Cât de justificate sunt afirmațiile?
Deci cât de informativ este articolul?
Ce spune articolul?
Sănătatea în știri: Țigările electronice mai periculoase decât cele tradiționale? (CSID.ro)
Big Pharma II: Seeding trials – studiile click-bait ale industriei farmaceutice
Cuprins
Despre ce e vorba în acest articol
Seeding trials observate în sălbăticie
Studiul nu poate îndeplini scopurile declarate de cercetare
Studiul e sponsorizat de divizia de marketing
Sunt recrutați de obicei medici care prescriu medicamente ale competiției
Medicii recrutați sunt plătiți foarte bine pentru muncă puțină
Datele colectate sunt puțin sau deloc importante pentru companie
Studiul a fost proiectat prost
Studiul a fost desfășurat prost
Studiul a beneficiat de implicarea diviziei de marketing
Ținta studiului au fost medicii, nu pacienții
Despre ce e vorba în acest articol
Am început o serie despre problemele cu industria farmaceutică. În primul articol am scris despre cât de mult sunt distorsionate rezultatele, iar aici o să intru în detalii despre o practică mai specială care nu are scopul de a influența cercetarea, ci de a-i convinge pe medici să prescrie mai des un anumit medicament. Pretextul e că se face un studiu, dar rezultatele sale nu prea contează. O să vorbim despre studiile care plantează sămânța unui medicament de succes. Financiar. Seeding trials.
Continuă să citești Big Pharma II: Seeding trials – studiile click-bait ale industriei farmaceutice
Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!
Cuprins
Jurnalul în care a fost publicat este prădător. Și ce dacă?
Cât de aiurea sunt puse referințele?
Două articole anti-vaccin și problemele lor
Idei cheie:
- Avem un articol anti-vaccin intens promovat și considerat minunat în zone întunecate ale internetului;
- Articolul e publicat într-un jurnal prădător, care pentru 1000$ publică orice fără să verifice;
- Articolul are referințe care spun exact opusul a ceea ce cred autorii că ar spune;
- Articolul descrie inadecvat un experiment care în cel mai rău caz e irelevant, iar în cel mai bun caz arată cât de puțină contaminare există în vaccinuri (vorbim despre contaminare la nivelul de câteva mii de atomi în condițiile în care un nanogram de apă are 33.000 de miliarde de molecule).
Continuă să citești Alt articol irelevant contra vaccinurilor? Da, unul incredibil de prost!
Vaccinat sau nevaccinat?
Sumar: Când informația e prezentată neclar, incomplet sau neintuitiv poate să ne păcălească ușor. Când auzim despre cazuri de copii vaccinați cu probleme de sănătate ne întrebăm cum pot fi statisticile adevărate când spun că vaccinurile sunt sigure. Când auzim că într-o comunitate foarte vaccinată avem un număr egal de copii vaccinați și nevaccinați care au făcut pojar ne întrebăm unde e eficiența vaccinurilor. Răspunsurile le găsim când ne uităm la studiile care compară copiii vaccinați cu cei nevaccinați: la fel de mulți fac dermatită sau au infecții și printre cei vaccinați și printre cei nevaccinați. În plus, cei vaccinați au un nivel ridicat de protecție față de bolile pentru care sunt vaccinați, dar pentru că aproape toți sunt vaccinați, iar protecția vaccinului nu este de 100%, ci de 95% sau 99%, vom avea 5% sau 1% vaccinați care fac pojar, iar acest număr s-ar putea să fie mai mare decât numărul tuturor celor nevaccinați, ceea ce o să creeze iluzia că fac pojar mai mulți copii vaccinați. O explicație intuitivă a situației ajută la îndepărtarea iluziei.
Cuprins
Dar erau vaccinați, de ce au făcut pojar?
Să revenim la dilema dermatitei atopice
Fumatul pasiv și legea antifumat
În 1 februarie a fost adoptată o nouă lege antifumat care prevede restricții mai mari decât vechea. A intrat în vigoare din 16 martie și de atunci fumatul este interzis în spațiile publice închise, în locurile de joacă pentru copii sau la locul de muncă. În iunie, au fost propuse modificări care dacă ar fi trecut prin parlament ar fi neutralizat legea. Și înainte de adoptarea ei, și după, au fost multe discuții în contradictoriu și multe opinii exprimate în mediul online. Și odată cu asta, multe argumente proaste, greșite sau irelevante. O să încerc mai jos să le analizez pe cele mai importante. În 4 octombrie modificările au fost respinse, așa că legea rămâne în forma ei inițială, cea pentru care România a fost felicitată de Organizația Mondială a Sănătății.
Înainte să începem, trebuie să spun de ce parte sunt ca să știți dacă sunteți dezamăgiți sau nu. Sunt în favoarea legii antifumat și consider că este necesară. Și sunt nefumător. Dar asta nu înseamnă că nu cred în dreptul fiecăruia de a fuma, dacă dorește. De fapt, legea curentă mi se pare bună tocmai pentru că nu ia dreptul nimănui de a fuma. Problema este propoziția aia pe care toți o știm – tutunul dăunează grav sănătății – și faptul că fumul nu poate fi ținut în jurul celui care fumează, așa că înainte de această lege, în aproape orice bar sau club era plin de fum. De facto, se fuma peste tot, iar tutunul dăuna grav și sănătății celor care nu fumau. Dacă sunteți împotriva legii probabil aveți deja în minte câteva argumente („Scrie pe ușă că fumatul e permis. Nu-ți place, nu intra!”, „Unde-s nefumătorii? Dau barurile faliment!”). Așa că mai bine începem.
Cuprins
O să fiți doar tu și chelnerița în bar
Fumătorii țin economia românească în viață
Impactul economic al fumatului
Efectele fumatului pasiv asupra sănătății
Campanii de discreditare a organizațiilor științifice
Crearea unei rețele de cercetători supuși industriei
De ce studiile produse de industria tutunului pot fi ignorate
Asociațiile fumătorilor și alte grupuri-paravan
Prima înfrângere: restricționarea fumatului în avioane
Efectele legii antifumat asupra sănătății
Argumente politice sau retorice
Dacă acum interzicem fumatul, urmează să interzicem dulciurile, carnea…
Avem lege antifumat. Asta ne trebuie acum? În loc să rezolvăm celelalte probleme ale țării…
Mai periculoasă e poluarea decât fumul de țigară
Avem cea mai strictă lege din Europa!
Știți cine a mai interzis fumatul? Hitler! Coincidență?
Să aleagă fiecare bar dacă e pentru fumători sau nefumători
Dar ce facem cu dreptul la proprietate?
Clarificări despre știrile de tip „chimioterapia omoară 50% dintre pacienți”
Recent a fost publicat un studiu foarte interesant în Lancet Oncology1 în care a fost analizată mortalitatea în primele 30 de zile după începerea tratamentului pentru cancer. Au fost incluse 23.228 de persoane cu cancer la sân și 9.634 cu un anumit tip de cancer pulmonar (cancer bronho-pulmonar non-microcelular). Din păcate, rezultatele acestui studiu au fost raportate foarte distorsionat în presă. De exemplu:
„Patients should be warned about the dangers of chemotherapy after research showed that cancer drugs are killing up to 50 per cent of patients in some hospitals.” (Pacienții ar trebui avertizați despre pericolele chimioterapiei după ce cercetarea a arătat că tratamentul pentru cancer omoară până la 50% dintre pacienți în unele spitale) (conform The Telegraph)
Știrea din The Telegraph a fost preluată și de alții. De exemplu:
„…a new study shows up to 50 percent of patients are killed by the drugs — not the disease, itself.” (un nou studiu arată că până la 50% dintre pacienți sunt omorâți de tratament – nu de boala în sine). (The Free Thought Project)
Bineînțeles că inamicii medicinei s-au grăbit să repete ceea ce spun ei de obicei, și anume că ar trebui să renunțăm la chimioterapie. Așa că e nevoie de niște clarificări.
Prima recomandare: să citim articolul original. Îl puteți găsi în Lancet, dar este în spatele unui pay-wall, așa că vă recomand să folosiți Sci-Hub. Puteți accesa varianta completă aici. E un articol tehnic, cu multe detalii statistice, dar îl puteți înțelege destul de bine și dacă citiți doar secțiunea Discussion.
A doua recomandare: să înțelegem despre ce tip de tratament este vorba. În articol sunt mai multe analize. Unele dintre ele arată care e mortalitatea când se aplică tratament curativ, iar altele pentru tratament paliativ. Tratamentul paliativ este făcut pentru a reduce unele simptome și a îmbunătăți calitatea vieții, nu pentru a vindeca.
Să ne uităm la rezultate. Am extras mai jos două tabele care arată mortalitatea în primele 30 de zile după începerea tratamentului pentru pacienții cu cancer la sân. Primul tabel conține datele pentru tratamentul curativ, iar al doilea conține datele pentru tratamentul paliativ.
Datele sunt asemănătoare și pentru cei cu cancer pulmonar: o mortalitate maximă de 6% și medie de 3% în cazul tratamentului curativ și cu o maximă de 19% și o medie de 10% în cazul tratamentului paliativ (valorile medii le găsiți în tabelul 2 din articolul original).
Bine, dar atunci de unde a scos The Telegraph valoarea de 50,9%? Că în articolul lor scrie așa:
„In Milton Keynes the death rate for lung cancer treatment was 50.9 per cent, although it was based on a very small number of patients.” (În [spitalul] Milton Keynes rata deceselor pentru tratamentul pentru cancer la plămâni a fost de 50,9%, deși a fost bazată pe un număr foarte mic de pacienți.)
Mi-a luat ceva să găsesc această valoare pentru că nu e scrisă niciunde în articolul din Lancet. Totuși, nu e inventată de Telegraph. Se găsește într-o figură. În aceasta:
Aceasta este sursa știrilor exagerate. Este prezentat cel mai extrem rezultat ca și când ar fi cel mai comun. Având în vedere că acel spital are doar 7-8 pacienți (estimarea mea de pe grafic), s-ar putea să fie un rezultat al întâmplării că are mortalitate așa de mare. Totuși, dacă ne uităm la figura 5 (pe care nu o mai reproduc aici), unde sunt datele despre tratamentul paliativ pentru cancer la plămâni, vedem un spital care are în jur de 100 de pacienți și care se depărtează de celelalte având o mortalitate de aproape 30%. Probabil acolo tratamentul nu este administrat în cele mai bune condiții sau medicii fac erori. Și mai sunt și alte spitale care ies în evidență. Aici se observă importanța acestui studiu. Dacă identificăm spitalele care au performanță proastă putem lua măsuri (investigații, schimbări administrative etc.) pentru a reduce mortalitatea. Autorii spun că după ce au văzut rezultatele le-au trimis notificări tuturor spitalelor pentru a le informa despre rata mortalității din fiecare, iar celor cu rezultate atipice le-au recomandat să-și revizuiască protocoalele, practica clinică și sistemele de administrare a datelor. De asemenea, autorii avertizează că și spitalele care au mortalitate apropiată de medie s-ar putea să nu ofere tratament optim, iar cele care au mortalitate foarte mică s-ar putea să nu tolereze riscurile și să trateze doar pacienții cei mai apți, ceea ce ar putea avea consecințele nedorite ale refuzului tratamentului.
Și dacă tot suntem la importanța studiului, tot autorii menționează că acest studiu arată că mortalitatea la 30 de zile este mai mare decât se estima anterior (3% vs. 0,8% anterior), ceea ce ar putea avea importanță când sunt considerate anumite tratamente paliative cu efecte benefice reduse. Tot autorii scot în evidență și limitările acestui studiu, printre care faptul că pentru unii pacienți au lipsit unele date (de exemplu, pentru 18% dintre femeile cu cancer la sân nu se știe dacă tratamentul a fost curativ sau paliativ; dacă sunteți curioși, mortalitatea pentru acestea a fost de 2%) sau că nu au existat informații despre alte probleme de sănătate (de exemplu, probleme cardiovasculare ce sunt de multe ori asociate cu cancerul pulmonar pentru că au o cauză comună (fumatul) sau funcția renală, care ar putea crește mortalitatea). Dar dincolo de limitări e un studiu foarte interesant.
De reținut rata mortalității din cauza tratamentului:
| Mortalitatea la 30 de zile | Cancer la sân | Cancer la plămâni |
| Tratament curativ | <1% | 3% |
| Tratament paliativ | 7% | 10% |
Refuzul chimioterapiei
Ce se întâmplă dacă refuzăm chimioterapia atunci când este recomandată? Dacă ne luăm după știrile alarmiste s-ar părea că o să trăim mai mult (că doar dacă jumătate dintre pacienți mor din cauza chimioterapiei, e mai bine fără). Dar nu e bine să ne luăm după știri. E bine să ne luăm după ce spun specialiștii și studiile. De fapt, dacă nu ați crede că studiile sunt importante n-ați fi citit până aici pentru că n-am discutat despre nimic altceva decât despre un studiu.
Pe lângă studiile care arată că tratamentul convențional pentru cancer e eficient în multe situații (pentru unele tipuri de cancer e mai eficient decât pentru altele) (puteți citi mai multe pe Skeptic Pengus) există și câteva studii care au comparat oamenii care au făcut tratament cu cei care l-au refuzat. Să ne uităm la ce concluzii au ajuns.
Un studiu din 2012 s-a uitat la 185 de pacienți cu cancer la sân care au refuzat tratamentul standard și a observat că după 5 ani mai trăiau 43,2%. Pentru comparație, dintre cei care au acceptat tratamentul mai trăiau 81,9%. Cu alte cuvinte, tratamentul pare să fi dublat rata de supraviețuire.2
Un alt studiu s-a uitat la 829 de pacienți cu cancer de gât și cap, dintre care 17% au refuzat tratamentul (au apelat la „alternative” sau nu au făcut nimic). După 3 ani, doar 34% mai erau în viață, comparativ cu 70% dintre cei care au făcut tratament.3
Un alt studiu s-a uitat la pacienții bătrâni cu cancer colorectal în stadiul III care au refuzat chimioterapia după operație. Chiar și aici rata de supraviețuire a fost mai mică decât la cei care au făcut chimioterapie (50% vs. 68%).4
Un alt studiu a inclus 2.707 femei care aveau cancer ovarian și au refuzat chimioterapia. Acestea au fost comparate cu 92.212 de femei care nu au refuzat-o. După corectarea unor factori precum vârsta, prezența altor boli sau lipsa asigurării medicale, supraviețuirea medie a fost de 43 luni pentru cele care au făcut chimioterapie și de 4,8 luni pentru cele care nu au făcut.5
Un studiu din Taiwan care a inclus 38.584 de pacienți diagnosticați cu cancer pulmonar a descoperit că riscul de deces a fost dublu pentru pacienții care au refuzat tratamentul.6
Iar un alt studiu care a inclus femei cu cancer de col uterin a descoperit că amânarea tratamentului cu mai mult de 4 luni a fost asociată cu un risc de deces de 2,31 ori mai mare.7
Mai multe informații puteți găsi și într-un articol de pe Science-Based Medicine. Nu sunt studii perfecte, dar sunt în concordanță între ele și cu studiile clinice care arată eficiența tratamentelor. De asemenea, eficiența nu e întotdeauna mare, dar tratamentele convenționale sunt ce avem mai bun în momentul de față și chiar dacă ar omorî 3% dintre pacienți (ceea ce probabil e o exagerare) important e că salvează mai mulți.
Referințe:
1: Wallington, M., Saxon, E. B., Bomb, M., Smittenaar, R., Wickenden, M., McPhail, S., … & Peake, M. (2016). 30-day mortality after systemic anticancer treatment for breast and lung cancer in England: a population-based, observational study. The Lancet Oncology, 17(9), 1203-1216. (Abstract) [Complet pe Sci-Hub]
2: Joseph, K., Vrouwe, S., Kamruzzaman, A., Balbaid, A., Fenton, D., Berendt, R., … & Tai, P. (2012). Outcome analysis of breast cancer patients who declined evidence-based treatment. World journal of surgical oncology, 10(1), 1.
3: Dronkers, E. A., Mes, S. W., Wieringa, M. H., van der Schroeff, M. P., & de Jong, R. J. B. (2015). Noncompliance to guidelines in head and neck cancer treatment; associated factors for both patient and physician. BMC cancer, 15(1), 1.
4: Li, P., Li, F., Fang, Y., Wan, D., Pan, Z., Chen, G., & Ma, G. (2013). Efficacy, compliance and reasons for refusal of postoperative chemotherapy for elderly patients with colorectal cancer: a retrospective chart review and telephone patient questionnaire. PloS one, 8(2), e55494.
5: Wallace, S. K., Lin, J. F., Cliby, W. A., Leiserowitz, G. S., Tergas, A. I., & Bristow, R. E. (2016). Refusal of Recommended Chemotherapy for Ovarian Cancer: Risk Factors and Outcomes; a National Cancer Data Base Study. Journal of the National Comprehensive Cancer Network, 14(5), 539-550. (Abstract)
6: Huang, H. L., Kung, P. T., Chiu, C. F., Wang, Y. H., & Tsai, W. C. (2014). Factors associated with lung cancer patients refusing treatment and their survival: a national cohort study under a universal health insurance in Taiwan. PloS one, 9(7), e101731.
7: Shen, S. C., Hung, Y. C., Kung, P. T., Yang, W. H., Wang, Y. H., & Tsai, W. C. (2016). Factors involved in the delay of treatment initiation for cervical cancer patients: A nationwide population-based study. Medicine, 95(33), e4568.
Meta-știința și pseudoștiința: Precogniția
În articolele anterioare din serie am discutat despre problemele din cercetare și despre metodologie. Am văzut exemple concrete din știință, iar în ultimul articol am încercat să aplicăm aceleași standarde pentru două cazuri de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. Să facem același lucru pentru un caz din parapsihologie: precogniția.
Acesta este Daryl Bem, psiholog și parapsiholog, care în 2011 a publicat într-un jurnal de top din psihologie articolul Feeling the Future în care a arătat că oamenii pot „simți” viitorul. Să vedem cât de robuste sunt concluziile sale.
Cuprins
Interludiu: Cazul altor rezultate extraordinare
Studiu publicat în 2011, urmat de o replicare reușită în 2003
„E nevoie de 544 de experimente pentru a nega efectul”
„Sapte din opt teste arată că datele nu sunt compromise de publicare selectivă sau p-hacking”
GIGO (Garbage In, Garbage Out)
„Replicările exacte” nu sunt tocmai replicări exacte
Sumar
În 2011 parapsihologul Daryl Bem a publicat o serie de 9 experimente în care a investigat precogniția. În opt dintre ele a găsit-o. A atras atenția reușind să publice rezultatele într-un jurnal de top din psihologie. Când alți cercetători au încercat să repete experimentele lui Bem, nu au reușit să găsească nimic. Bem a revenit în 2014 cu o meta-analiză – o colecție care a cuprins 90 de experimente despre care a spus că ar fi replicări ale experimentelor sale. Multe dintre acestea erau făcute înainte de 2011 și multe studiau „influențe retroactive” în moduri diferite de cele ale sale. Cu toate acestea, Bem a concluzionat că meta-analiza confirmă că precogniția ar exista. Unul dintre cei care au făcut peer-review a arătat că rezultatele sunt cel mai probabil artefacte cauzate de publicarea selectivă (există tendința ca experimentele care găsesc ceva interesant să fie publicate mai des decât cele care nu găsesc nimic). Dacă sunt luate în considerare doar replicările exacte, precogniția nu e de găsit. Dacă sunt luate în considerare doar replicările pre-înregistrate, nici atât. Prin urmare, precogniția pare să fie un efect iluzoriu și rămâne nedemonstrată. Cel mai simplu mod prin care parapsihologii pot demonstra contrariul este să organizeze o replicare la scară largă, pre-înregistrată prin care să verifice dacă într-adevăr există precogniție.
Continuă să citești Meta-știința și pseudoștiința: Precogniția
Mit sau Real? Psi: Efectul Mozart
Revendicare:
dacă ascultăm muzică de Mozart devenim mai deștepți.
Ce este?
Probabil ați auzit de mai multe ori ideea că muzica lui Mozart (sau orice tip de muzică) ne face mai deștepți, îi ajută pe copii să se dezvolte mai bine, ne ajută la examene, sau ne ține mintea ageră la bătrânețe – există nenumărate variații ale aceste idei. Înainte să aflăm mai multe, hai să fim în temă cu articolul și să ascultăm Mozart. Putem începe cu Agnus Dei.
„Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor”? Cel puțin așa spune prof. dr. Iamandescu. Dacă e adevărat, deja sunteți mai deștepți decât înainte să începeți să citiți. Dacă e adevărat, o să pun câte o compoziție de Mozart la începutul fiecărui articol pe care o să-l scriu.
O Privire Sceptică 
