Fact check: Olivia Steer la Vorbește Lumea

Joi, 21 martie, la emisiunea Vorbește Lumea de la PRO TV a fost o dezbatere de jumătate de oră despre vaccinuri. Contra a fost Olivia Steer, iar pro a fost dr. Mihai Craiu. Puteți urmări emisiunea pe ProTV.ro. Dacă între timp dispare, puteți încerca aici sau aici.

În acest articol o să analizez afirmațiile făcute de Olivia Steer (și unele făcute de Mihai Craiu, dar Olivia este vedeta). Dacă vreți să aflați cât de bine cunoaște Olivia știința sau unde greșește, citiți în continuare.

Mihai Craiu explicând ceva ca urmare a unei întrebări a Oliviei, iar Olivia ignorându-l, ca apoi să-l întrerupă cu o nouă întrebare. Captură din înregistrarea emisiunii.

Pe scurt

Argumentele principale aduse de Olivia Steer împotriva vaccinării nu stau în picioare: sunt ori exagerate, ori false, ori neverificabile. Stilul său este acuzator și argumentează similar cu cei care neagă știința. Toate aceste lucruri ar trebui îmbunătățite dacă își dorește să convingă lumea că are dreptate.

Patru dintre cele cinci strategii ale celor care neagă știința au fost folosite (probabil fără să-și dea seama) de către Oliva Steer în această emisiune.

A folosit autoritatea falșilor experți atunci când a citat dintr-o declarație făcută de Asociația Medicilor și Chirurgilor Americani (care sună a asociație medicală respectabilă, dar nu este) sau când l-a prezentat pe Yehuda Shoenfeld drept un cercetător necontestat cu reputație la nivel mondial.

A făcut cherry-picking când a spus că vaccinurile produc autism. Pentru asta a ales să ignore multiplele studii de calitate și să citeze selectiv dintr-o carte în care autismul era menționat doar de două ori, iar afirmațiile erau justificate prin articole invalide.

A avut așteptări imposibile atunci când a dictat exact ce studii ar trebui să existe pentru a declara vaccinurile sigure (ex.: studii care să arate că vaccinurile exact în forma și în numărul în care sunt făcute în România sunt sigure).

Și s-a contrazis singură atunci când a insistat că ea nu emite opinii împotriva vaccinurilor, dar în aceeași emisiune a spus că vaccinurile nu sunt sigure. De asemenea, a insistat pe o definiție greșită a epidemiei (părea să sugereze că o epidemie nu poate dura mai mult de două săptămâni).

Există și câteva greșeli minore, de înțeles într-o dezbatere verbală, așa că nu mă concentrez asupra lor. Le consider minore dacă prin corectarea lor nu se schimbă argumentul. De exemplu, dr. Mihai Craiu spune că studiul danez a inclus 6 milioane de copii-ani, dar de fapt a inclus în jur de 5 milioane. Olivia Steer spune că instanțele au oferit compensații pentru vătămări vaccinale de 4 miliarde de dolari. Suma corectă este de 3,6 miliarde.

Stilul folosit de Olivia a fost unul nepotrivit pentru o dezbatere corectă pentru că de multe ori nu-și lăsa interlocutorul să răspundă, iar când acesta reușea să răspundă, Olivia imediat schimba subiectul. Asta mie mi-a transmis că nu e interesată să învețe nimic, nu ia în calcul posibilitatea că ar putea greși, ci doar încearcă să-l prindă cu ceva pe oponentul său ca să poată declara victorie. Acest comportament e contrar cu ceea ce a declarat Olivia la început (că nu vrea să fie o dezbatere de pe două poziții opuse).

Pe larg

Urmează analiza în detaliu a afirmaților care pot fi verificate.

[2:35] Olivia Steer: „O mamă […] are rezerve atunci când există astfel de cărți (Vaccinurile și autoimunitatea), o carte scrisă de medici, cercetători științifici. [Redactorul cărții,] Yehuda Shoenfeld este la nivel mondial – reputația lui e la nivel mondial – un imunolog necontestat și… nu știu dacă poate fi contestat sau contestabil… în fine – care ridică niște semne de întrebare foarte pertinente.”

Pe tot parcursul discuției Olivia Steer a ținut în mână și a făcut referire la această carte, Vaccinurile și autoimunitatea. Să vedem cât de relevantă este și cât de „necontestat” este Yehuda Shoenfeld.

Cartea Vaccinurile și autoimunitatea a apărut în România prin 2016 și a fost promovată intens în cercurile antivaccin, așa că mi s-a părut util să o citesc (în mare parte) la vremea respectivă. Spre surprinderea mea, cartea nu este atât de antivaccin pe cât este promovată a fi. Este o combinație ciudată. Pe de o parte conține articole rezonabile scrise de cercetători care nu par să aibă legătură cu mișcarea antivaccin și spun în repetate rânduri că vaccinurile sunt sigure și eficiente. Pe de altă parte, sunt câteva articole (în special cele scrise de Lucija Tomljenovic și Christopher Shaw) care nu sunt altceva decât propagandă antivaccin. Tind să cred că activiștii antivaccin care au promovat cartea au citit doar aceste articole.

După ce am citit cartea în mare parte am scris un articol în care am sumarizat fiecare capitol. Puteți să-l citiți aici. Nu am analizat cât de robuste sunt concluziile fiecărui capitol, dar în general am observat că s-au bazat pe extrapolări din studii de caz sau studii pe animale, iar în unele cazuri existau studii de calitate superioară care n-au fost citate. Asta face cartea mai puțin utilă și pe alocuri înșelătoare. În plus, cineva care nu este obișnuit să citească articole medicale poate ușor să ajungă la concluzii greșite. De exemplu, într-un capitol în care se discută posibilitatea ca o anumită boală să fie produsă de un anumit vaccin s-ar putea ca spațiul cel mai mult să fie dedicat studiilor de caz sau pe animale (care au rol de a forma ipoteze) și apoi să fie foarte scurt menționat un studiu de cohortă cu mulți participanți care infirmă ipoteza. Cu alte cuvinte, e dedicat un spațiu mare speculațiilor și un spațiu mic datelor cu adevărat relevante. Un nespecialist ar putea să rămână cu impresia că există informații contradictorii în loc să înțeleagă că a fost generată o ipoteză și a fost infirmată. Mai am și alte exemple mai jos, când Olivia aduce din nou discuția la această carte.

În ce îl privește pe Yehuda Shoenfeld, nu este nici necontestat și nici necontestabil.

În mod îngrijorător, Shoenfeld are două articole retrase: unul pentru metodologie grav viciată¹ și altul pentru discrepanțe între datele raportate în articol și cele din anexele suplimentare.² La primul îi are co-autori pe Tomljenovic și Shaw (cu care a produs cartea), iar aceștia mai au un articol retras pentru manipularea imaginilor cu rezultate de laborator.³ În acest caz, problemele au fost observate și descrise pe PubPeer și apoi a fost alertat jurnalul. Această situație nu este deloc comună în rândul cercetătorilor și cu atât mai puțin în rândul celor necontestabili.

Numele lui Shoenfeld este legat de un sindrom pe care l-a propus, numit ASIA (sindrom autoimun/autoinflamator indus de adjuvanți). Majoritatea covârșitoare a articolelor pozitive despre acest sindrom sunt ori scrise de el, ori publicate în cele două jurnale la care este redactor. Cantitatea mare de articole nu înseamnă neapărat că are dreptate. De fapt, această tactică este folosită și de industrie pentru a polua literatura și a promova un anumit produs care nu este pus într-o lumină prea bună de evaluări sistematice.

În cazul lui Shoenfeld mai multe evaluări sistematice independente l-au pus la îndoială. Principalele critici sunt că este un sindrom mult prea vag definit pentru a fi util, iar experimentele pe care se bazează sunt problematice.^4,5,6,7

Având în vedere aceste lucruri, concluzia este că afirmațiile făcute de Olivia Steer sunt incorecte și induc în eroare. Yehuda Shoenfeld nu este în niciun caz necontestat și necontestabil, iar cartea editată de el (Vaccinurile și autoimunitatea) nu este obiectivă și are la bază un sindrom dubios a cărui utilitate este neclară.

 

[3:40] Mihai Craiu, întrebat dacă dau vaccinurile autism: „Răspunsul simplu este «nu». (…) Articolul faimos al lui Andrew Wakefield este fraudă științifică.”

Olivia Steer vrea să întrerupă pentru că nu este de acord.

Afirmația făcută de Mihai Craiu este corectă. Aveți toate detaliile și referințele într-un articol pe care l-am scris mai demult despre acest subiect. Datele care au fost prezentate în articolul lui Wakefield au fost falsificate, au fost diferite față de rezultatele reale ale analizelor, iar Wakefield a fost motivat de mai multe lucruri pentru a produce aceste rezultate (ex.: o plată de 400 de mii de lire de la un avocat sau niște patente pe care le-a înregistrat pentru vaccinuri monovalente).

Încercând să explice acest mit al legăturii dintre vaccinuri și autism, domnul doctor Craiu menționează un articol apărut săptămânile trecute:

[4:20] Mihai Craiu: „[Studiul danez] urmărește în dinamică peste 6 milioane de copii×ani pe o durată de toată copilăria lor și care dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism.”

Studiul⁸ a analizat toți copiii din registrele medicale daneze născuți între 1999 și 2010, adică în jur de 650.000 de copii și nu a găsit nicio asociere între diagnosticul de autism și vaccinul ROR. Acești copii au fost urmăriți în medie aproape zece ani. De aici rezultă valoarea de 5 milioane de persoane-ani (sau copii-ani), cifră pe care Mihai Craiu nu și-a mai amintit-o exact (a zis 6 milioane), fapt care nu schimbă deloc argumentul.

Mihai Craiu a mai spus și că acest studiu dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism. Aș adăuga o nuanță aici: niciun studiu de unul singur nu poate dovedi indubitabil asta, dar acest studiu nu este singurul. Acest studiu împreună cu toate celelalte de până acum dovedește indubitabil că vaccinurile nu produc autism.^9,10 Dar, cum am zis, este o nuanță care nu schimbă deloc argumentul.

Olivia Steer: „Ne puteți spune cine a finanțat acest studiu? Este independent sau este finanțat de o mare companie farmaceutică? Pentru că asta schimbă puțin datele problemei…”

Sursa finanțării are efecte asupra rezultatelor studiilor și am vorbit mai pe larg despre asta într-un articol mai vechi. Nu orice studiu finanțat de industrie este distorsionat. Există unele afectate mai puternic (ex.: studiile de non-inferioritate) și altele mai puțin sau deloc (ex.: studiile clinice care compară statinele cu placebo). În acest caz studiul a fost finanțat de Fundația Novo Nordisk și Ministerul Sănătății din Danemarca. Novo Nordisk nu este tocmai o companie farmaceutică, ci o fundație dedicată cercetării, care de-a lungul timpului s-a specializat pe insulină și alte produse pentru diabet. Deși Novo Nordisk deține două companii farmaceutice, nu produce niciun vaccin. În ce privește transparența, Novo este una dintre puținele care a publicat aproape toate studiile pe care le-a făcut (98,3% în Europa și 100% în Statele Unite), dar asta nu înseamnă că nu are alte probleme.¹¹ Este mult mai ușor pentru companii să distorsioneze literatura științifică dacă publică doar o parte dintre studiile pe care le fac (cele cu rezultate pozitive). Asta s-a întâmplat, de exemplu, în cazul reboxetinei.

Cât de mult schimbă datele problemei faptul că studiul este parțial finanțat de Novo Nordisk? Aș argumenta că aproape deloc.

În primul rând, avem de-a face cu un studiu bazat pe date publice din registre de sănătate, date pe care le pot accesa și alți cercetători în anumite condiții (ex.: să vină cu o idee de cercetare). Nu avem de-a face cu date proprietare ale unei companii farmaceutice pe care să le poată ascunde dacă nu-i convin.

În al doilea rând, acest studiu este de facto o replicare a unui studiu din 2002 care a inclus copiii danezi născuți între 1991 și 1998 și îi confirmă rezultatele.¹² Autorii studiului curent au luat datele publice din registru și metodele din studiul precedent și au mai adăugat câteva analize ca să răspundă la criticile care au apărut după acel studiu. Asta le-a redus semnificativ posibilitatea de raportate selectivă a rezultatelor (o altă metodă prin care industria face studiile să arate mai bine).

În al treilea rând, autorii au analizat datele fără interferența finanțatorilor. Dacă vreți să vedeți un exemplu de articol în care compania finanțatoare a făcut practic totul, iar autorii doar au fost de acord și și-au pus numele pe articol, încercați acest articol recent din NEJM.¹⁵ În astfel de situații reușește industria să distorsioneze rezultatele, nu când autorii sunt lăsați liberi iar datele vin dintr-un registru public.

În al patrulea rând, rezultatele acestui studiu sunt confirmate de rezultatele altor studii independente.^13,14 Acesta este cel mai important punct. Lipsa legăturii dintre vaccinul ROR și autism este confirmată de studii independente.

 

[5:40] Olivia Steer schimbă subiectul: „Cum vă explicați că în prospectul anumitor vaccinuri apare la reacții secundare/efecte adverse autismul? Și-aș putea să vă arăt chiar acum o captură după un astfel de prospect al R.O.R.-ului în care producătorul (…) recunoaște că acest vaccin poate să producă autism.”

Mihai Craiu: „Asta-i interpretarea dumneavoastră despre prospect. Trebuie spus că în prospect scrie că după vaccinare au fost descrise – nu scrie că vaccinul produce autism (..) Coincidența temporală nu înseamnă cauzalitate.”

Și aici Mihai Craiu are dreptate, iar când încearcă să explice diferența dintre asociere și cauză este acuzat de Olivia că duce discuția în derizoriu.

Cum ar putea ajunge autismul în prospect dacă nu e produs de vaccin. Să ne imaginăm următoarea situație ipotetică. Avem două studii clinice în care e evaluat un vaccin, iar într-unul dintre ele se observă un pic mai mulți participanți care au autism și au fost vaccinați, comparativ cu cei care n-au fost vaccinați. Să zicem că studiul are 100 de participanți care primesc vaccinul și 100 care nu îl primesc (grupul de control). Între cei vaccinați găsim 2 care au făcut autism, iar în grupul de control niciunul. Cercetătorii fac niște calcule și observă că diferența nu este semnificativă statistic,¹⁶ adică șansele sunt mari să fi apărut din întâmplare. Un astfel de rezultat nu arată că vaccinurile ar produce autism, dar trebuie menționat în prospect (FDA-ul cere asta) faptul că în studiile clinice au fost observate cazuri de autism și s-ar putea ca agenția de reglementare să ceară companiei să facă studii post-marketing în care să se uite în mod special la o posibilă asociere cu autismul.

Ulterior apar alte studii care investighează aceeași problemă și nu descoperă nicio legătură între vaccin și autism. Acum s-ar putea ca autismul să fie scos din prospect. Sau s-ar putea ca compania producătoare să nu mai actualizeze prospectul, mai ales dacă nu a făcut ea studiile. În această situație produce vaccinul autism? Nu. Este trecut autismul în prospect la reacții adverse? Da.

Întâmplător, autismul nu este trecut în prospectul vaccinului Priorix, dar nu mă surprinde că grupurile antivaccin au reușit să găsească un prospect de cine-știe-când în care a fost trecut și autismul. Asta nu înseamnă că vaccinul ROR dă autism. S-au adunat dovezi suficiente să știm că nu dă.^8,9,10 Aici ne aflăm în situația bizară în care activiștii antivaccin ne încurajează să avem încredere mai mare (chiar absolută?) într-un document întocmit de industrie decât în studiile științifice (multe dintre ele independente).

 

[6:40] Olivia Steer: „Să revenim la cercetătorii științifici… care explică de ce e posibil ca autismul să apară în urma vaccinării… și e vorba despre un adjuvant, respectiv despre aluminiu. (…) Este o carte de referință [Vaccinurile și autoimunitatea], nu este pentru lumea profană… deci oricine poate să citească această carte, dar ea se adresează în primul rând specialiștilor.”

Cartea nu este de referință, fiind editată de trei cercetători care au avut mai multe articole retrase și se bazează puternic pe un sindrom care nu e clar dacă există (ASIA). Autismul este menționat doar de două ori în carte, în ambele cazuri în capitolul 4, scris de Tomljenovic și Shaw, autori despre care nu am o părere deloc bună. Să vă explic de ce.

Prima dată, autorii afirmă că au apărut dovezi care leagă adjuvanții cu aluminiu de tulburări de spectru autist și citează patru referințe pentru a susține această afirmație.

Prima este un articol care a evaluat mai mulți copii născuți prematur care au fost hrăniți intravenos ori cu o soluție standard (cu un conținut de aluminiu de 45 µg/kg/zi), ori cu o soluție cu mai puțin aluminiu (4–5 µg/kg/zi) și au fost evaluați pentru probleme de dezvoltare neurologică. Nu a fost vorba de autism sau de vaccinuri și nu s-a observat o diferență între cele două grupuri de copii, dar autorii au făcut încă o analiză în care au inclus doar copiii care au fost hrăniți intravenos mai mult de 10 zile consecutiv și acolo au găsit o mică diferență de dezvoltare.¹⁷

Acest studiu nu este relevant pentru vaccinuri pentru că aluminiul a fost injectat direct în sânge, ceea ce nu se întâmplă în cazul vaccinurilor. Conținutul de aluminiu din vaccinuri variază de la 125 µg la cel anti-pneumococic până la 850 µg la cel hexavalent. Dar absorbția nu este făcută dintr-odată, ci treptat. Astfel, se absorb cam 0,07–0,4 µg/kg/zi, un număr similar cu cantitatea absorbită din mâncare (0,08–0,5 µg/kg/zi).¹⁸ Aceste date ne spun că dacă nu suntem îngrijorați de aluminiul din mâncare, n-ar trebui să fim nici de cel din vaccinuri pentru că ambele au o rată similară de absorbție și niciunul nu ajunge direct în sânge.

A doua referință este un articol de-al autorilor (Tomljenovic & Shaw)¹⁹ care exagerează cantitatea de aluminiu absorbită din vaccinuri. Am explicat aici (secțiunea Un articol românesc) cum acest articol (și altele de-ale lui Tomljenovic & Shaw) sunt înșelătoare.

A treia referință este un articol scris de o bine-cunoscută antivaccinistă, specialistă în știința calculatoarelor, care a publicat într-un jurnal care n-are nicio treabă cu vaccinurile (Entropy se numește) și este publicat de MDPI, o editură prădătoare.²⁰ Jurnalele și editurile prădătoare sunt acelea care publică (aproape) orice pentru bani. Nu contează calitatea, atât timp cât autorii plătesc.

A patra referință este tot un articol dintr-un jurnal prădător.²¹ De data asta este vorba despre un jurnal publicat de OMICS. Dacă sunteți interesați, am scris mai demult despre un alt articol antivaccin publicat într-un jurnal prădător. Ce e de reținut e că articolele din jurnalele prădătoare nu sunt de încredere.

A doua mențiune a autismului în Vaccinurile și autoimunitatea spune că există o co-morbiditate între autism și probleme gastrointestinale.

Asta e tot ce se spune despre autism în cartea citată de Olivia Steer: se fac afirmații grav distorsionate. Iar studiile care au evaluat potențialele efecte adverse ale adjuvanților și nu au găsit niciunele grave²² nu sunt citate de Tomljenovic & Shaw. De-asta vă recomand ca atunci când vedeți Tomljenovic & Shaw pur-și-simplu să ignorați afirmațiile și să căutați surse mai bune.

O părere asemănătoare are și domnul doctor Craiu despre această carte:

[7:10] Mihai Craiu: „Tocmai că specialiștii nu citesc această carte… (…) pentru că are vicii grave de concepție. Se numește cherry-picking (…) și atunci putem să ajungem la o concluzie sau la altă concluzie.”

Olivia Steer: „Și nu faceți și dumneavoastră același lucru, domnu’ doctor?”

Problema scoasă în evidență de Mihai Craiu este foarte relevantă și o să o ilustrez pe scurt. Să ne uităm la imaginea următoare:

Sursa datelor: Schoenfeld & Ioannidis, 2012 (ref. 23). Sursa imaginii: Belluz, 2017 (ref. 24).

Fiecare punct din imagine reprezintă un studiu real. Dacă e în dreapta, studiul spune că alimentul în cauză produce cancer; dacă e în stânga, studiul spune că protejează de cancer. Să ne imaginăm că ar exista două tabere: una care ar susține că, să zicem, ouăle ne protejează de cancer, cealaltă care ar susține că ne dau cancer. Tabăra pro-ouă dacă ar vrea să ne convingă ar putea să citeze patru studii (cele din stânga, bineînțeles) și să le ignore pe celelalte. Tabăra anti-ouă ar putea să le citeze pe celelalte cinci. Oamenii care ar asculta o dezbatere ar deveni confuzi și n-ar mai ști pe cine să creadă. Ăsta e riscul atunci când se face cherry-picking, adică atunci când ne alegem studiile care ne convin.

Cum putem evita cherry-picking-ul? Există o metodă foarte simplă: să ne folosim de sinteze/recenzii sistematice. Din experiența mea, aproape niciodată cei care se opun vaccinurilor nu citează evaluări sistematice ale dovezilor, preferând studii individuale, cărți, opinii sau sinteze nesistematice.

Cum rămâne cu acuzația Oliviei Steer că Mihai Craiu ar face și ei cherry-picking? Afirmația este nefondată pentru că evaluările sistematice ale literaturii științifice confirmă că vaccinurile sunt utile.^{10,25,26,27,28,29}

 

[8:40] Olivia Steer, citind din Vaccinurile și autoimunitatea: „În primul rând pornește de la declarația lui William Gies care acum 100 de ani ajunge la concluzia (…) că folosirea aluminiului sau a oricărui compus de aluminiu în alimente este o practică periculoasă. Este binecunoscut faptul că ionii de aluminiu sunt extrem de toxici. Deci să precizăm că toate vaccinurile au în compoziția lor aluminiu.”

[10:50] Mihai Craiu: „[Copiii alăptați la sân] primesc în primele șase luni de viață de vreo zece ori mai mult aluminiu din laptele matern decât ar primi în primele șase luni din vaccinurile pe care tre’ să le facă la diversele scheme vaccinale.”

Olivia Steer spune că aluminiul este toxic în mâncare fără să spună nimic despre doză. Deci se poate înțelege că e toxic în orice doză. Ar fi foarte rău dacă ar fi așa pentru că aluminiul e prezent în mod natural (în doze foarte mici) în mâncare,^30,31 iar domnul doctor Craiu scoate acest lucru în evidență și spune că din laptele matern copiii primesc de vreo 10 ori mai mult aluminiu în primele 6 luni decât din vaccinuri, ceea ce pare să fie corect. Prin urmare, ceea ce spune Olivia Steer nu este deloc util și nu ține cont de realitate, acuzând aluminiul în general.

Trebuie să menționez încă ceva. Domnul doctor Craiu a zis micrograme în loc de miligrame când s-a referit la conținutul de aluminiu al vaccinurilor. Este o greșeală care nu schimbă corectitudinea afirmației de mai sus (cea cu laptele matern care conține de 10 ori mai mult aluminiu).

De asemenea, Olivia Steer face o altă afirmație falsă, spunând că toate vaccinurile conțin aluminiu. Unele vaccinuri, cum ar fi ROR, nu conțin aluminiu.

[12:25] Olivia Steer: „Domnule doctor, dacă nu există studii de siguranță care să demonstreze că aceste 4µg sunt safe, sunt sigure, înseamnă că ne jucăm cu viața copiilor.”

Această afirmație este greșită în două feluri. Pe de o parte, există studii care au evaluat adjuvanții cu aluminiu din vaccinuri (am citat mai devreme o recenzie sistematică²² și este în pregătire alta de la Cochrane pe care o aștept cu interes³²). Pe de altă parte, această afirmație se aplică și la aluminiul din mâncare, inclusiv la cel din laptele matern. Dacă Olivia ar fi fost împotriva laptelui matern în loc să fie împotriva vaccinurilor, ar fi putut folosi exact același argument: „Domnule doctor, dacă nu există studii de siguranță care să demonstreze că aceste x µg [din laptele matern] sunt safe, sunt sigure, înseamnă că ne jucăm cu viața copiilor.”.

 

Apoi Olivia iar schimbă subiectul:

[12:30] Olivia Steer: „Dumneavoastră știți să existe vreun – unul singur!– studiu care să arate că această schemă de vaccinuri propuse (…) sunt sigure să fie administrate copiilor – toate la un loc?”

(în următoarele câteva minute Olivia Steer insistă cu această întrebare)

Întrebarea este foarte interesantă și poate fi interpretată în două feluri. Ne putem întreba dacă vaccinurile sunt sigure și eficiente dacă sunt folosite în schema vaccinală împreună cu alte vaccinuri. Aici răspunsul este da. Pentru ca un vaccin să fie pus pe piață, el trebuie să fie evaluat în mai multe feluri,³³ iar când este pus în schemă, dovezile sunt evaluate de un grup de experți (în Statele Unite este ACIP) care decid detaliile, ținând cont de mai mulți factori: ce alte vaccinuri sunt făcute, cât de răspândită este boala, de la ce vârstă este vaccinul eficace etc.³⁴ Dacă, în schimb, ne întrebăm dacă o schemă vaccinală este optimă, atunci dovezile sunt puține și e nevoie de studii clinice ca să aflăm mai multe.^34,35 Există unele studii care verifică dacă un vaccin este sigur să fie administrat împreună cu altele, dar acestea sunt relativ noi.^36,37,38,39 De asemenea, a fost evaluată ipoteza că prea multe vaccinuri (așa cum sunt administrate în schemele naționale) ar avea efecte negative asupra sistemului imunitar și nu a fost confirmată.^40,41 Și s-au făcut studii care au comparat copiii vaccinați cu cei parțial vaccinați sau nevaccinați (evident în cadrul unei scheme naționale) și nu au găsit probleme. Schemele naționale diferă într-o anumită măsură unele de altele,⁴² și se fac modificări din când în când. Ideal ar fi ca aceste modificări să fie făcute pe baza unor studii clinice care să compare diverse posibilități, dar asta nu înseamnă că vaccinurile nu sunt sigure.^34,35

 

[15:20] Mihai Craiu dă un exemplu cu un sirop care a fost retras recent de pe piață. E întrerupt de Olivia Steer: „După ce au stat cât timp pe piață fără ca nimeni să se sesizeze că ele produc vătămări?”

Mihai Craiu încearcă să explice că se fac studii post-marketing pentru că la primii pacienți e posibil să nu se observe anumite efecte adverse. Olivia Steer îl întrerupe întrebându-l: „Atunci de ce aș avea încredere în recomandările lor dacă ei se pot înșela cu atâta ușurință?”

Aici Olivia Steer cade pradă erorii Nirvana, adică tendinței de a crede că dacă un lucru nu este perfect, este inutil sau periculos. Cum în lumea reală nimic nu este perfect, argumentul Oliviei poate fi aplicat pentru orice: „Au căzut avioane, deci de ce aș mai avea încredere în avioanele testate și construite după anumite reglementări?” „Au fost călcați oameni pe trecerea de pietoni, deci de ce aș avea încredere în poliție când îmi spune să nu traversez strada prin locuri nepermise?”

Putem privi lucrurile altfel. Faptul că se retrag medicamente de pe piață este un lucru bun pentru că înseamnă că sistemul funcționează (întotdeauna se poate mai bine și e de dorit să încercăm constant să-l îmbunătățim). Alternativa ar fi un sistem cum există pentru suplimente alimentare: nu e nevoie să fie testate înainte să fie puse pe piață,⁴³ iar problemele sunt descoperite doar întâmplător.^44,45,46

Faptul că vaccinul RotaShield a fost retras de pe piață (pentru că avea un risc ridicat de invaginație intestinală) sau că vaccinul contra oreionului cu tulpina Urabe nu mai este folosit în prezent aproape niciunde (pentru că producea meningită aseptică¹⁰ – tratabilă, dar tot e mai bine fără) ar trebui să ne dea mai multă nu mai puțină încredere în vaccinuri. În general numărul de medicamente retrase de pe piață este mic, iar cele mai multe sunt retrase în primii 5-6 ani,^47,48,49 așa că dacă suntem îngrijorați putem să folosim o regulă de bun-simț și să evităm medicamentele foarte noi. Cu cât trece mai mult timp, cu atât sunt mai puține șanse ca un medicament să fie retras. Cele mai multe vaccinuri există de zeci de ani și chiar și cele noi sunt de mai mult de 10 ani pe piață (ex.: Infanrix Hexa a fost aprobat în 2000).

[16:00] Olivia Steer e întrebată dacă a fost vaccinată și și-a vaccinat copiii, dar refuză să răspundă.

[16:40] Cove zice că Olivia lansează opinia că oamenii n-ar trebui să facă vaccinuri. Olivia zice că nu lansează nicio opinie, „nici măcar o sugestie” pentru că „eu nu sunt medic”.

Nu o să comentez refuzul ei de a spune dacă s-a vaccinat sau nu, dar nu înțeleg de ce nu recunoaște că lansează opinii antivaccin când chiar în această emisiune a vorbit împotriva vaccinurilor. De exemplu la minutul 26:00 spune că „vaccinurile omoară”, la 26:45 spune că vaccinul produce autism, iar la 28:30 spune că studiile spun că vaccinurile nu sunt sigure și eficiente. Când Mihai Craiu încearcă să-i dea un exemplu concret prin care ea a lansat opinii antivaccin (pe canalele media de care dispune, de exemplu), Olivia îl acuză că îi contestă dreptul ei constituțional. E un mod interesant de a evita să accepte în mod explicit că produce astfel de opinii.

[17:25] Olivia Steer: „Tot ce spun, pot să argumentez. (citind de pe telefon) Este o declarație a Asociației Medicilor și Chirurgilor Americani privind vaccinarea obligatorie.”

Cel mai probabil telespectatorii care au auzit asta au crezut că Asociația Medicilor și Chirurgilor Americani este o organizație profesională. În realitate, este un ONG cu vreo 5000 de membri, care publică un jurnal prădător în care au apărut tot felul de lucruri dubioase sau discreditate. De exemplu, s-a susținut că nu există o legătură între HIV și SIDA (lucru fals, dar susținut și de unii activiști antivaccin de la noi), că încălzirea globală nu este provocată de activitatea umană (în ciuda consensului că este), că persoanele gay trăiesc cu 20 de ani mai puțin, că nicotina nu dă dependență sau că, bineînțeles, vaccinurile produc autism. Așa că nu este o organizație care ar trebui luată în serios. Dacă vrea recomandările unei organizații profesionale serioase, Olivia Steer poate să citeze Asociația Medicală Americană sau Asociația Americană de Pediatrie. Ambele sunt în favoarea vaccinării.

[19:25] Olivia Steer: „Nu e bine ca în aceste vaccinuri să se găsească dubiosul aluminiu care dă atâtea probleme, nu e bine să nu citești prospectele și să nu fi informat, nu e bine…”

Despre aluminiu am discutat deja – nu e dubios, e comun în mâncare și în mediu, s-au făcut studii care n-au găsit probleme și se mai fac și altele. E bine ca oamenii să fie informați și tocmai de aceea e bine să evite informațiile greșite sau distorsionate, iar activiștii antivaccin produc multe astfel de informații și refuză să le corecteze chiar și când sunt evidente și li se spune că sunt.

[19:50] Mihai Craiu oferă cifrele legate de epidemia de rujeolă: 16.000 de cazuri și 62 de decese din septembrie 2016 de când s-a declarat epidemia.

[20:00] Olivia Steer: „Nu-i așa. Nu-i așa, pentru că statisticile se realizează pe fiecare an. Ministerul Sănătății contabilizează de 5-6 ani într-una aceste cazuri ca să creeze o cifră gigantică…”

Statisticile se pot realiza pe orice perioadă de timp. Uneori această perioadă e de un an, alteori nu. Nu înțeleg de ce Olivia crede că doar pe un an se pot face.

[20:20] Olivia Steer: „Ce-nseamnă epidemia?”

(Mihai Craiu încearcă să îi explice, dar nu reușește pentru că e întrerupt)

Olivia Steer: „Șase ani vi se pare timp scurt?”

Mihai Craiu: „Nu e vorba de 6 ani. Sunt 2 ani și 4 luni.”

Olivia Steer: „Și 2 ani și 4 luni vi se pare timp scurt?”

Mihai Craiu: „Da, e un timp scurt…”

Olivia Steer: „Timp scurt înseamnă două săptămâni, domnule doctor.”

Aici discuția a deraiat, așa că e bine să clarificăm. Epidemia este o răspândire rapidă a unei boli infecțioase la un număr mare de oameni într-o perioadă scurtă de timp – de obicei două săptămâni sau mai puțin. Dar asta nu înseamnă că epidemia se oprește automat după două săptămâni. Dacă o epidemie nu poate să fie mai lungă de două săptămâni cât de absurd ar fi ca răspândirea unei boli într-o populație care durează vreo 4 săptămâni să fie numită în primele două săptămâni „Epidemia nr. 1” și în următoarele două „Epidemia nr. 2”. Sau dacă durează 3 săptămâni! Avem o epidemie și jumătate?

Epidemia durează până încetează răspândirea bolii. Există în istorie foarte multe epidemii care au durat ani, nu două săptămâni. De exemplu, epidemia de gripă spaniolă a durat aproape doi ani, prima epidemie de holeră a durat 7 ani, iar a doua 11 ani. Puteți ușor găsi o listă cu epidemii pe Wikipedia.

[22:00] Olivia Steer: „Domnul doctor ar face bine să precizeze că există două tipuri de virus: virusul sălbatic și virusul derivat din vaccinuri. (…) S-a analizat dacă virusul cu care au fost infectați acei copii provine din vaccin sau este sălbatic? Ca să știm dacă nu cumva tocmai vaccinații îi îmbolnăvesc pe nevaccinați?!”

Mihai Craiu menționează că acesta este unul dintre punctele preferate ale antivacciniștilor și continuă cu explicații despre virusul atenuat din vaccinul ROR, care nu are puterea să producă boala. Și explică ce se întâmplă când nevaccinații sunt expuși si când vaccinații sunt expuși.

Pe la minutul 24 și pe la minutul 25 Olivia Steer insistă din nou că: „nu avem certitudinea că acei copii au fost îmbolnăviți cu virusul sălbatic.”

Nu avem „certitudinea”, dar putem să fim foarte siguri că acei copii au fost îmbolnăviți cu virus sălbatic. Vaccinul ROR conține virusul rujeolei în formă atenuată, adică e e slăbit de puteri, dar e recunoscut de sistemul imunitar care intră în alertă și produce anticorpi care ulterior o să asigure protecția persoanei vaccinate în fața virusurilor neatenuate. Cazurile în care rujeola a fost produsă de virusul din vaccinuri sunt atât de rare încât sunt raportate în studii de caz în diverse jurnale științifice. De exemplu, într-un jurnal din Japonia sunt prezentați trei copii vaccinați cu vaccinul monovalent contra rujeolei care au dezvoltat rujeolă clinică.⁵⁰ Dintre cele 62 de persoane care au decedat de rujeolă, din câte spunea domnul doctor Craiu, doar unul a fost vaccinat, deci singura posibilitate ca vinovatul să fi fost un virus vaccinal este ca aceste persoane să se fi infectat de la cineva vaccinat. Asta este și ceea ce sugerează Olivia.

Așadar avem o problemă diferită: e posibil ca un virus derivat din vaccin să se transmită de la un vaccinat la un nevaccinat? Activiștii antivaccin am văzut în mai multe rânduri că insistă că da, însă confundă această problemă cu cea de înainte: e posibil ca virusul dintr-un vaccin ROR să producă rujeolă la persoana vaccinată? Ce ne interesează aici e dacă o persoană nevaccinată poate face rujeolă din cauză că s-a infectat cu virus vaccinal de la o persoană vaccinată. Ca să afle, un grup de cercetători a căutat sistematic toate articolele care au făcut analize genetice ale virusurilor izolate ca să vadă dacă au fost derivate din vaccin. A găsit 773 de astfel de articole și în niciun caz nu s-a observat transmiterea virusului vaccinal de la o persoană vaccinată la altă persoană.⁵¹ Acum, asta nu înseamnă că este imposibilă o astfel de transmitere, dar dacă există trebuie să fie extrem de rară ca să nu fie observată nici după o căutare atât de amplă precum cea făcută de acest grup de cercetători și nici în alte studii. De fapt, chiar în articol sunt menționate câteva cazuri în care se suspectează o astfel de transmitere, dar care nu a putut fi confirmată genetic.

Dacă transmiterea unul virus vaccinal de la om la om ar fi comună, ar fi imposibil ca studiile clinice să găsească o eficacitate atât de ridicată a vaccinului ROR. Mai exact, vaccinul previne pojarul la 95% dintre cei vaccinați și la 92% dintre cei din familie care intră în contact cu cei vaccinați.¹⁰ Dacă virusul vaccinal s-ar răspândi la cei nevaccinați și ar produce pojar ne-am aștepta să vedem o creștere, nu o scădere a infecției cu pojar în familiile celor vaccinați.

Cam acesta este efectul vaccinului conform datelor din studiile clinice:

Și nu este vorba doar de datele din studiile clinice. Dacă cei vaccinați îi infectează pe cei nevaccinați cu virus vaccinal, ne-am aștepta ca după începerea vaccinării să explodeze numărul de cazuri, dar ceea ce observăm e că scad. Mai jos putem vedea ce s-a întâmplat în Statele Unite:

Sursa: Orenstein, 2007 (ref. 55)

Și, în fine, Societatea Română de Epidemiologie a confirmat că acolo unde a fost izolat virusul la cele 62 de persoane decedate de rujeolă, în niciun caz nu a fost observat virus vaccinal.

[26:15] Olivia Steer vorbește despre despăgubiri de 4 miliarde de dolari date pentru vătămări vaccinale. „Acolo apare și autismul ca și cauză – demonstrată în instanță.”

Programul de compensare pentru vătămări vaccinale din SUA a dat din 2006 până în 2017 despăgubiri de 1,7 miliarde de dolari și în medie au fost cam 1,2 cazuri compensate pentru fiecare milion de copii vaccinați. Dacă ne uităm la toate compensațiile oferite din 1988 până în 2017, ajungem la suma de 3,6 miliarde de dolari.⁵² Probabil la această sumă se referă Olivia Steer.

Cele mai comune probleme pentru care s-au plătit daune sunt probleme la umăr din cauza administrării greșite a vaccinului, dar sunt bineînțeles și cazuri în care vaccinul în sine și nu administrarea sa a fost de vină. Cu toate acestea, până acum nu a fost oferită nicio despăgubire pentru vreun caz de autism,⁵² deci afirmația făcută de Olivia Steer este falsă. Probabil a obținut-o de pe diverse saituri antivaccin, care obișnuiesc să promoveze această idee. De exemplu, un articol publicat de niște avocați într-un jurnal de drept încearcă să reclasifice anumite cazuri ca autism. Metodele lor sunt să analizeze simptomele sau să întrebe părinții care au primit compensații dacă nu cumva li se pare că copiii lor au avut autism. Această încercare este neștiințifică (diagnosticul se pune de specialiști, nu de avocați sau părinți), dar populară în anumite cercuri.⁵³ Mi se pare la fel de validă ca și explicația Oliviei Steer despre ce este o epidemie.

[26:40] Olivia Steer: „Deci nu putem spune că vaccinul nu provoacă autism pentru că recunosc posibilitatea asta inclusiv producătorii, recunosc sentințele judecătorești care au fost date.”

[28:30] Olivia Steer: „Deci dumneavoastră spuneți că vaccinurile sunt sigure și eficiente în ciuda tuturor studiilor care spun că nu, în ciuda prospectelor, în ciuda sentințelor judecătorești…”

Dacă niște informații false sunt repetate, ele nu devin adevărate. Sau cel puțin nu ar trebui.

[27:20] Cove: „Domnule doctor, să tragem o concluzie.”

Olivia Steer: „O concluzie ar fi asta, că …”

Am observat pe tot parcursul discuției că Olivia Steer avea tendința să întrerupă și să treacă repede de la un subiect la altul. Astfel, realiza două lucruri: nu-l lăsa pe domnul doctor Craiu să dea un răspuns relevant, iar dacă apuca să dea un răspuns, Olivia trecea mai departe fără să fie nevoită să accepte că a greșit. Aceasta este una dintre tacticile „recomandate” de Arthur Schopenhauer pentru a câștiga orice argument⁵⁴ și este folosită des de politicieni. Ar fi bine ca Olivia Steer să n-o mai folosească și să o înlocuiască cu niște argumente valide.

Referințe:

1: Inbar, R., Weiss, R., Tomljenovic, L., Arango, M. T., Deri, Y., Shaw, C. A., … & Shoenfeld, Y. (2016). WITHDRAWN: Behavioral abnormalities in young female mice following administration of aluminum adjuvants and the human papillomavirus (HPV) vaccine Gardasil. Vaccine, 00016-5.

2: Kivity, S., Shoenfeld, Y., Arango, M. T., Cahill, D. J., O’kane, S. L., Zusev, M., … & Blank, M. (2017). Retracted: Anti-ribosomal-phosphoprotein autoantibodies penetrate to neuronal cells via neuronal growth associated protein, affecting neuronal cells in vitro. [Retraction Watch]

3: Li, D., Tomljenovic, L., Li, Y., & Shaw, C. A. (2017). RETRACTED: Subcutaneous injections of aluminum at vaccine adjuvant levels activate innate immune genes in mouse brain that are homologous with biomarkers of autism. J Inorg Biochem 177 (2017): 39-54. [PubPeer]

4: Hawkes, D., Benhamu, J., Sidwell, T., Miles, R., & Dunlop, R. A. (2015). Revisiting adverse reactions to vaccines: A critical appraisal of Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants (ASIA). Journal of autoimmunity, 59, 77-84.

5: Ameratunga, R., Gillis, D., Gold, M., Linneberg, A., & Elwood, J. M. (2017). Evidence refuting the existence of autoimmune/autoinflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA). The Journal of Allergy and Clinical Immunology: In Practice, 5(6), 1551-1555.

6: Ameratunga, R., Langguth, D., & Hawkes, D. (2018). Perspective: Scientific and ethical concerns pertaining to animal models of autoimmune/autoinflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA). Autoimmunity reviews, 17(5), 435-439.

7: Hawkes, D., & Buttery, J. P. (2016). Human papillomavirus vaccination and primary ovarian insufficiency: an association based on ideology rather than evidence. Current Opinion in Obstetrics and Gynecology, 28(1), 70-72.

8: Hviid, A., Hansen, J. V., Frisch, M., & Melbye, M. (2019). Measles, Mumps, Rubella Vaccination and Autism: A Nationwide Cohort Study. Annals of internal medicine. DOI: 10.7326/M18-2101.

9: Jain, A., Marshall, J., Buikema, A., Bancroft, T., Kelly, J. P., & Newschaffer, C. J. (2015). Autism occurrence by MMR vaccine status among US children with older siblings with and without autism. JAMA, 313(15), 1534-1540.

10: Demicheli V, Rivetti A, Debalini MG, Di Pietrantonj C (2012). Vaccines for measles, mumps and rubella in children. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2. Art. No.: CD004407. DOI: 10.1002/14651858.CD004407.pub3.

11: Yudkin, J. S. (2012). Post-marketing observational trials and catastrophic health expenditure. BMJ, 344, e3987.

12: Madsen, K. M., Hviid, A., Vestergaard, M., Schendel, D., Wohlfahrt, J., Thorsen, P., … & Melbye, M. (2002). A population-based study of measles, mumps, and rubella vaccination and autism. New England Journal of Medicine, 347(19), 1477-1482.

13: Uchiyama, T., Kurosawa, M., & Inaba, Y. (2007). MMR-vaccine and regression in autism spectrum disorders: negative results presented from Japan. Journal of autism and developmental disorders, 37(2), 210-217.

14: Taylor, B., Miller, E., Lingam, R., Andrews, N., Simmons, A., & Stowe, J. (2002). Measles, mumps, and rubella vaccination and bowel problems or developmental regression in children with autism: population study. BMJ, 324(7334), 393-396.

15: Stets, R., Popescu, M., Gonong, J. R., Mitha, I., Nseir, W., Madej, A., … & Manley, A. (2019). Omadacycline for Community-Acquired Bacterial Pneumonia. New England Journal of Medicine, 380(6), 517-527. [Sci-Hub]

16: RR = 5; p = 0,29; 95% CI: 0,24–102,85.

17: Bishop, N. J., Morley, R., Day, J. P., & Lucas, A. (1997). Aluminum neurotoxicity in preterm infants receiving intravenous-feeding solutions. New England Journal of Medicine, 336(22), 1557-1562.

18: Yokel, R. A., & McNamara, P. J. (2001). Aluminium toxicokinetics: an updated minireview. Pharmacology & toxicology, 88(4), 159-167.

19: Tomljenovic, L. (2011). Aluminum and Alzheimer’s disease: after a century of controversy, is there a plausible link?. J Alzheimers Dis, 23: 567–98.

20: Seneff, S., Davidson, R.M., and Liu, J. (2012). Empirical data confirm autism symptoms related to aluminum and acetaminophen exposure. Entropy, 14: 2227–53.

21: Melendez, L., Santos, D., Luna Polido, L., et al. (2013). Aluminium and other metals may pose a risk to children with autism spectrum disorder: biochemical and behavioural impairments. Clin Exp Pharmacol, 3: 120.

22: Jefferson, T., Rudin, M., & Di Pietrantonj, C. (2004). Adverse events after immunisation with aluminium-containing DTP vaccines: systematic review of the evidence. The Lancet infectious diseases, 4(2), 84-90.

23: Schoenfeld, J. D., & Ioannidis, J. P. (2012). Is everything we eat associated with cancer? A systematic cookbook review. The American journal of clinical nutrition, 97(1), 127-134.

24: Julia Belluz (2017). This is why you shouldn’t believe that exciting new medical study. Vox.

25: Maglione, M. A., Das, L., Raaen, L., Smith, A., Chari, R., Newberry, S., … & Gidengil, C. (2014). Safety of vaccines used for routine immunization of US children: a systematic review. Pediatrics, 134(2), 325-337.

26: Clayton, E. W., Rusch, E., Ford, A., & Stratton, K. (Eds.). (2012). Adverse Effects of Vaccines: Evidence and Causality. National Academies Press.

27: Zhang, L., Prietsch, S. O., Axelsson, I., & Halperin, S. A. (2014). Acellular vaccines for preventing whooping cough in children. Cochrane Database of Systematic Reviews, (9).

28: Fortanier AC, Venekamp RP, Boonacker CWB, Hak E, Schilder AGM, Sanders EAM, et al. (2014). Pneumococcal conjugate vaccines for preventing otitis media. Cochrane Database of Systematic Reviews; (3):CD001480. dx.doi.org/10.1002/14651858.CD001480.pub4.

29: Soares-Weiser, K., MacLehose, H., Bergman, H., Ben-Aharon, I., Nagpal, S., Goldberg, E., … & Cunliffe, N. (2012). Vaccines for preventing rotavirus diarrhoea: vaccines in use. Cochrane database of systematic reviews, (11).

30: Greger, J. L. (1992). Dietary and other sources of aluminium intake. Aluminium Biol Med, 169, 26-9.

31: Stahl, T., Taschan, H., & Brunn, H. (2011). Aluminium content of selected foods and food products. Environmental Sciences Europe, 23(1), 37.

32: Djurisic, S., Jakobsen, J. C., Petersen, S. B., Kenfelt, M., & Gluud, C. (2017). Aluminium adjuvants used in vaccines versus placebo or no intervention (Protocol). Cochrane Database of Systematic Reviews, (9).

33: Marshall, V., & Baylor, N. W. (2011). Food and Drug Administration regulation and evaluation of vaccines. Pediatrics, 127(Supplement 1), S23-S30.

34: Hinshaw, A., Aragon, T., Berg, A., Buka, S., Charo, R., Fairbrother, G., … & Leland, A. (2013). Childhood immunization schedule and safety: stakeholder concerns, scientific evidence, and future studies. Institute of Medicine.

35: Edwards, K. M., Maldonado, Y., Byington, C. L., Jefferson, T., & Demicheli, V. (2016). Is the timing of recommended childhood vaccines evidence based?. BMJ, 352, i867.

36: Dudley, M. Z., Salmon, D. A., Halsey, N. A., Orenstein, W. A., Limaye, R. J., O’Leary, S. T., & Omer, S. B. (2018). Do Combination Vaccines or Simultaneous Vaccination Increase the Risk of Adverse Events?. In The Clinician’s Vaccine Safety Resource Guide (pp. 157-165). Springer, Cham.

37: Gasparini, R., Tregnaghi, M., Keshavan, P., Ypma, E., Han, L., & Smolenov, I. (2016). Safety and immunogenicity of a quadrivalent meningococcal conjugate vaccine and commonly administered vaccines after coadministration. The Pediatric infectious disease journal, 35(1), 81-93.

38: Parra, M. M., Gentile, A., Narvaez, J. A. V., Capdevila, A., Minguez, A., Carrascal, M., … & Toneatto, D. (2018). Immunogenicity and safety of the 4CMenB and MenACWY-CRM meningococcal vaccines administered concomitantly in infants: A phase 3b, randomized controlled trial. Vaccine, 36(50), 7609-7617.

39: Watt, J. P., Chen, S., & Santosham, M. (2012). Haemophilus influenzae type b conjugate vaccine: review of observational data on long term vaccine impact to inform recommendations for vaccine schedules. Report for World Health Organization.

40: Glanz, J. M., Newcomer, S. R., Daley, M. F., DeStefano, F., Groom, H. C., Jackson, M. L., … & Nordin, J. D. (2018). Association between estimated cumulative vaccine antigen exposure through the first 23 months of life and non–vaccine-targeted infections from 24 through 47 months of age. JAMA, 319(9), 906-913.

41: DeStefano, F., Price, C. S., & Weintraub, E. S. (2013). Increasing exposure to antibody-stimulating proteins and polysaccharides in vaccines is not associated with risk of autism. The Journal of pediatrics, 163(2), 561-567.

42: Doshi, P., Stahl-Timmins, W., Merino, J. G., & Simpkins, C. (2015). Visualising childhood vaccination schedules across G8 countries. BMJ, 351, h5966.

43: Price, C. (2015). Vitamania: Our obsessive quest for nutritional perfection. Penguin.

44: Ng, A. W., Poon, S. L., Huang, M. N., Lim, J. Q., Boot, A., Yu, W., … & Pang, S. T. (2017). Aristolochic acids and their derivatives are widely implicated in liver cancers in Taiwan and throughout Asia. Science translational medicine, 9(412), eaan6446.

45: Gabardi, S., Munz, K., & Ulbricht, C. (2007). A review of dietary supplement–induced renal dysfunction. Clinical Journal of the American Society of Nephrology, 2(4), 757-765.

46: Binns, C. W., Lee, M. K., & Lee, A. H. (2018). Problems and prospects: public health regulation of dietary supplements. Annual review of public health, 39, 403-420.

47: Onakpoya, I. J., Heneghan, C. J., & Aronson, J. K. (2016). Post-marketing withdrawal of 462 medicinal products because of adverse drug reactions: a systematic review of the world literature. BMC medicine, 14(1), 10.

48: Downing, N. S., Shah, N. D., Aminawung, J. A., Pease, A. M., Zeitoun, J. D., Krumholz, H. M., & Ross, J. S. (2017). Postmarket safety events among novel therapeutics approved by the US Food and Drug Administration between 2001 and 2010. JAMA, 317(18), 1854-1863.

49: Lexchin, J. (2014). How safe are new drugs? Market withdrawal of drugs approved in Canada between 1990 and 2009. Open Medicine, 8(1), e14.

50: Aoki, Y., Mizuta, K., Ikeda, T., Abiko, C., Itagaki, T., & Ahiko, T. (2013). Isolation of vaccine-derived measles viruses from children with acute respiratory infection. The Tōhoku journal of experimental medicine, 230(2), 111-115.

51: Greenwood, K. P., Hafiz, R., Ware, R. S., & Lambert, S. B. (2016). A systematic review of human-to-human transmission of measles vaccine virus. Vaccine, 34(23), 2531-2536.

52: Wadman, M (2017). Vaccines on trial: U.S. court separates fact from fiction. Science. doi:10.1126/science.aal1109.

53: Robert Lowes (2011). Vaccine Critics Claim Court Paid for Autism Cases. Medscape.

54: Schopenhauer, A. (1831). The art of being right: 38 ways to win an argument.

55: Campbell, H., Andrews, N., Brown, K. E., & Miller, E. (2007). Review of the effect of measles vaccination on the epidemiology of SSPE. International journal of epidemiology, 36(6), 1334-1348.