Sănătatea în știri: Păpădia și proprietățile ei curative dovedite? (ViațaVerdeViu)

Cuprins

De unde vin informațiile distorsionate

Ask For Evidence, un proiect de la Sense About Science

HealthNewsReview

Ce spune articolul „O buruiană cu proprietăți curative dovedite”

Cum să interpretăm studiile cu animale

Deci cât de informativ este articolul?

 

De unde vin informațiile distorsionate

Trăim într-o perioadă în care e foarte ușor să dăm de informații despre orice, multe dintre ele false sau înșelătoare. Nu e nevoie să spun că e important să știm să extragem informația utilă și să nu ne lăsăm induși în eroare. Când vine vorba de sănătate, abilitatea de a naviga prin mormanul de știri și articole care ne spun ce ne salvează și ce ne îmbolnăvește e esențială. Există mai multe motive din care un articol prezintă informații inadecvate:

  • Cercetătorii sau instituțiile la care lucrează exagerează comunicatele de presă pentru a atrage atenția;
  • Jurnaliștii nu înțeleg, exagerează sau nu pun în context rezultatele cercetării;
  • Articolele conțin informații parțiale, prezentate neintuitiv, sau trag concluzii care nu sunt susținute de surse care să le justifice;
  • Autorii au o motivație (ideologică sau financiară) pentru a prezenta informații incorecte;

Câteva detalii în plus nu strică.

Continuă să citești Sănătatea în știri: Păpădia și proprietățile ei curative dovedite? (ViațaVerdeViu)

Anunțuri

Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Cuprins

Introducere

Acupunctura

Istorie

Calitatea studiilor

Studii de calitate

Homeopatia

Istorie

Este homeopatia eficientă?

Concluzii

 

Introducere

În acest articol propun să ne uităm la două dintre cele mai populare forme de medicină alternativă: acupunctura și homeopatia. De-a lungul timpului ambele au fost studiate foarte mult și e important să ținem cont de rezultate. Problema e că putem foarte ușor să găsim și articole care spun că homeopatia funcționează și care spun că nu funcționează. Asta cu siguranță creează confuzie, deci ce facem? Ne dăm bătuți și ne ghidăm după intuiție? Alegem ce ne convine? Soluția pe care o propun eu e să vedem ce spun studiile de cea mai înaltă calitate. E un principiu din medicina bazată pe dovezi și trebuie aplicat în toată medicina, inclusiv în medicina alternativă. Până la urmă ne dorim să aflăm ce funcționează și ce nu pentru ca atunci când o să avem nevoie de un tratament să putem să-l alegem pe cel mai bun.

Înainte să începem să vorbim despre acupunctură și homeopatie vreau să ilustrez importanța studiilor de calitate folosindu-mă de un exemplu din medicina convențională.

Continuă să citești Meta-știința și pseudoștiința: Acupunctura și homeopatia

Ce mai e pe la EzotericFest

EzotericFest Afiș

În Timișoara în fiecare primăvară și toamnă are loc EzotericFest, un festival dedicat ezoterismului. Din când în când mai trec pe-acolo pentru că îmi place să fiu expus la păreri opuse față de ale mele. Acum 5 ani am scris despre cum a fost atunci, iar de atunci am mai fost la câteva ediții. Anul ăsta m-am gândit să scriu din nou despre cum a fost. Aș fi scris luni, dar mi s-a stricat tastatura – rog cu ocazia asta pe cel care m-a atacat energetic să înceteze. Programul de la ediția la care tocmai am fost îl găsiți aici. Eu am fost sâmbătă și duminică și am stat la câteva prezentări.

M-au interesat mai puțin standurile pentru că deja sunt obișnuit cu ele, dar o să încep înșiruind câteva lucruri pe care le-am văzut pe-acolo: secretele din Himalaya (vindeau sare și alte produse), Argila Albastră, puterea orgonilor, Q-Link (aparat pentru întărirea câmpului energetic al organismului și protecția de radiații), biorezonanță, tarot, astrologie, astrologie energetică, citirea aurei, medicină tradițională chinezească, meditație heartfulness, vindecare holistică Qi Gong Tao Yin, Brahma Kumaris, Rainbow Force One, Angel Therapy, quantum analizator de rezonanță magnetică (da, numele e un sfert în engleză și restul în română), săpunuri și mâncăruri naturale, bio, vegetariene, mai multe tipuri de masaj etc. Erau și cărți, de la edituri precum Divin.ro, dar nu numai. Am văzut rafturi întregi doar cu cărți despre ThetaHealing sau Quantum Touch, era un colț populat cu Arsenie Boca și altul cu cărți de-ale lui Campbell (cel cu Studiul China) și în general cărți de self-help. Era și o zonă cu multă miere și în ambele zile a fost scăpat cel puțin un borcan pe jos. Organizatorul era cam nervos că ăia cu mierea iar au făcut podeaua lipicioasă.

Am primit și niște pliante, dintre care vă arăt trei. Să începem cu … calului:

EzotericFest Puterea Calului (edit)

Puterea calului, care conține extract din puterea ursului, gheara dracului și nămol. Aparent e bună pentru orice durere. Mai rar produse atât de miraculoase. Înainte să începeți să vă ungeți, să vă spun ce-am auzit la prezentări.

Continuă să citești Ce mai e pe la EzotericFest

Mit sau Real? Med: Ginkgo biloba

Poveste:

Ginkgo biloba ajută la îmbunătățirea memoriei.

Ginkgo biloba 4

Ce este?

Ginkgo biloba (銀杏, yínguǒ, ginnan sau în română arborele pagodelor) este un copac ce crește în special în China, iar frunzele sale arată ca în imaginea de mai sus. Simbolurile din denumire înseamnă caisa de argint pentru că fructele arată ca niște caise. Din punct de vedere biologic este o plantă interesantă pentru că este singura din specia, ordinul, clasa și chiar încrengătura sa (ginkgofite) care mai supraviețuiește în prezent.

Dar nu din curiozități taxonomice am ajuns să aud de ginkgo biloba, ci pentru că se spune că ajută memoria. Există mai multe suplimente alimentare ce conțin extract din această plantă și li se face reclamă în special în perioadele dinainte de BAC sau alte examene. De exemplu, această reclamă. În plus, chiar și farmaciștii recomandă câteodată suplimente pe bază de ginkgo biloba și chiar și unii medici. De exemplu, un medic neurolog spune într-un articol pe Adevărul următoarele:

Ginkgo biloba: Capsulele, tinctura sau fiolele cu ginkgo biloba sunt recomandate pentru creşterea randamentului intelectual, dar şi vârstnicilor care se confruntă cu o scădere a capacităţii de atenţie, de memorare şi de concentrare. Planta are un efect vasodilatator la nivelul sistemului nervos central şi periferic, îmbunătăţind funcţiile psihice şi mentale. Specialiştii spun că poţi lua preparate pe bază de Ginkgo biloba în asociere cu alte tonice pentru memorie, precum ginseng, lecitină şi lăptişor de matcă.

Interesul meu este să aflu dacă extractele de ginkgo biloba chiar ajută memoria și cât de mult. Dacă ajută, poate o să iau și eu când o să am nevoie. Dacă nu ajută, aș vrea să știu asta înainte să dau banii degeaba. Dacă ar fi fost un medicament, aș fi știut că a trecut printr-un proces riguros de testare înainte să fie aprobat. În schimb, în cazul suplimentelor alimentare nu e nevoie de niciun test al eficienței, ci trebuie doar să nu fie otrăvitoare – ca orice mâncare obișnuită. Oricine poate să vină cu orice produs, să-l înregistreze ca supliment alimentar și să facă afirmații generale precum „ajută memoria”. Și cred că asta creează confuzie. Să zicem că ești un elev în clasa a XII-a și urmează să dai BACul. Auzi la televizor despre un produs care te ajută să înveți mai bine. Cum știi dacă funcționează sau nu?

IMG_0281

Este un mit sau e real?

Din fericire, eficiența pe care o are ginkgo biloba asupra capacităților cognitive (memorie, concentrare ș.a.) a fost studiată așa că putem să ne formăm o părere bazată pe dovezi, nu doar pe reclame. O să mă concentrez pe două direcții: efectele extractului de ginkgo biloba asupra persoanelor cu demență și apoi asupra persoanelor sănătoase. N-o să discut și alte revendicări precum cât de utilă e ginkgo biloba pentru țiuitul în urechi sau pentru hipertensiune (nu-i utilă, apropo1). Să începem cu demența.

Demența este o categorie de boli neurodegenerative, dintre care cea mai comună este boala Alzheimer, iar cei ce suferă de demență (cei mai mulți sunt în vârstă) își pierd amintirile și capacitatea de a gândi în viața de zi cu zi. Așa că dacă ginkgo biloba este bună pentru memorie și gândire, ar trebui să-i ajute pe cei cu demență. Îi ajută?

Se pare că nu. Una dintre meta-analizele făcute recent (2010) a găsit o eficiență statistică mică, dar care e greu de zis dacă are vreo relevanță clinică.2 Asta înseamnă că deși pare să existe un efect, el e atât de mic încât n-o să se simtă în practică. Și cam ăsta e cel mai bun argument pentru ginkgo biloba. În schimb, alte meta-analize n-au găsit nici măcar un efect mic. Colaborarea Cochrane, una dintre cele mai respectate instituții ce sistematizează rezultatele cercetării în domeniul medical, a făcut de-a lungul timpului trei meta-analize, prima în 2002, a doua în 2007 și a treia în 2009, în care a evaluat efectele pe care le are ginkgo biloba în ameliorarea simptomelor demenței și nu a găsit dovezi convingătoare că ar exista vreun efect benefic. În plus, a descoperit că multe dintre studiile existente sunt fie slabe, fie afetate de erori sistematice de publicare (publication bias).3 Nici alte studii, făcute pe termen lung nu au reușit să găsească beneficii. De exemplu, un studiu început în 2000 a urmărit 3069 de persoane în vârstă, pe o perioadă de opt ani și a observat că o parte dintre acestea au făcut demență indiferent dacă au luat sau nu ginkgo biloba. Mai mult, nici măcar când a fost vorba de deteriorare cognitivă ușoară nu a fost nicio diferență.4 Un alt studiu, din 2012, a inclus 2854 de persoane timp de cinci ani și a urmărit apariția bolii Alzheimer. Nici aici ginkgo biloba nu a oprit sau încetinit deteriorarea memoriei și gândirii.5

Să vedem acum ce efecte are ginkgo biloba pentru persoanele sănătoase care vor să aibă o memorie mai bună și o capacitate de concentrare mai mare. Asta ne interesează, de fapt. Aici lucrurile stau și mai rău. Să detaliez.

Un studiu din 2007 a încercat să afle dacă există beneficii cognitive pentru persoanele de peste 65 ani și n-a găsit niciunele.6 Ce spun meta-analizele? Să le luăm cronologic. În 2004 a fost făcută o meta-analiză pentru a afla cât de bune sunt ginkgo biloba şi gingseng-ul pentru memorie în cazul persoanelor sănătoase. Rezultatul: niciun beneficiu.7 În 2007, o altă meta-analiză a evaluat cât de eficiente sunt suplimentele alimentare cu ginkgo biloba pentru abilitățile mentale în cazul tinerilor. Din nou, eficiența a fost zero.8 Cea mai recentă meta-analiză pe care am găsit-o e din 2012 și spune aceeași poveste: ginkgo biloba nu îmbunătățește memoria sau funcțiile cognitive.9

Așadar, este clar că ginkgo biloba nu este eficientă și mai trebuie să luăm în considerare niște detalii. Planta conține printre altele și acid ginkgolic, o substanță care produce alergii și dermatită,10 iar normele europene cer ca extractele de ginkgo biloba să nu conțină mai mult de 5 ppm din acest acid. Însă o evaluare făcută în 2010 a arătat că în produsele comerciale substanțele variază în cantitate chiar dacă pe etichetă scrie un anumit lucru. Astfel, unele produse nu au suficient extract de ginkgo biloba (standardul e de 24%), în timp ce altele au cantități prea mari de acid ginkgolic. Prin urmare, nu se poate garanta siguranța acestora. Și dacă mai era nevoie, același studiu a analizat literatura din domeniu și a concluzionat că suplimentele ce conțin extract de ginkgo biloba nu sunt nici eficiente.11

Concluzia este simplă: ideea că ginkgo biloba ajută memoria și capacitatea de gândire este un mit.

Ginkgo biloba Mit

Linkuri utile:

Un articol fain despre Ginkgo biloba pe Science-Based Medicine;

Note:

1: pentru țiuit: Hilton et al. (2013); pentru hipertensiune: Xiong et al. (2014);
2: Weinmann et al. (2010);
3: Birks, Grimley, Van Dongen (2002); Birks, Grimley (2007); Birks, Grimley (2009);
4: DeKosky et al. (2008);
5: Velas et al. (2012);
6: Carlson et al. (2007);
7: Persson (2004);
8: Canter & Ernst (2007);
9: Laws, Sweetnam & Kondel (2012);
10: van Beek (2003): pg. 299;
11: Fransen (2010);

Referințe:

Birks J, Grimley EV, Van Dongen M. (2002). Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database Syst Rev.;(4):CD003120. (Abstract)

Birks J, Grimley Evans J. (2007). Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database Syst Rev. 2007 Apr 18;(2):CD003120. (Abstract)

Birks J, Grimley Evans J. Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database of Systematic Reviews 2009, Issue 1. Art. No.: CD003120. DOI: 10.1002/14651858.CD003120.pub3 (Absract)

Canter PH, Ernst E. Ginkgo biloba is not a smart drug: an updated systematic review of randomised clinical trials testing the nootropic effects of G. biloba extracts in healthy people. Hum Psychopharmacol. 2007 Jul;22(5):265-78. (Abstract)

Carlson JJ, Farquhar JW, DiNucci E, Ausserer L, Zehnder J, Miller D, Berra K, Hagerty L, Haskell WL. (2007) Safety and efficacy of a ginkgo biloba-containing dietary supplement on cognitive function, quality of life, and platelet function in healthy, cognitively intact older adults. J Am Diet Assoc., Mar;107(3):422-32. (Abstract)

DeKosky, S. T., J. D. Williamson, A. L. Fitzpatrick, et al., “Ginkgo Biloba for Prevention of Dementia: A Randomized Controlled Trial,” Journal of the American Medical Association 300 (2008): 2253–62;

Fransen HP, Pelgrom SM, Stewart-Knox B, de Kaste D, Verhagen H. Assessment of health claims, content, and safety of herbal supplements containing Ginkgo biloba. Food Nutr Res. 2010 Sep 30; 54. doi: 10.3402/fnr.v54i0.5221. PMCID: PMC2950792

Hilton, MP; Zimmermann, EF; Hunt, WT (Mar 28, 2013). „Ginkgo biloba for tinnitus.”. The Cochrane database of systematic reviews 3: CD003852. PMID 23543524. (Abstract)

Laws, K. R., Sweetnam, H. and Kondel, T. K. (2012), Is Ginkgo biloba a cognitive enhancer in healthy individuals? A meta-analysis. Hum. Psychopharmacol. Clin. Exp., 27: 527–533. doi: 10.1002/hup.2259 (Abstract)

Persson J, Bringlöv E, Nilsson LG, Nyberg L. (2004) The memory-enhancing effects of Ginseng and Ginkgo biloba in healthy volunteers. Psychopharmacology (Berl). Apr;172(4):430-4. Epub 2003 Nov 25. (Abstract)

van Beek, Teris A., Ginkgo Biloba, CRC Press, 2 sept. 2003; (Google Books)

Vellas, B., N. Coley, P.-J. Ousset, et al., “Long-Term Use of Standardised Ginkgo Biloba for the Prevention of Alzheimer’s Disease (GuidAge): A Randomised Placebo-Controlled Trial,” Lancet Neurology 11 (2012): 851–59 (Abstract)

Weinmann S, Roll S, Schwarzbach C, Vauth C, Willich SN. (2010). Effects of Ginkgo biloba in dementia: systematic review and meta-analysis. BMC Geriatr. Mar 17;10:14. doi: 10.1186/1471-2318-10-14. (Abstract)

Xiong XJ, Liu W, Yang XC, et al. (September 2014). „Ginkgo biloba extract for essential hypertension: A systemic review”. Phytomedicine (Systematic review) 21 (10): 1131–1136. doi:10.1016/j.phymed.2014.04.024. PMID 24877716. (Abstract)

Cine e Masaru Emoto?

[RETRAS: Acest articol conține mai multe greșeli și ar trebui rescris. Continui să consider că nu există dovezi suficiente că apa ar avea memorie, dar pentru a explica acest lucru ar trebui să prezint diferit argumentele. Pentru moment îl marchez ca retras.]

1. Despre cine vorbesc?

masaru emotoMasaru Emoto (江本 勝; 江(e) = golf; 本(moto) = carte, origine; 勝(masaru) = a depăși, a excela) este un autor japonez care a devenit cunoscut pentru afirmațiile sale despre influența gândurilor, a intențiilor sau a cuvintelor asupra apei. Dacă nu știți cum arată, îl aveți în poză; iar ceea ce apare pe fundal sunt cristale de gheață, imagine care a devenit într-o anumită măsură asociată cu el. Emoto a devenit mai cunoscut prin 2004, când a apărut în documentarul What the Bleep Do We Know!? (Ce naiba știm noi, de fapt!?), deși prima carte a publicat-o în 1999 (Mesajele ascunse din apă). În 2011 a venit și în România (dacă aveți 4 ore libere, prezentarea sa este pe YouTube).

Emoto susține că intențiile noastre modifică „structura moleculară” a apei astfel încât dacă avem intenții bune o să se formeze cristale de gheață frumoase, iar dacă avem intenții rele, cristalele o să fie urâte. De asemenea, dacă o să căutați pe internet informații despre el (inclusiv pe saitul lui), aproape de fiecare dată o să citiți că este un „om de știință”, că a „revoluționat știința” sau, cum scrie pe un sait care vinde o carte de-a sa:

„«Mesajele ascunse din apă» prezintă munca revoluţionară a omului de ştiinţă de renume internaţional, Masaru Emoto, care a demonstrat ştiinţific că apa are puterea de a reflecta gândurile, cuvintele, rugăciunile, sentimentele şi muzica.”1

Așadar, afirmații mărețe!

Așa că am fost curios să caut detalii despre el, pentru că dacă într-adevăr a demonstrat ceea ce susține (sau ce susțin alții despre el) ar fi ceva extraordinar. Iar afirmațiile mărețe trebuie să aibă în spate dovezi solide. Să vedem.

2. Ce experimente a făcut?

Din păcate, chiar dacă susține că este un om de știință și a „demonstrat” efectele intenției asupra apei, nu am reușit să găsesc pe saitul său o listă cu experimentele pe care le-a făcut. Am găsit doar o ilustrare a pașilor pe care îi face pentru a obține acele fotografii cu cristale de gheață: se pun câte 0,5 ml de apă în 50 de plăci Petri; se pun plăcile în congelator la -25°C pentru 3 ore; pe urmă se scot pentru observare într-o încăpere cu temperatura de -5°C. Și am mai dat și peste multe lucruri de vânzare.

În continuare o să prezint experimentele pe care le-am găsit eu. Dacă mai știți și altele făcute de Masaru Emoto, aș fi interesat.

2.1.Experimentele cu apa

Am găsit trei experimente făcute de Masaru Emoto et al., legate de cristalele de gheață, deși pe primul nu-l pot numi experiment. Dar înainte de asta, să clarificăm niște lucruri legate de apă.

Există multe stări în care apa poate îngheța. În imaginea de mai jos sunt prezentate toate cele cunoscute până acum. Ne interesează doar cele de la presiune normală (1 bar) și între -25°C și -5°C (pentru că în aceste condiții a făcut Emoto pozele). Din fericire avem doar un tip de gheață, cea numită Ih (h vine de la forma hexagonală pe care o au cristalele). Alte stări au cristale de alte forme (ex.: Ic conține cristale de formă cubică). Dacă vreți mai multe informații despre cum se formează cristalele de gheață, puteți citi, de exemplu, aici.

Phase_diagram_of_water.svg

(Sursă: Wikimedia Commons)

Aș vrea să menționez și fenomenul de suprafuziune (supercooling) care apare când un lichid este răcit sub limita de solidificare, fără să se solidifice. În cazul apei, se poate afla la temperaturi negative fără să înghețe. Asta se întâmplă când apa este foarte pură. Puteți vedea aici o demonstrație, în care este folosită apă Fiji care, întâmplător este folosită și în experimentele lui Emoto, care insistă că apa trebuie să fie cât mai pură pentru a se forma cristale de gheață. Dar formarea cristalelor pleacă de la „nuclee” de impurități.

emoto_prayer_large

De asemenea, este promovată ideea că intențiile modifică „structura moleculară a apei”, ceea ce e greșit. În imaginea de mai sus nu este o „moleculă” de apă, ci un cristal, adică mai multe molecule ținute împreună de legături de hidrogen. Moleculele de apă sunt tot H2O, indiferent cum arată cristalul.

Masaru Emoto: Healing with Water (2004).2

Este un eseu de fotografii! Puteți vedea aici una dintre pagini, iar restul costă. Masaru Emoto a făcut multe poze, le-a ales pe cele mai frumoase și le-a publicat. Asta nu demonstrează nimic (decât eventual că nu știe ce înseamnă o lucrare științifică). E rușinos. Acest eseu de fotografii n-ar trebui să fie niciodată citat ca dovadă. Dacă vreți o comparație, e ca și când ar fi dat cu banul de 100 de ori, ar fi făcut poze și apoi ar fi ales doar fotografii în care ar fi fost monede cu stema în sus, le-ar fi publicat și ar fi susținut că are o metodă de a face monedele să cadă cu stema în sus. Poate că are o metodă, dar modul în care a ales să o demonstreze este complet inutil și irelevant. N-o să mai insist cu eseul de fotografii pentru că deja i-am dat mult prea multă importanță.

Dean Radin, Masaru Emoto et al.: Double-Blind Test of the Effects of Distant Intention on Water Crystal Formation (2006).3

Un experiment pilot făcut împreună cu Dean Radin (un parapsiholog), publicat într-un periodic numit Explore: The Journal of Science and Healing, la care e redactor-șef… ghici cine? – Dean Radin. Cu alte cuvinte, și-a publicat propriul studiu și astfel a evitat verificarea de către un comitet de referenți, proces cunoscut în domeniul științific sub numele de peer-review. De ce e important acest peer-review? Păi, dacă scrii o lucrare științifică și nu te verifică nimeni, e posibil să ai greșeli (ca să nu mai zic de situațiile în care „greșelile” sunt intenționate), însă dacă știi că o să te verifice specialiști în domeniu o să fii mult mai atent.

În ce a constat experimentul:  Unul dintre autori a mers la un magazin și a cumpărat cea mai pură apă pe care a găsit-o (marca Fiji), mai exact patru sticle, le-a pus câte o etichetă la întâmplare (de la A la D) și a ales sticlele A și B pentru a fi „tratate”, iar C și D au folosit pentru control. Apoi a dus sticlele A și B într-o încăpere izolată electromagnetic, iar pe C și D le-a pus într-o altă cameră (unde era aproximativ aceeași temperatură).  O poză cu sticlele A și B a fost trimisă în Japonia, lui Masaru Emoto. De asemenea, locația aproximativă a sticlelor a fost indicată prin Google Earth. Apoi, Masaru Emoto a adunat 2000 de persoane în Tokio și le-a pus să transmită intenții bune către apa din sticle timp de 5 minute, cu voce tare. Pe urmă toate cele patru sticle au fost trimise în Japonia, unde au fost urmați pașii tipici de înghețare și fotografiere (i-am descris mai sus; sau aici). Fotograful a încercat să obțină cât mai multe poze cu cristale. A obținut 40, în felul următor: 12 din sticla A, 12 din B, 7 din C și 9 din D. Apoi un grup de 100 de voluntari a notat pe internet frumusețea cristalelor, pe o scară de la 0 (urât) la 6 (foarte frumos). Rezultatele au fost următoarele: cristalele din apa „tratată” au primit note un pic mai bune (în medie aproape 3) decât cele de control (în medie aproape 2).

Rezultatele ar fi promițătoare dacă ar fi fost niște condiții mai stricte. În primul rând, numărul de eșantioane este prea mic pentru a scoate din calcul întâmplarea. În al doilea rând, pozele au fost făcute într-o ordine stabilită (întâi apa tratată, apoi cea de control, chiar dacă fotograful n-aș știut asta), nu întâmplător (cum ar fi trebuit pentru a elimina erori subconștiente). În al treilea rând, numărul de eșantioane „tratate” (24) a fost mai mare decât numărul eșantioanelor de control (16). Dar cea mai importantă critică e că au fost prea puține eșantioane. Acest lucru este de înțeles dacă luăm în considerare că studiul a fost unul pilot și că a fost urmat de unul mai bine realizat, adică următorul:

Dean Radin, Masaru Emoto et al.: Effects of Distant Intention on Water Crystal Formation, A Triple-Blind Replication (2008).4

Este un studiu făcut pentru a verifica mai bine rezultatele studiului anterior. Cum ziceam, studiul anterior a fost doar unul pilot și, prin urmare, nu e suficient de bine realizat, lucru acceptat și de către autori, motiv pentru care au făcut unul mai bun. Acesta a fost publicat în periodicul Journal of Scientific Exploration, un jurnal care publică aproape orice.

În ce a constat experimentul: în mare parte a fost ca studiul pilot, dar cu niște îmbunătățiri. De data asta au fost două categorii de control; două sticle au fost plasate în cameră cu cele „tratate”, iar două în altă cameră. De asemenea, acum au fost trei grupuri care au transmis intenții bune apei (1000 de persoane din Tokio, 450 din Nürnberg și 500 din München). Au fost folosite 50 de eșantioane din fiecare sticlă (de data asta au fost 6 sticle), iar eșantioanele au fost distribuite la întâmplare în congelator și toate cele 300 de fotografii au fost folosite. Evaluarea lor a fost făcută după două criterii (frumusețe și interes), pe o scară de la 0 la 6. Fiecare participant din cei 2679 a notat 50 din cele 300 de poze, alese întâmplător. În plus, a mai fost făcută și o evaluare a contrastului, folosind Matlab.

Rezultatele: în medie, nota pentru frumusețe a fost de 1,77, adică foarte mică. Dacă 0 înseamnă „deloc frumos”, iar 6 „foarte frumos”, scorul obținut e undeva pe la „cam urât”. Dar ce note au avut cristalele „tratate” comparativ cu cele de control? În studiu avem următorul grafic:

grafic emoto

Explicații: Coloanele negre prezintă rezultatele (nota medie) pentru frumusețea tuturor cristalelor. Coloanele gri prezintă rezultatele pentru frumusețea cristalelor, ignorându-le pe cele ce au luat note sub 1. Coloanele gri sunt un truc pentru a face datele să indice ceea ce vor autorii, și chiar și așa diferența e nesemnificativă. Coloanele din stânga reprezintă grupul de control ținut într-o cameră diferită, cele din mijloc reprezintă cristalele provenite din apa „tratată”, iar cele din dreapta sunt din celălalt grup de control.

Așadar, observăm că, în medie, cristalele netratate din stânga au fost considerate un pic mai frumoase decât cele tratate (1,9 vs. 1,8). Chiar și dacă luăm în calcul propunerea făcută de autori (să excludem unele cristale), diferența este nesemnificativă. Cu alte cuvinte, acest studiu, făcut de Masaru Emoto și colaboratorii lui, arată că nu există niciun efect.

2.2.Experimentul cu orezul

Căutând pe internet, am văzut că multă lume vorbește despre un așa-zis eperiment cu orezul. O descriere scurtă găsiți în videoclipul următor:

(În caz că a dispărut: se iau trei vase, se pune orez în toate, apoi apă; în următoarea perioadă de câteva săptămâni primului vas i se mulțumește (ありがとう, arigatō), celuilalt i se spune că-i prost (ばかやろう, bakayarō), iar cel de-al treilea este ignorat; în final, în vasele 2 și 3 orezul se strică, iar în primul rămâne bun)

Acum, deși pare interesant (ar fi fain să fie adevărat), nu strică un pic de îndoială. Am văzut cazul experimentelor anterioare: dacă alegem ce  fotografii ne plac, putem să ajungem să credem că într-adevăr există un efect, însă dacă facem verificări bine controlate (cum a făcut și Emoto), efectul dispare. La fel ar trebui să procedăm și cu ipoteza că orezul nu se strică dacă îi spunem lucruri frumoase sau îi lipim pe vas cuvântul „mulțumesc”. O sugestie ar fi următoarea: să se facă un experiment în care multe vase cu orez (50, 100, poate mai multe) să aibă lipite pe ele câte un cuvânt (ori „mulțumesc”, ori „ești prost”, ori nimic), dar etichetele să nu fie vizibile decât când se sfârșește experimentul, să fie lăsate o vreme (stabilită de la început) în aceleași condiții de temperatură, lumină, umezeală (asta-i foarte important!), iar după ce trece această perioadă, să fie evaluate și doar după ce evaluările au fost notate pentru toate vasele, să se dezlipească etichetele pentru a vedea care din ce categorie face parte. Astfel am putea fi mai siguri că nu ne auto-amăgim. Dacă încercăm doar cu două sau trei vase, avem șanse de 50% (respectiv 33%) să obținem un rezultat pozitiv chiar dacă nu există niciun efect al cuvintelor asupra orezului. Dacă 10 oameni încearcă experimentul ăsta acasă, 5 dintre ei o să creadă că funcționează și o să posteze pe YouTube sau pe bloguri. Iar acei 5 o să fie sinceri și o să fie convinși că Masaru Emoto are dreptate. Acestea sunt rezultatele pe care ar trebui să le așteptăm dacă nu există niciun efect.

N-am reușit să găsesc niciun experiment (riguros) în legătură cu orezul. Am găsit încercări cu două sau trei vase, majoritatea încercate de curioși acasă, filmate și puse pe YouTube. Unii au găsit diferențe, alții nu. Unii au deschis în mod repetat cutiile, alții le-au ținut în locuri diferite etc. Condițiile în care au fost făcute aceste încercări nu sunt potrivite. Vă recomand următorul experiment: Partea 1, Partea 2, care arată adevărata cauză din care se strică orezul: bacteriile. Atunci când borcanele sunt sterilizate și izolate, orezul nu se strică, indiferent de cuvintele pe care le spunem sau le lipim de ele. Când nu sunt sterilizate, unele se strică mai mult, altele mai puțin, chiar și fără cuvinte pozitive sau negative.

Nu mai știu alte presupuse experimente pe care le-ar fi făcut Masaru Emoto. Există variații, în care apa înainte de a fi înghețată și fotografiată este expusă la muzică (iar Emoto zice că muzica clasică produce cristale frumoase, iar muzica heavy metal produce cristale urâte), sau sursa apei diferă (apă „poluată” din Tokio vs. apă pură de la un izvor) și altele. Având în vedere experimentele nereușite făcute chiar de el și ținând cont de felul în care alege fotografiile pe care le publică în cărțile sale, concluzia logică este că afirmațiile sale sunt cel mai probabil false.

Trebuie să repet: Masaru Emoto face zeci sau sute de poze și din ele le alege doar pe cele mai frumoase și le publică. Dacă ar susține că e artă, n-ar fi nicio problemă, însă el susține că e știință. În acest caz, nu pot decât să-l bănuiesc de înșelătorie. Și, în plus, mai și vinde apă la suprapreț, profitând de renumele de om de știință.

3. Emoto și cunoașterea

După ce ați citit despre experimente probabil că unii o să spuneți: „Bine, dar ce contează experimentele, când uite ce imagine frumoase găsim în apa dintr-un izvor curat!”. În acest caz rolul meu se îngreunează, așa că o să încerc să clarific unde apar problemele. Cea mai imprtantă mi se pare faptul că Masaru Emoto este numit „om de știință” care a „demonstrat științific”.

Masaru Emoto NU este om de ştiinţă

Căutând articole şi păreri în limba română despre el am găsit aproape invariabil afirmaţia că a demonstrat diverse efecte miraculoase. Unele dintre texte (prezente pe diverse bloguri) păreau foarte asemănătoare, iar altele erau doar traduceri de pe saiturile lui, dar exprimate într-un stil personal. Mă întristează să văd că o grămadă de oameni preiau texte (uneori destul de lungi) și nu le verifică. Așa se răspândesc bârfele și așa se răspândesc și miturile. Iar după ce un mit devine atât de răspândit încât îl găsești peste tot, e greu să mai renunți la el.

În ce privește educația, conform propiului sait, Emoto a absolvit Universitatea Municipală din Yokohama, specializându-se în Relații Internaționale. Apoi și-a luat doctoratul în medicină alternativă de la Open International University, care bănuiesc că e cea din Calcutta, deși o căutare pe Google îmi returnează mai multe astfel de universități. Nu pare o universitate prea credibilă, iar faptul că o persoană are diplomă de doctor (Ph.D) nu înseamnă neapărat că a primit-o pe merit. În România avem câteva exemple neonorabile (universități neacreditate, lucrări plagiate etc.), iar acest fenomen nu este specific doar țării noastre (de exemplu, realizatorul unei emisiuni din Australia a obținut diplomă de medic pentru câinele său, în 7 zile). Iar o simplă diplomă care nu este urmată de cercetare ulterioară (și articole publicate) nu înseamnă prea multe. Masaru Emoto a publicat doar două studii și un eseu de fotografii, în schimb a scris multe cărți. Așa că l-am putea numi scriitor sau artist, dar nu om de știință. Iar despre partea cu „a demonstrat”, cred că e destul de clar din ce am scris mai sus despre experimentele sale că nu a demonstrat ceea ce predică, ba chiar am putea zice că a demonstrat că greșește.

Pentru comparație cred că ar fi util să îl dau ca exemplu pe Roy Baumeister. Pe saitul său are listate nu doar cărțile, ci și o mulțime de articole științifice. Și el este un om care a susținut ceva care inițial era greu de crezut: puterea voinței este influențată de cantitatea de glucoză din sânge.5 Ca să demonstreze asta a făcut experimente bine controlate, le-a publicat, a așteptat critici și le-a infirmat prin alte experimente. Iar dacă în viitor o să apară dovezi puternice că a greșit, o să renunțe la idee pentru că el nu vinde nimic (în afară de cărți). Emoto este opusul său.

De ce sunt importante experimentele?

Pentru că este foarte ușor să facem greșeli, iar un experiment riguros urmărește să reducă aceste greșeli. Pentru că nu înțelegem întâmplarea și statistica. Atunci când punem orez în două vase și după o vreme observăm că într-un vas orezul s-a stricat mai tare decât în celălalt, suntem tentați să credem că am descoperit un nou efect, uitând că de fapt sunt șanse destul de mari să se întâmple asta. Atunci când facem multe fotografii cu cristale de gheață, alegem doar câteva (bune) și le publicăm, cădem pradă confirmării prejudecăților noastre. Pentru a evita asta, trebuie să ne uităm la toate, să le analizăm și să aflăm dacă sunt așa cum ne așteptam.

În fine, dacă ideile lui Emoto ar funcționa, ar accepta provocarea de a câștiga 1.000.000$ demonstrându-le. Fundația James Randi oferă această sumă oricui poate arăta un efect paranormal, în condiții riguroase (stabilite de comun acord, astfel încât dacă într-adevăr există un efect să poată fi demonstrat, iar dacă nu există să nu pară că este). Aștept ca Emoto să câștige banii și, dacă n-are ce face cu ei, să-i doneze. Până atunci rămân doar mituri.

4. Concluzii

Am plecat de la reputația pe care o are Masaru Emoto, am citit că a făcut experimente și că a demonstrat diverse lucruri și am fost curios să aflu mai multe. Nu m-am mulțumit să citesc aceleași texte copiate dintr-o parte-n alta și am încercat să aflu în ce au constat experimentele sale. Citindu-le, am aflat că nu sunt nicidecum la nivelul la care m-aș fi așteptat din recomandările mult prea entuziaste. Am observat că experimentele lipsesc și că în realitate sunt doar două, dintre care unul este pilot (adică un fel de ciornă pentru a vedea dacă are rost să fie făcut unul mai serios), iar celălalt arată că nu există niciun efect semnificativ al gândurilor asupra cristalelor de apă. Și trebuie să ținem cont că e făcut de Emoto însuși.

Prin urmare, vă rog nu-l mai numiți pe Masaru Emoto om de știință și nu mai spuneți că a demonstrat una și alta. Mulțumesc.

Vezi și:

Informații interesante despre fazele apei;

Informații despre fotografierea artistică a cristalelor de apă;

Masaru Emoto’s Wonderful World of Water, articol de Harriet Hall;

Is Masaru Emoto for Real?

Surse:

1: Mesajele ascunse din apă, pe http://www.divin.ro;
2: Masaru Emoto, Healing with Water. The Journal of Alternative and Complementary Medicine. February 2004, 10(1): 19-21. doi:10.1089/107555304322848913;
3: Radin, Dean; Hayssen, Gail; Emoto, Masaru ; Kizu, Takashige (September 2006). „Double-Blind Test of the Effects of Distant Intention on Water Crystal Formation„. Explore: the Journal of Science and Healing 2 (5): 408–11.;
4: Radin, D. I., Lund, N., Emoto, M. & Kizu, T. (2008). Triple-blind replication of the effects of distant intention on water crystal formation. Journal of Scientific Exploration.;
5: Gailliot, M.T., Baumeister, R.F., DeWall, C.N.,  Maner, J.K., Plant, E.A., Tice, D.M., Brewer, L.E., & Schmeichel, B.J. (2007). Self-control relies on glucose as a limited energy source: Willpower is more than a metaphor. Journal of Personality and Social Psychology, 92, 325-336.;

Brian Dunning despre mituri

Brian Dunning, realizatorul podcastului Skeptoid și al documentarului Here Be Drāgons, vorbește pe scurt despre diverse mituri, în seria inFact, promovată pe canalul său de YouTube. Recomand toate episoadele și vă dau câteva exemple: detoxificarea e o înșelăciune, energia New Age nu înseamnă nimic, vânzările multi-level (de tip Amway) nu aduc câștigurile promise, mâncarea organică nu e chiar așa de bună iar experimentul Philadelphia e un mit cultural.

inFact: Detoxification

inFact: New Age Energy

inFact: Network Marketing

inFact: Organic Food Myths

inFact: The Philadelphia Experiment

Dacă vă place Brian Dunning (sau dacă nu vă place dar vreți să aflați cum gândește un sceptic) vă recomand prezentarea sa de la Google:

The ocean is now a homeopatic cure for terrorism.

Am fost la Εzοteric Fest

Da, am fost ieri (13 Oct) la ΕzοtericFest (are loc în Timișoara) și probabil am fost singurul sceptic de pe-acolo. M-am dus din curiozitate și pentru a fi la curent cu gândirea ezoterică și a-i înțelege pe cei care cred că lucrurile expuse/prezentate acolo funcționează.

Despre vizitatori

Vizitatorii au fost diversificați, așa cum te-ai aștepta cam la orice festival. Au fost predominant de vârstă peste 40 ani, mai multe femei decât bărbați; dar au fost și tineri (inclusiv elevi), și bătrâni ce mergeau cu bâta. N-au fost (doar) „femei de 40 ani care cresc multe pisici” (evident, n-am de unde să știu dacă cresc pisici).

Despre expozanți

Aici e cum m-am așteptat. Prima dată când am intrat am observat că toată lumea vindea ceva, ce pe scurt poate fi împărțit în trei lucruri: povești, pietre și mâncare. A, și mai erau cei care vindeau mâncare (și o și numeau mâncare (sandvișuri etc.)).  Să le luăm pe rând.

Pietre: multe și strălucitoare, de diferite culori, șlefuite sau neșlefuite, mărgele, brățări și alte accesorii, piramide de piatră, oase, „fosile din Pliocen” și alte obiecte de decor. Atâta timp cât sunt doar obiecte de decor sau accesorii este bine, dar cred că oamenii care le cumpărau credeau mai mult de atât. De exemplu era un stand cu produse chinezești, pentru feng shui. A, și mai era shungitul, „un mineral natural cu rezultate deosebite în tratarea și prevenirea afecțiunilor: [listă de afecțiuni]”, după cum scrie pe pliant (m-am umplut de pliante). Și dacă mă uit prin pliante dau și de „bijuteriile ENERGETIX” (majuscule în original) care promit să vindece niște boli prin puterea magnetică pe care o au. Mai precis, trebuie să porți un magnet cu tine ca să ai „energie”.

Mâncare: Cred că aproape jumătate dintre expozanți ofereau ceva legat de medicina alternativă. Excluzându-i pe cei cu cititul aurei și iridologia, ceilalți ofereau produse naturiste, adică mâncare foarte scumpă. De la 50 lei în sus pentru un flacon/o cutie mică de suplimente alimentare, care erau vândute pe post de medicamente. Iar cum oamenii au diverse afecțiuni, trebuie mulțumiți toți, așa că suplimentele alimentare erau de tip „vindecă-tot” sau, în cazul ceaiurilor, existau variante pentru liste întregi de boli, ca de exemplu:

Produsele naturiste erau și din categoria celor care nu vindecă neapărat ceva, dar „vindecă în general” sau „dau energie corpului”, cum ar fi miere de albine sau tot felul de preparate „100% naturale”. Am mai remarcat niște produse de formă dreptunghiulară, ca niște jeleuri și chiar am vrut să cumpăr unul că eram curios ce gust are. Am trecut de vreo trei ori prin fața acelui stand și când m-am uitat mai atent am văzut că erau săpunuri 😐 . Eu le-aș fi mâncat.

Povești: O altă parte dintre expozanți ofereau consultații diverse (citire astrologică 100lei; citire Tarot 30lei; și mai era ceva cu bio.. ?!? chiar nu mai știu cum, costa 200lei) sau vindeau cărți, CD-uri cu muzică sau DVD-uri cu material video (dintre cele care se găsesc gratis pe net: Gregg Braden, Osho, legenda Atlantidei etc.). Am vrut să încerc la cititorii cărților de Tarot (că era cel mai ieftin; n-aș fi dat 100lei pe o citire astrologică), dar am lăsat către sfârșit când s-a aglomerat; poate încerc data viitoare (sunt curios dacă pot bloca lectura rece fără să „blochez energia”). Unul dintre expozanți (astro-psiho-terapeut) avea un afiș cu o reprezentare greșită a sistemului solar și am vrut să-l întreb de ce crede că e corectă acea reprezentare, dar n-am apucat pentru că m-a luat din prima cu „dacă vrei să afli adevăruri, contactează-mă; adevăruri despre vremurile în care trăim și ghidare spirituală să nu fim învinși de [Elite, cred], să nu fim mințiți…”. Eu credeam că e „moderat”, dar se pare că am greșit (am subestimat poza cu Arsenie Boca). După ce mi-a ținut discursul, nu mi-a mai venit să întreb nimic. Poate sunteți curioși ce cărți vindeau expozanții… N-o să ghiciți niciodată! 🙂

Despre conferințe/prezentări

Au fost și prezentări și demonstrații pe diferite teme și am asistat la câteva. Prima dată am văzut un dans de (stați să mă uit pe program) Qigong Taijiquan (am găsit pe youtube o filmare din mai 2010, dacă vreți să vă faceți o idée). Ok, dans, trecem peste. A urmat apoi un domn care a povestit ceva despre „nenorocitul de Codex Alimentarius prin care vor să ne ucidă pe toți” și despre cum cianura este pusă în mâncare, medicamente și apă; a dat, de asemenea, niște numere (probabil inventate) care ar descrie potabilitatea apei de la robinet sau îmbuteliate (potabilitate ≤50%) și ne-a spus că are 22000 clienți în toată țara, deci este serios și tratamentele lui funcționează. Abia când a menționat de „tratamentele” lui am înțeles de ce demonizează medicina reală: concurența. A combinat bine atacarea unui „dușman” cu apetitul publicului pentru natural și cu poveștile despre cum a vindecat el bolnavi de cancer în metastază și a uimit doctori de renume. La sfârșit, a oferit o demonstrație cam așa: a chemat pe cineva din sală care are o durere (orice durere) și i-a pus mâinile pe spate (inițial am crezut că-i desface sutienul), a mai făcut niște scheme și pe urmă a întrebat dacă o mai doare. Răspunsul a fost, evident, că nu (sub presiunea publicului nu poți face omul de râs). Apoi, la următorul spectator, a scos niște magneți și l-a frecat pe spate. Cu greu m-am abținut să nu râd.

A urmat apoi o demonstrație de dans pe „picioroange moderne” [exemplu – sunt chiar cei de la festival] cu niște fete care păreau de 10 ani (da’ cică aveau 12 și 14) și se cam tăvăleau pe jos, una a făcut și un dans din buric încât m-au făcut să-mi fie dor de ăla de dinainte cu cianura din apă. Dar, surprinzător, am făcut o poză „energetică”:

După dansuri (plus ceva jūdō și kick-box) a urmat altă prezentare despre pseudomedicină (terapii holistice, mai exact), din care am remarcat atacul asupra științei pe motiv că ar fi „închisă la minte”. Am aflat astfel cum Einstein „s-a luptat din greu” cu oamenii de știință ai vremii sale pentru a-i convinge că are dreptate deoarece ei pur-și-simplu nu voiau să accepte. Bineînțeles, n-a zis nimic de faptul că Einstein (sau alții) a adus dovezi pentru teoriile sale, n-a așteptat să spună ceilalți „Da, bă, ai dreptate!”. Se pare că așa este privită știința de către ezoteriști. Iar exemplul cu Einstein a fost folosit (greșit, evident) pentru a explica de ce oamenii nu cred  în chakre – pentru că au mintea închisă (ce este o minte deschisă: Open mindness, de la QualiaSoup). A insistat, de asemenea, pe numărul trei, spunând de exemplu că omul este format o treime din corpul material, vizibil; o treime din suflet, invizibil; și o treime din duh/spirit, invizibil; deci suntem mult mai mult decât suntem și avem un potențial nelimitat. A mai spus și că avem un subconștient, un conștient și un supraconștient și trebuie să ne regăsim supraconștientul.. Astfel de promisiuni conving ușor oamenii care nu sunt informați și preferă gândirea deziderativă. Mi-a părut rău, pentru că le sunt vândute iluzii. Și nu cred  că sunt participanții de vină. Sunt unii dintre ei mai creduli, dar prezentările erau destul de convingătoare. De exemplu, folosirea cuvântului „medicină” sau a gradelor universitare (Lector DGH) sau spunând că ECHO (European Confederation of Healing Organisations) –din care făcea parte prezentatorul– este „agreată” de Uniunea Europeană și că are rol consultativ. Nu știu ce înseamnă „agreată” sau „rol consultativ”, dar a sunat foarte bine și probabil i-a impresionat pe mulți de acolo. Dacă vreți să vedeți un om cu multe diplome pe peretele din spate, vedeți aici.

În final, am ascultat o parte din prezentarea făcută de Cezar Culda, maestru (sau ceva) qigong. Mi s-a părut mai moderat decât ceilalți și am încercat să extrag niște lucruri bune pe care le-a zis, printre poveștile cu chi-ul. A zis, de exemplu, că ar trebui să înțelegem că dacă unii oameni au alte păreri decât noi asta nu înseamnă că sunt împotriva noastră. Dacă cineva produce o teorie și alții spun că este o prostie nu înseamnă că aceia sunt împotriva primului, ci că trebuie convinși, iar autorul teoriei n-ar trebui să se supere sau să-i considere dușmani. Auzind asta mă gândesc de ce nu aplică nimeni idéea. Oare fanii ezoterismului uită ce-au auzit? Spun asta pentru că de multe ori văd reacții agresive din partea celor care cred ceva, atunci când aud un sceptic. Imediat scepticul este plasat în categoria celor prostiți de „elite” sau a celor care „au ceva” cu spiritualitatea. Desigur, sunt și sceptici mai agresivi, dar cu atât mai mult ezoteriștii ar trebui să reacționeze calm pentru că sunt mai „iluminați” și au mai mult control de sine, nu? Se pare că nu.

Nu știu ce să scriu în loc de concluzie… Poate..  că mi-am dat seama că „lumea” new age este mai departe decât credeam și mă face să mă gândesc la moduri noi în care aș putea să conving un adept al new age-ului să-și schimbe părerea. E mai greu decât credeam (și credeam că-i greu). În primul rând trebuie calm și răbdare și abia apoi argumente și dovezi, pentru că, după părerea mea, sunt două tipuri de ezoteriști: cei care au impresia că lucrurile în care cred sunt susținute de dovezi (cum eram și eu mai demult) și cei care consideră dovezile irelevante. Tind totuși să cred că sunt mai mulți în prima categorie, ceea ce, într-un fel, mă bucură.

The End.

P.S.: Era să nu văd standul lui Messia că era chiar la intrare/ieșire. Pe el, în schimb, nu l-am văzut. Probabil și-a trimis doar adepții.

P.P.S.: N-a fost Lorin Fortuna (probabil pentru că este un „rebel”). Ar fi fost foarte amuzant să-l aud vorbind despre șerpilieni și gorilieni. Detoxifiere 25 lei, consultație astrologică 100 lei, Lorin Fortuna… priceless!