne S, Welch V, Tugwell P, Wells GA (2005). Acupuncture and electroacupuncture for the treatment of rheumatoid arthritis. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 4. Art. No.: CD003788. DOI: 10.1002/14651858.CD003788.pub2 (Abstract)
Cheong YC, Dix S, Hung Yu Ng E, Ledger WL, Farquhar C (2013). Acupuncture and assisted reproductive technology. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 7. Art. No.: CD006920. DOI: 10.1002/14651858.CD006920.pub3 (Abstract)
Cheuk DKL, Wong V, Chen W (2011). Acupuncture for autism spectrum disorders (ASD). Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 9. Art. No.: CD007849. DOI: 10.1002/14651858.CD007849.pub2 (Abstract)
Cheuk DKL, Yeung W-F, Chung K, Wong V (2012). Acupuncture for insomnia. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 9. Art. No.: CD005472. DOI: 10.1002/14651858.CD005472.pub3 (Abstract)
Cheuk DKL, Wong V (2014). Acupuncture for epilepsy. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 5. Art. No.: CD005062. DOI: 10.1002/14651858.CD005062.pub4 (Abstract)
Chin, W. Y., Chan, K. T., Lam, C. L., Wan, E. Y., & Lam, T. P. (2015). 12-Month naturalistic outcomes of depressive disorders in Hong Kong’s primary care. Family practice, cmv009.
Dantas, F., Fisher, P., Walach, H., Wieland, F., Rastogi, D. P., Teixeira, H., … & Weckx, L. L. M. (2007). A systematic review of the quality of homeopathic pathogenetic trials published from 1945 to 1995. Homeopathy, 96(1), 4-16.
Davenas, E., Beauvais, F., Amara, J., Oberbaum, M., Robinzon, B., Miadonnai, A., … & Benveniste, J. (1988). Human basophil degranulation triggered by very dilute antiserum against IgE. Nature, 333(6176), 30.
de Marco, R., Locatelli, F., Cerveri, I., Bugiani, M., Marinoni, A., Giammanco, G., & Italian Study on Asthma in Young Adults study group. (2002). Incidence and remission of asthma: a retrospective study on the natural history of asthma in Italy. Journal of allergy and clinical immunology, 110(2), 228-235.
Derry, C. J., Derry, S., McQuay, H. J., & Moore, R. A. (2006). Systematic review of systematic reviews of acupuncture published 1996–2005. Clinical Medicine, 6(4), 381-386. (Abstract)
Eisenman, R. (2008). Scientific Insights Regarding the Orgasm. Europe’s Journal of Psychology, 4(2).
Ernst, E. (2002). A systematic review of systematic reviews of homeopathy. British journal of clinical pharmacology, 54(6), 577-582.
Ernst E (2009). Harmless homeopathy? Int J Clin Rheumtol;4:7–10.
Ernst, E. (2010). Systematic Review: Homeopathy: what does the “best” evidence tell us. MJA, 192(8), 458-460.
Ernst, E. (2015). HOMEOPATHY: proof of concept or proof of misconduct?. [Comentariu interesant]
Ernst, E., Lee, M. S., & Choi, T. Y. (2011). Acupuncture: does it alleviate pain and are there serious risks? A review of reviews. PAIN®, 152(4), 755-764
Fisher, P., & Ernst, E. (2015). Should doctors recommend homeopathy?. BMJ; 351:h3735 (Abstract)
Goldacre, B. (2007). Benefits and risks of homoeopathy. The Lancet, 370(9600), 1672-1673.
Grelotti, D. J., & Kaptchuk, T. J. (2011). Placebo by proxy. BMJ: British Medical Journal, 343.
Guggisberg, A. G., Baumgartner, S. M., Tschopp, C. M., & Heusser, P. (2005). Replication study concerning the effects of homeopathic dilutions of histamine on human basophil degranulation in vitro. Complementary therapies in medicine, 13(2), 91-100. (Abstract)
Han, J. S. (2004). Acupuncture and endorphins. Neuroscience letters, 361(1), 258-261.
Harris, R. E., Tian, X., Williams, D. A., Tian, T. X., Cupps, T. R., Petzke, F., … & Clauw, D. J. (2005). Treatment of fibromyalgia with formula acupuncture: investigation of needle placement, needle stimulation, and treatment frequency. Journal of Alternative & Complementary Medicine, 11(4), 663-671.
He J, Jia P, Zheng M, Zhang M, Jiang H (2015). Acupuncture for mumps in children. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2. Art. No.: CD008400. DOI: 10.1002/14651858.CD008400.pub3 (Abstract)
Heirs M, Dean ME (2007). Homeopathy for attention deficit/hyperactivity disorder or hyperkinetic disorder. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 4. Art. No.: CD005648. DOI: 10.1002/14651858.CD005648.pub2 (Abstract)
Hirst, S. J., Hayes, N. A., Burridge, J., Pearce, F. L., & Foreman, J. C. (1993). Human basophil degranulation is not triggered by very dilute antiserum against human IgE. Nature, 366(6455), 525. (Abstract)
House of Commons Science and Technology Committee (2010). Evidence Check 2: Homeopathy. Fourth Report of Session 2009–10. London: The Stationery Office Ltd.; 22 February 2010
Jonas, W. B., Anderson, R. L., Crawford, C. C., & Lyons, J. S. (2001). A systematic review of the quality of homeopathic clinical trials. BMC Complementary and Alternative Medicine, 1(1), 12.
Jütte, R. (2014). Hahnemann and placebo. Homeopathy, 103(3), 208-212.
Kaada, B., & Torsteinb, O. (1989). Increase of plasma β-endorphins in connective tissue massage. General Pharmacology: The Vascular System, 20(4), 487-489. (Abstract)
Kaptchuk, T. J., Stason, W. B., Davis, R. B., Legedza, A. R. T., Schnyer, R. N., Kerr, C. E., … Goldman, R. H. (2006). Sham device v inert pill: randomised controlled trial of two placebo treatments. BMJ : British Medical Journal, 332(7538), 391–397. http://doi.org/10.1136/bmj.38726.603310.55
Laupattarakasem W, Laopaiboon M, Laupattarakasem P, Sumananont C (2008). Arthroscopic debridement for knee osteoarthritis. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 1. Art. No.: CD005118. DOI: 10.1002/14651858.CD005118.pub2. (Abstract)
Law, S. K., & Li, T. (2013). Acupuncture for glaucoma. The Cochrane Database of Systematic Reviews, 5, CD006030. doi:10.1002/14651858.CD006030.pub3
Lee, M. S., & Ernst, E. (2011). Acupuncture for pain: an overview of Cochrane reviews. Chinese journal of integrative medicine, 17(3), 187-189. (Abstract)
Li S, Yu B, Zhou D, He C, Kang L, Wang X, Jiang S, Chen X (2011). Acupuncture for Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD) in children and adolescents. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 4. Art. No.: CD007839. DOI: 10.1002/14651858.CD007839.pub2 (Abstract)
Linde, K., Clausius, N., Ramirez, G., Melchart, D., Eitel, F., Hedges, L. V., & Jonas, W. B. (1997). Are the clinical effects of homoeopathy placebo effects? A meta-analysis of placebo-controlled trials. The Lancet, 350(9081), 834-843.
Linde, K., Jonas, W. B., Melchart, D., & Willich, S. (2001). The methodological quality of randomized controlled trials of homeopathy, herbal medicines and acupuncture. International journal of epidemiology, 30(3), 526-531.
Liu Y, Yang S, Dai J, Xu Y, Zhang R, et al. (2011). Risk of Bias Tool in Systematic Reviews/Meta-Analyses of Acupuncture in Chinese Journals. PLoS ONE 6(12): e28130. doi:10.1371/journal.pone.0028130
Liu Y, Zhang R, Huang J, Zhao X, Liu D, et al. (2014). Reporting Quality of Systematic Reviews/Meta-Analyses of Acupuncture. PLoS ONE 9(11): e113172. doi:10.1371/journal.pone.0113172
Liu, L., Skinner, M., McDonough, S., Mabire, L., & Baxter, G. D. (2015). Acupuncture for Low Back Pain: An Overview of Systematic Reviews. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine.
Lubowitz JH, Provencher MT, Rossi MJ (2014). Could the New England Journal of Medicine be biased against arthroscopic knee surgery? Part 2. Arthroscopy; 30:539-41.
Ma B, Guo J, Qi G, Li H, Peng J, Zhang Y, et al. (2011). Epidemiology, Quality and Reporting Characteristics of Systematic Reviews of Traditional Chinese Medicine Interventions Published in Chinese Journals. PLoS ONE 6(5): e20185. doi:10.1371/journal.pone.0020185
Madsen, M. V., Gøtzsche, P. C., & Hróbjartsson, A. (2009). Acupuncture treatment for pain: systematic review of randomised clinical trials with acupuncture, placebo acupuncture, and no acupuncture groups. Bmj, 338.
Marian, F., Joost, K., Saini, K. D., von Ammon, K., Thurneysen, A., & Busato, A. (2008). Patient satisfaction and side effects in primary care: an observational study comparing homeopathy and conventional medicine. BMC complementary and alternative medicine, 8(1), 52.
Mathie, R. T., Lloyd, S. M., Legg, L. A., Clausen, J., Moss, S., Davidson, J. R., & Ford, I. (2014). Randomised placebo-controlled trials of individualised homeopathic treatment: systematic review and meta-analysis. Systematic reviews, 3(1), 142.
Mathie RT, Frye J, Fisher P (2015). Homeopathic Oscillococcinum for preventing and treating influenza and influenza-like illness. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 1. Art. No.: CD001957. DOI: 10.1002/14651858.CD001957.pub6 (Abstract)
McCarney RW, Brinkhaus B, Lasserson TJ, Linde K (1999a). Acupuncture for chronic asthma. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 1. Art. No.: CD000008. DOI: 10.1002/14651858.CD000008.pub2 (Abstract)
McCarney RW, Linde K, Lasserson TJ (1999b). Homeopathy for chronic asthma. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 1. Art. No.: CD000353. DOI: 10.1002/14651858.CD000353.pub2 (Abstract)
McMillan, F. D. (1999). The placebo effect in animals. JOURNAL-AMERICAN VETERINARY MEDICAL ASSOCIATION, 215, 992-999.
Miller AB, Wall C, Baines CJ, Sun P, To T, Narod SA (2014). Twenty five year follow-up for breast cancer incidence and mortality of the Canadian National Breast Screening Study: randomised screening trial. BMJ;348:g366-g366.
Moffet, H. H. (2009). Sham acupuncture may be as efficacious as true acupuncture: a systematic review of clinical trials. The Journal of Alternative and Complementary Medicine, 15(3), 213-216.
Moseley, J. B., O’Malley, K., Petersen, N. J., Menke, T. J., Brody, B. A., Kuykendall, D. H., … & Wray, N. P. (2002). A controlled trial of arthroscopic surgery for osteoarthritis of the knee. New England Journal of Medicine, 347(2), 81-88.
National Health and Medical Research Council (2015). NHMRC Information Paper: Evidence on the effectiveness of homeopathy for treating health conditions. Canberra: National Health and Medical Research Council; 2015
Nolan, T. A., Price, D. D., Caudle, R. M., Murphy, N. P., & Neubert, J. K. (2012). Placebo-induced analgesia in an operant pain model in rats. PAIN®, 153(10), 2009-2016.
Nuhn, T., Lüdtke, R., & Geraedts, M. (2010). Placebo effect sizes in homeopathic compared to conventional drugs–a systematic review of randomised controlled trials. Homeopathy, 99(1), 76-82.
Ostermann, J. K., Reinhold, T., & Witt, C. M. (2015). Can Additional Homeopathic Treatment Save Costs? A Retrospective Cost-Analysis Based on 44500 Insured Persons. PloS one, 10(7), e0134657.
Paul, I. M., Beiler, J. S., Vallati, J. R., Duda, L. M., & King, T. S. (2014). Placebo effect in the treatment of acute cough in infants and toddlers: a randomized clinical trial. JAMA pediatrics, 168(12), 1107-1113.
Peckham EJ, Nelson E, Greenhalgh J, Cooper K, Roberts E, Agrawal A (2013). Homeopathy for treatment of irritable bowel syndrome. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 11. Art. No.: CD009710. DOI: 10.1002/14651858.CD009710.pub2 (Abstract)
Pesce, G., Locatelli, F., Cerveri, I., Bugiani, M., Pirina, P., Johannessen, A., … & de Marco, R. (2015). Seventy Years of Asthma in Italy: Age, Period and Cohort Effects on Incidence and Remission of Self-Reported Asthma from 1940 to 2010. PloS one, 10(10), e0138570.
Rutten, A. L. B., & Stolper, C. F. (2008). The 2005 meta-analysis of homeopathy: the importance of post-publication data. Homeopathy, 97(4), 169-177.
Shang, A., Huwiler-Müntener, K., Nartey, L., Jüni, P., Dörig, S., Sterne, J. A., … & Egger, M. (2005). Are the clinical effects of homoeopathy placebo effects? Comparative study of placebo-controlled trials of homoeopathy and allopathy. The Lancet, 366(9487), 726-732.
Shaw, D. (2010a). Homeopathy is where the harm is: five unethical effects of funding unscientific ‘remedies’. Journal of medical ethics, 36(3), 130-131.
Shaw, D. (2010b). Unethical aspects of homeopathic dentistry. British dental journal, 209(10), 493-496.
Shaw, D. M. (2012). The Swiss report on homeopathy: a case study of research misconduct. Swiss Med Wkly, 142, w13594.
Shaw, D. (2015). A Strong Remedy to a Weak Ethical Defence of Homeopathy. Journal of bioethical inquiry, 12(4), 549-553.
Singh, S., & Ernst, E. (2008). Trick or treatment? Alternative medicine on trial. Bantam Press.
Smith, K. (2012). Homeopathy is unscientific and unethical. Bioethics, 26(9), 508-512.
Sözener, Z. Ç., Aydın, Ö., Mungan, D., & Mısırlıgil, Z. (2015). Prognosis of adult asthma: a 7-year follow-up study. Annals of Allergy, Asthma & Immunology, 114(5), 370-373. (Abstract)
Sprague, N. F. (1981). Arthroscopic debridement for degenerative knee joint disease. Clinical orthopaedics and related research, 160, 118-123. (Abstract)
Sprouse-Blum, A. S., Smith, G., Sugai, D., & Parsa, F. D. (2010). Understanding endorphins and their importance in pain management. Hawaii medical journal, 69(3), 70.
Su, C.-X., Han, M., Ren, J., Li, W.-Y., Yue, S.-J., Hao, Y.-F., & Liu, J.-P. (2015). Empirical evidence for outcome reporting bias in randomized clinical trials of acupuncture: comparison of registered records and subsequent publications. Trials, 16, 28. doi:10.1186/s13063-014-0545-5
Talbot, W. A., Pinchbeck, G. L., Knottenbelt, D. C., Graham, H., & McKane, S. A. (2013). A randomised, blinded, crossover study to assess the efficacy of a feed supplement in alleviating the clinical signs of headshaking in 32 horses. Equine veterinary journal, 45(3), 293-297. (Abstract)
Tang, J.-L., Zhan, S.-Y., & Ernst, E. (1999). Review of randomised controlled trials of traditional Chinese medicine. BMJ : British Medical Journal, 319(7203), 160–161.
Thorlund, J. B., Juhl, C. B., Roos, E. M., & Lohmander, L. S. (2015). Arthroscopic surgery for degenerative knee: systematic review and meta-analysis of benefits and harms. bmj, 350, h2747.
Vickers, A. J. (1999). Independent replication of pre-clinical research in homoeopathy: a systematic review. Forschende Komplementärmedizin/Research in Complementary Medicine, 6(6), 311-320. (Abstract)
Vickers, A., Goyal, N., Harland, R., & Rees, R. (1998). Do certain countries produce only positive results? A systematic review of controlled trials. Controlled clinical trials, 19(2), 159-166.
Vickers, A. J., Van Haselen, R. A., Pang, L., & Berkovitz, S. (2000). Inter-rater reliability of symptom repertorisation: a pragmatic empirical study. British Homoeopathic journal, 89(4), 188-190. (Abstract)
Vonk, J. M., Postma, D. S., Boezen, H. M., Grol, M. H., Schouten, J. P., Koeter, G. H., & Gerritsen, J. (2004). Childhood factors associated with asthma remission after 30 year follow up. Thorax, 59(11), 925-929.
Wang, S. M., Kain, Z. N., & White, P. (2008). Acupuncture analgesia: I. The scientific basis. Anesthesia & Analgesia, 106(2), 602-610.
Wang Y, Zhishun L, Peng W, Zhao J, Liu B (2013). Acupuncture for stress urinary incontinence in adults. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 7. Art. No.: CD009408. DOI: 10.1002/14651858.CD009408.pub2 (Abstract)
Wang, Y., Wang, L., Chai, Q., & Liu, J. (2014). Positive Results in Randomized Controlled Trials on Acupuncture Published in Chinese Journals: A Systematic Literature Review. The Journal of Alternative and Complementary Medicine, 20(5), A129-A129. (Abstract)
White AR, Rampes H, Liu J, Stead LF, Campbell J (2014). Acupuncture and related interventions for smoking cessation. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 1. Art. No.: CD000009. DOI: 10.1002/14651858.CD000009.pub4 (Abstract)
Whiteford, H. A., Harris, M. G., McKeon, G., Baxter, A., Pennell, C., Barendregt, J. J., & Wang, J. (2013). Estimating remission from untreated major depression: a systematic review and meta-analysis. Psychological Medicine, 43(08), 1569-1585.
Wildmann, J., Krüger, A., Schmole, M., Niemann, J., & Matthaei, H. (1986). Increase of circulating beta-endorphin-like immunoreactivity correlates with the change in feeling of pleasantness after running. Life sciences, 38(11), 997-1003. (Abstract)
Wise, J. (2016). NICE recommends exercise and not acupuncture for low back pain. BMJ, 352, i1765.
Witt, C. M., Bluth, M., Albrecht, H., Weißhuhn, T. E., Baumgartner, S., & Willich, S. N. (2007). The in vitro evidence for an effect of high homeopathic potencies—a systematic review of the literature. Complementary Therapies in Medicine, 15(2), 128-138. (Abstract)
Wong V, Cheuk DKL, Lee S, Chu V (2013). Acupuncture for acute management and rehabilitation of traumatic brain injury. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 3. Art. No.: CD007700. DOI: 10.1002/14651858.CD007700.pub3 (Abstract)
Wu, T., Li, Y., Bian, Z., Liu, G., & Moher, D. (2009). Randomized trials published in some Chinese journals: how many are randomized? Trials, 10, 46. doi:10.1186/1745-6215-10-46
Zahl, P. H., Mæhlen, J., & Welch, H. G. (2008). The natural history of invasive breast cancers detected by screening mammography. Archives of internal medicine, 168(21), 2311-2316.
Zahl, P. H., Gøtzsche, P. C., & Mæhlen, J. (2011). Natural history of breast cancers detected in the Swedish mammography screening programme: a cohort study. The lancet oncology, 12(12), 1118-1124.
Zawiła-Niedźwiecki, J., & Olender, J. (2016). A Not-So-Gentle Refutation of the Defence of Homeopathy. Journal of bioethical inquiry, 1-5.
Zhang, H., Bian, Z., & Lin, Z. (2010). Are acupoints specific for diseases? A systematic review of the randomized controlled trials with sham acupuncture controls. Chin Med, 5(1), 2-7.
O Privire Sceptică 
Deși am studiat bazele homeopatiei în facultate, apoi am făcut cu curs de câteva luni pentru medici și farmaciști, am vizitat fabrica Boiron, am fost pacient tratat cu remedii homeopate de un medic homeopat cu succes, recomand anumite produse homeopate și pacienții sunt satisfăcuți de rezultat, pe măsură ce îmbătrânesc înclin să cred că homeopatia e totuși placebo și asta nu mă sperie, dimpotrivă, mă bucură. Dacă resursele creierului nostru în remedierea, diminuarea (n-am spus vindecare!) unor suferințe sunt atât de generoase, atunci e perfect. De observat că simptomatologiei căreia i se adresează tratamentul homeopat i se potrivește și un tratament alopat cu anxiolitice ușoare, fie medicamente, fie fitoterapice.
Ceea ce n-o să aflu niciodată este cum (de) funcționează homeopatia în medicina veterinară?
Efectul placebo e complicat și cred că de multe ori e confundat cu procesul de vindecare naturală (adică ce se întâmplă dacă nu facem nimic). Părerea mea este că efectul placebo este util în special pentru simptomele mai subiective (a nu se înțelege că dacă sunt subiective nu sunt reale), cum ar fi durerile, anumite tulburări mentale (ex: depresie, anxietate), starea generală de rău și altele. În aceste cazuri eu aș folosi pentru mine anumite tratamente care sunt placebo pur, dar aș vrea să mi se spună că sunt placebo (asta creează o mică problemă, și anume că dacă știu că iau un placebo nu mai funcționează, dar rezolvarea e să fiu convins că funcționează chiar dacă e placebo). Însă n-aș apela la un placebo pentru probleme mai grave.
Cum de funcționează homeopatia în medicina veterinară? Altă întrebare complicată. Bănuiala mea e următoarea: dacă nu facem un studiu controlat, în care să vedem ce s-ar fi întâmplat cu grupul de animale care n-au primit nimic, nu putem trage concluzii clare. Dacă facem un studiu controlat dar care nu e mascat, atunci observațiile noastre pot fi influențate (ni se pare că grupul care a primit medicamentul real e mai sănătos). Asta se întâmplă în multe situații, indiferent dacă evaluăm oameni sau animale. Cei care observă îmbunătățirile le observă într-un mod ușor distorsionat, fără să își dea seama. De aceea se insistă pe toate aceste detalii în medicina bazată pe dovezi. Așa că personal am dubii că ar exista un efect placebo real la animale și cred că de fapt ceea ce observăm în unele studii e altceva. Dar, cum ziceam, e complicat de dat un răspuns.
Nu, eu n-aș vrea să știu niciodată când mi se administrează placebo. Histrionicii nu suportă să stea în culise, vor pe scenă. 🙂
Am observat că în medicina alopată veterinară, câinelui meu i s-a administrat întotdeauna antibiotic, deși diagnosticul era faringită. Da, știu, contactul lor cu microbii e mult mai nemijlocit. Totuși n-a sărit niciun iubitor de animale cu gura că abuzul de antibiotice începe cu tratamentul animalelor, nu cu al oamenilor.
E posibil ca animalul să perceapă atenția omului asupra sa în timpul tratamentului homeopat. Mai multă atenție, mai multă afecțiune, poate că așa se declanșează și la necuvântătoare placebo-ul.
Și totuși, oricât ai mângâia și cocoloși un câine sau un om în hiperglicemie, nu-l compensezi decât cu insulină.
Cum o fi, de fapt?
Nu cunosc vreun studiu care să descopere efect placebo pentru hiperglicemie și asta e în concordanță cu ce spuneam în comentariul precedent: efectul placebo funcționează pentru un anumit tip de probleme (dureri, stări mentale). În alte cazuri e altceva care este confundat cu efectul placebo (sau numit așa pentru simplitate). De exemplu, dacă niște animale cu o viroză primesc niște antibiotice (fără să aibă complicații sau altceva) și la scurt timp se simt mai bine nu e datorită antibioticelor, ci datorită vindecării naturale, adică boala ar fi trecut și dacă nu s-ar fi administrat niciun tratament. Așa că atunci când încercăm să ne dăm seama de efectul activ și de efectul placebo pentru un tratament trebuie să facem cumva să eliminăm efecte precum vindecarea naturală. Dacă nu facem asta, nu putem spune exact ce s-a întâmplat, de ce s-a vindecat animalul (sau omul). O explicație mai lungă e în acest articol: https://www.sciencebasedmedicine.org/placebo-are-you-there/
Facute experiente practice cu hiperglicemia, am facut hipnoza unei batrane si i-am spus ca asta o va ajuta sa-si regleze problema cu glicemia, cert este ca pentru aproximativ doua saptamani glicemia s-a normalizat, nu m-a asteptam la asa ceva.
Hipnoza foloseste din plin efectul placebo, doar ca il amplifica/optimizeaza.
Eu am facut multe experiente cu oameni carora le-am prezentat o tableta cu vitamine la intamplare, intr-o cutie care arata sofisticat, carora le-am explicat ca ii ajuta in fix problema lor, le-am dat tot felul de detalii ca sa para chestia foarte serioasa si efectul a fost imediat.
La unii a trecut durerea de cap imediat ce a pus pus tableta in gura, nu avea cum sa actioneze ceva fizic.
Din acest motiv eu sunt pentru exploatarea la maxim a efectului placebo, in orice terapie, scopul medicului este sa ajute omul sa se vindece sau sa se simta mai bine nu sa fie un tratament validat stiintific.
Nu functioneaza la toti efectul placebo, dat 20% daca este folosit cum trebuie se pot vindeca de orice si inca vreo 60% pot obtine o ameliorare semnificativa