Big Pharma I: Influența asupra cercetării

„Vreau să fiu cât se poate de clar că nu există niciun dubiu în legătură cu asta. Studiile clinice sponsorizate de industrie dau rezultate favorabile și asta nu e opinia mea sau o bănuială dată de vreun studiu ocazional. Aceasta este o problemă foarte bine documentată și a fost cercetată extensiv, fără ca cineva să iasă în față și să facă ceva eficient în privința ei.” – Ben Goldacre în Bad Pharma.1

Cuprins

Înainte să începem

Cum putem măsura influența industriei?

Exemplul 1: Medicamente pentru artrită reumatoidă

Exemplul 2: Tratamente pentru cancer

Exemplul 3: Statine

Câteva mențiuni (sau Opțiuni și limitări)

Cum interpretăm riscul relativ?

Cum interpretăm NNH?

Studii individuale

Efectele economice ale restricționării fumatului

Siguranța organismelor modificate genetic

Studiile clinice din medicină

Autori

Studiile clinice din medicină

Osteopatia și chiropraxia

Recenzii/Sinteze

Sucurile îndulcite și obezitatea sau diabetul

Antidepresivele

Fumatul pasiv

Comparații directe (head-to-head)

De ce olanzapina bate risperidona, risperidona bate quetiapina și quetiapina bate olanzapina

Studiile de non-inferioritate

Și mai mult de atât

Ce facem cu aceste informații?

Înainte să începem

Când am auzit în 2012 că Ben Goldacre o să scoată o carte despre industria farmaceutică primul meu gând a fost că poate a luat-o pe calea conspirațiilor. Problema era că până atunci nu citisem critici la adresa industriei farmaceutice decât pe saituri conspiraționiste și anti-știință, deci nu știam că există și critici serioase. Așa că am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: am citit cartea. Și am fost uimit. Fiind un subiect controversat în timp ce citeam am mers foarte des la secțiunea de referințe pentru a verifica afirmațiile lui Goldacre și n-am fost dezamăgit. „Studiile finanțate de industrie raportează mai des rezultate pozitive”. Chiar așa să fie? Da.73,74 „Când industria finanțează un studiu poate să le interzică autorilor să publice dacă nu-i convine rezultatul”. Serios? Da.75 „Medicii vizitați de reprezentanții farma ajung să prescrie mai des medicamentele promovate de aceștia”. Sună mai plauzibil, dar chiar e adevărat? Da.76

Așa am citit eu cartea lui Ben Goldacre și așa vă recomand să citiți ce am scris aici. Problemele cu industria farmaceutică pe care le descriu în acest articol (și probabil în altele viitoare) sunt documentate în literatura științifică, de multe ori în cele mai prestigioase jurnale medicale.

Continuă să citești Big Pharma I: Influența asupra cercetării

Anunțuri

Sănătatea în știri: Păpădia și proprietățile ei curative dovedite? (ViațaVerdeViu)

Cuprins

De unde vin informațiile distorsionate

Ask For Evidence, un proiect de la Sense About Science

HealthNewsReview

Ce spune articolul „O buruiană cu proprietăți curative dovedite”

Cum să interpretăm studiile cu animale

Deci cât de informativ este articolul?

 

De unde vin informațiile distorsionate

Trăim într-o perioadă în care e foarte ușor să dăm de informații despre orice, multe dintre ele false sau înșelătoare. Nu e nevoie să spun că e important să știm să extragem informația utilă și să nu ne lăsăm induși în eroare. Când vine vorba de sănătate, abilitatea de a naviga prin mormanul de știri și articole care ne spun ce ne salvează și ce ne îmbolnăvește e esențială. Există mai multe motive din care un articol prezintă informații inadecvate:

  • Cercetătorii sau instituțiile la care lucrează exagerează comunicatele de presă pentru a atrage atenția;
  • Jurnaliștii nu înțeleg, exagerează sau nu pun în context rezultatele cercetării;
  • Articolele conțin informații parțiale, prezentate neintuitiv, sau trag concluzii care nu sunt susținute de surse care să le justifice;
  • Autorii au o motivație (ideologică sau financiară) pentru a prezenta informații incorecte;

Câteva detalii în plus nu strică.

Continuă să citești Sănătatea în știri: Păpădia și proprietățile ei curative dovedite? (ViațaVerdeViu)

Clarificări despre știrile de tip „chimioterapia omoară 50% dintre pacienți”

Recent a fost publicat un studiu foarte interesant în Lancet Oncology1 în care a fost analizată mortalitatea în primele 30 de zile după începerea tratamentului pentru cancer. Au fost incluse 23.228 de persoane cu cancer la sân și 9.634 cu un anumit tip de cancer pulmonar (cancer bronho-pulmonar non-microcelular). Din păcate, rezultatele acestui studiu au fost raportate foarte distorsionat în presă. De exemplu:

„Patients should be warned about the dangers of chemotherapy after research showed that cancer drugs are killing up to 50 per cent of patients in some hospitals.” (Pacienții ar trebui avertizați despre pericolele chimioterapiei după ce cercetarea a arătat că tratamentul pentru cancer omoară până la 50% dintre pacienți în unele spitale) (conform The Telegraph)

Știrea din The Telegraph a fost preluată și de alții. De exemplu:

„…a new study shows up to 50 percent of patients are killed by the drugs — not the disease, itself.” (un nou studiu arată că până la 50% dintre pacienți sunt omorâți de tratament – nu de boala în sine). (The Free Thought Project)

Bineînțeles că inamicii medicinei s-au grăbit să repete ceea ce spun ei de obicei, și anume că ar trebui să renunțăm la chimioterapie. Așa că e nevoie de niște clarificări.

Prima recomandare: să citim articolul original. Îl puteți găsi în Lancet, dar este în spatele unui pay-wall, așa că vă recomand să folosiți Sci-Hub. Puteți accesa varianta completă aici. E un articol tehnic, cu multe detalii statistice, dar îl puteți înțelege destul de bine și dacă citiți doar secțiunea Discussion.

A doua recomandare: să înțelegem despre ce tip de tratament este vorba. În articol sunt mai multe analize. Unele dintre ele arată care e mortalitatea când se aplică tratament curativ, iar altele pentru tratament paliativ. Tratamentul paliativ este făcut pentru a reduce unele simptome și a îmbunătăți calitatea vieții, nu pentru a vindeca.

Să ne uităm la rezultate. Am extras mai jos două tabele care arată mortalitatea în primele 30 de zile după începerea tratamentului pentru pacienții cu cancer la sân. Primul tabel conține datele pentru tratamentul curativ, iar al doilea conține datele pentru tratamentul paliativ.

lancet-2-bc
Mortalitatea la 30 de zile pentru pacienții cu cancer la sân care apelează la tratament curativ. Cea mai mare valoare e de 2%. Media e de <1%.
lancet-3-bc
Mortalitatea la 30 de zile pentru pacienții cu cancer la sân care apelează la tratament paliativ. Cea mai mare valoare este de 19% pentru cei care erau deja într-o stare proastă de sănătate (PS 2-4). Media e de 7%.

Datele sunt asemănătoare și pentru cei cu cancer pulmonar: o mortalitate maximă de 6% și medie de 3% în cazul tratamentului curativ și cu o maximă de 19% și o medie de 10% în cazul tratamentului paliativ (valorile medii le găsiți în tabelul 2 din articolul original).

Bine, dar atunci de unde a scos The Telegraph valoarea de 50,9%? Că în articolul lor scrie așa:

„In Milton Keynes the death rate for lung cancer treatment was 50.9 per cent, although it was based on a very small number of patients.” (În [spitalul] Milton Keynes rata deceselor pentru tratamentul pentru cancer la plămâni a fost de 50,9%, deși a fost bazată pe un număr foarte mic de pacienți.)

Mi-a luat ceva să găsesc această valoare pentru că nu e scrisă niciunde în articolul din Lancet. Totuși, nu e inventată de Telegraph. Se găsește într-o figură. În aceasta:

lancet-1_1
Grafic care prezintă mortalitatea la 30 de zile după începerea tratamentului pentru cancer pulmonar în scop curativ, împărțită pe spitale. Fiecare punct reprezintă un spital. Cele roșii au rezultate foarte atipice (deviație mai mare de ) și foarte puțini pacienți (<10 fiecare).

Aceasta este sursa știrilor exagerate. Este prezentat cel mai extrem rezultat ca și când ar fi cel mai comun. Având în vedere că acel spital are doar 7-8 pacienți (estimarea mea de pe grafic), s-ar putea să fie un rezultat al întâmplării că are mortalitate așa de mare. Totuși, dacă ne uităm la figura 5 (pe care nu o mai reproduc aici), unde sunt datele despre tratamentul paliativ pentru cancer la plămâni, vedem un spital care are în jur de 100 de pacienți și care se depărtează de celelalte având o mortalitate de aproape 30%. Probabil acolo tratamentul nu este administrat în cele mai bune condiții sau medicii fac erori. Și mai sunt și alte spitale care ies în evidență. Aici se observă importanța acestui studiu. Dacă identificăm spitalele care au performanță proastă putem lua măsuri (investigații, schimbări administrative etc.) pentru a reduce mortalitatea. Autorii spun că după ce au văzut rezultatele le-au trimis notificări tuturor spitalelor pentru a le informa despre rata mortalității din fiecare, iar celor cu rezultate atipice le-au recomandat să-și revizuiască protocoalele, practica clinică și sistemele de administrare a datelor. De asemenea, autorii avertizează că și spitalele care au mortalitate apropiată de medie s-ar putea să nu ofere tratament optim, iar cele care au mortalitate foarte mică s-ar putea să nu tolereze riscurile și să trateze doar pacienții cei mai apți, ceea ce ar putea avea consecințele nedorite ale refuzului tratamentului.

Și dacă tot suntem la importanța studiului, tot autorii menționează că acest studiu arată că mortalitatea la 30 de zile este mai mare decât se estima anterior (3% vs. 0,8% anterior), ceea ce ar putea avea importanță când sunt considerate anumite tratamente paliative cu efecte benefice reduse. Tot autorii scot în evidență și limitările acestui studiu, printre care faptul că pentru unii pacienți au lipsit unele date (de exemplu, pentru 18% dintre femeile cu cancer la sân nu se știe dacă tratamentul a fost curativ sau paliativ; dacă sunteți curioși, mortalitatea pentru acestea a fost de 2%) sau că nu au existat informații despre alte probleme de sănătate (de exemplu, probleme cardiovasculare ce sunt de multe ori asociate cu cancerul pulmonar pentru că au o cauză comună (fumatul) sau funcția renală, care ar putea crește mortalitatea). Dar dincolo de limitări e un studiu foarte interesant.

De reținut rata mortalității din cauza tratamentului:

 Mortalitatea la 30 de zile Cancer la sân Cancer la plămâni
Tratament curativ <1% 3%
Tratament paliativ 7% 10%

 

Refuzul chimioterapiei

Ce se întâmplă dacă refuzăm chimioterapia atunci când este recomandată? Dacă ne luăm după știrile alarmiste s-ar părea că o să trăim mai mult (că doar dacă jumătate dintre pacienți mor din cauza chimioterapiei, e mai bine fără). Dar nu e bine să ne luăm după știri. E bine să ne luăm după ce spun specialiștii și studiile. De fapt, dacă nu ați crede că studiile sunt importante n-ați fi citit până aici pentru că n-am discutat despre nimic altceva decât despre un studiu.

Pe lângă studiile care arată că tratamentul convențional pentru cancer e eficient în multe situații (pentru unele tipuri de cancer e mai eficient decât pentru altele) (puteți citi mai multe pe Skeptic Pengus) există și câteva studii care au comparat oamenii care au făcut tratament cu cei care l-au refuzat. Să ne uităm la ce concluzii au ajuns.

Un studiu din 2012 s-a uitat la 185 de pacienți cu cancer la sân care au refuzat tratamentul standard și a observat că după 5 ani mai trăiau 43,2%. Pentru comparație, dintre cei care au acceptat tratamentul mai trăiau 81,9%. Cu alte cuvinte, tratamentul pare să fi dublat rata de supraviețuire.2

Un alt studiu s-a uitat la 829 de pacienți cu cancer de gât și cap, dintre care 17% au refuzat tratamentul (au apelat la „alternative” sau nu au făcut nimic). După 3 ani, doar 34% mai erau în viață, comparativ cu 70% dintre cei care au făcut tratament.3

Un alt studiu s-a uitat la pacienții bătrâni cu cancer colorectal în stadiul III care au refuzat chimioterapia după operație. Chiar și aici rata de supraviețuire a fost mai mică decât la cei care au făcut chimioterapie (50% vs. 68%).4

Un alt studiu a inclus 2.707 femei care aveau cancer ovarian și au refuzat chimioterapia. Acestea au fost comparate cu 92.212 de femei care nu au refuzat-o. După corectarea unor factori precum vârsta, prezența altor boli sau lipsa asigurării medicale, supraviețuirea medie a fost de 43 luni pentru cele care au făcut chimioterapie și de 4,8 luni pentru cele care nu au făcut.5

Un studiu din Taiwan care a inclus 38.584 de pacienți diagnosticați cu cancer pulmonar a descoperit că riscul de deces a fost dublu pentru pacienții care au refuzat tratamentul.6

Iar un alt studiu care a inclus femei cu cancer de col uterin a descoperit că amânarea tratamentului cu mai mult de 4 luni a fost asociată cu un risc de deces de 2,31 ori mai mare.7

Mai multe informații puteți găsi și într-un articol de pe Science-Based Medicine. Nu sunt studii perfecte, dar sunt în concordanță între ele și cu studiile clinice care arată eficiența tratamentelor. De asemenea, eficiența nu e întotdeauna mare, dar tratamentele convenționale sunt ce avem mai bun în momentul de față și chiar dacă ar omorî 3% dintre pacienți (ceea ce probabil e o exagerare) important e că salvează mai mulți.

 

Referințe:

1: Wallington, M., Saxon, E. B., Bomb, M., Smittenaar, R., Wickenden, M., McPhail, S., … & Peake, M. (2016). 30-day mortality after systemic anticancer treatment for breast and lung cancer in England: a population-based, observational study. The Lancet Oncology, 17(9), 1203-1216. (Abstract) [Complet pe Sci-Hub]

2: Joseph, K., Vrouwe, S., Kamruzzaman, A., Balbaid, A., Fenton, D., Berendt, R., … & Tai, P. (2012). Outcome analysis of breast cancer patients who declined evidence-based treatment. World journal of surgical oncology, 10(1), 1.

3: Dronkers, E. A., Mes, S. W., Wieringa, M. H., van der Schroeff, M. P., & de Jong, R. J. B. (2015). Noncompliance to guidelines in head and neck cancer treatment; associated factors for both patient and physician. BMC cancer, 15(1), 1.

4: Li, P., Li, F., Fang, Y., Wan, D., Pan, Z., Chen, G., & Ma, G. (2013). Efficacy, compliance and reasons for refusal of postoperative chemotherapy for elderly patients with colorectal cancer: a retrospective chart review and telephone patient questionnaire. PloS one, 8(2), e55494.

5: Wallace, S. K., Lin, J. F., Cliby, W. A., Leiserowitz, G. S., Tergas, A. I., & Bristow, R. E. (2016). Refusal of Recommended Chemotherapy for Ovarian Cancer: Risk Factors and Outcomes; a National Cancer Data Base Study. Journal of the National Comprehensive Cancer Network, 14(5), 539-550. (Abstract)

6: Huang, H. L., Kung, P. T., Chiu, C. F., Wang, Y. H., & Tsai, W. C. (2014). Factors associated with lung cancer patients refusing treatment and their survival: a national cohort study under a universal health insurance in Taiwan. PloS one, 9(7), e101731.

7: Shen, S. C., Hung, Y. C., Kung, P. T., Yang, W. H., Wang, Y. H., & Tsai, W. C. (2016). Factors involved in the delay of treatment initiation for cervical cancer patients: A nationwide population-based study. Medicine, 95(33), e4568.

Meta-știință II: Publicarea selectivă

În articolul trecut am discutat despre problemele din cercetare pornind de la un studiu celebru de-al lui John Ioannidis și concentrându-ne pe importanța replicării rezultatelor. O altă problemă la fel de mare sunt și erorile sistematice de publicare –publication bias–, la care o să ne uităm mai în detaliu în acest articol.

Cuprins

Publication bias

Medicină

Psihologie și științe sociale

Neuroștiință

Psihiatrie

Alte domenii

Exemple

Wishful seeing

Ego depletion

Reboxetina

Soluții

Detecție

Prevenție

Concluzii

 

Publication bias

În luna martie în 2006, șase voluntari au ajuns la un spital din Londra ca să participe la un studiu clinic. Era prima dată când un medicament numit TGN1412 era dat oamenilor și fiecare a primit câte 2.000£ pentru a participa. După o oră, cei șase au început să aibă dureri de cap și mușchi, să aibă temperatură ridicată și să uite temporar cine și unde sunt. În scurt timp toți aveau frisoane, pulsuri foarte mari și tensiune foarte scăzută. Apoi unul dintre ei a intrat în insuficiență respiratorie și plămânii i s-au umplut cu lichid. Altul a ajuns să aibă o tensiune foarte mică, n-a mai respirat și a fost dus inconștient la urgențe. N-a trecut nici o zi și toți aveau probleme de acest tip. Până la urmă, cu mari eforturi din partea medicilor, toți au scăpat cu viață.1

Întrebarea pe care și-a pus-o toată lumea a fost: putea fi anticipat acest dezastru? TGN1412 era un tratament experimental ce interacționa cu sistemul imunitar într-un mod puțin înțeles și greu de testat pe animale. Dar în acest caz exista o experiență cu o intervenție similară, doar că n-a fost publicată. Un cercetător a făcut un studiu pe o singură persoană înainte cu 10 ani, studiu în care a folosit un anticorp ce se ataşa de trei receptori, printre care şi CD28, cel de care se ataşa TGN1412. Şi participantului din acest studiu i s-a făcut rău, însă aceste rezultate n-au fost publicate. Cel care a condus experimentul s-a gândit că nu are rost să publice – până la urmă medicamentul testat n-a fost bun, deci cine ar putea fi interesat de el? În plus toată lumea făcea asta, nimeni nu publica toate experimentele. Și chiar dacă ar fi vrut să le publice, ce jurnal le-ar fi acceptat? Un studiu din 2009 a verificat câte dintre aceste experimente în care medicamentele sunt testate prima dată pe oameni sunt publicate. După ce autorii au luat în considerare toate experimentele aprobate de o comisie de etică într-un an, s-au uitat câte erau publicate după 4 ani: 9 din 10 erau nepublicate. După 8 ani? 4 din 5 erau încă nepublicate.1

Continuă să citești Meta-știință II: Publicarea selectivă

Meta-știință I: Majoritatea rezultatelor din cercetare sunt false?

În 2005, un cercetător grec pe nume John Ioannidis a publicat un articol numit Why Most Published Research Findings Are False în care a arătat că doar în jur de 46% dintre studiile publicate în literatura științifică au rezultate adevărate.

So… is science dead?

Meta I. John Ioannidis

John Ioannidis. Sursa: JAMA.

 

Cuprins

Despre studiu și efectele sale

Studiul lui Ioannidis

Reacții la studiul lui Ioannidis

Replicare, replicare, replicare

Medicină

Studii epidemiolgice

Nutriție

Medicina bazată pe dovezi

Psihologie

Psihiatrie

Neuroștiință

Niște exemple concrete din psihologie/neuroștiință

Un studiu retras

Farmecul seducător al neuroștiinței

The God Helmet

Durerea emoțională și durerea fizică

Un psiholog cam nervos

Alte practici nepotrivite

P-hacking

Ce soluții există?

Continuă să citești Meta-știință I: Majoritatea rezultatelor din cercetare sunt false?

Vaccinurile, partea a III-a: Cât de sigure sunt?

În martie am scris un articol în care am criticat argumentele aduse de Piersicuța împotriva vaccinării. Din cauză că au fost foarte multe lucruri de analizat am lăsat pe dinafară câteva, cel mai important fiind legat de siguranța vaccinurilor. Comentariile negative primite la acel articol au venit în special din partea persoanelor care au avut experiențe neplăcute cu vaccinurile, experiențe pe care nu le-am cenzurat (așa cum se întâmplă în tabăra anti-vaccin) și care cred că trebuie privite în context. Care e contextul? O comparație între efectele adverse ale vaccinurilor și cele ale bolii pentru care sunt făcute. Ce riscăm dacă ne vaccinăm și ce riscăm dacă nu ne vaccinăm. O să încerc să fac astfel de comparații în acest articol pentru ca persoanele îngrijorate să poată lua o decizie informată.

Să ne uităm la schema de vaccinare națională din România. Cea pentru anul 2015 am găsit-o aici (se aplică de la 1 aprilie) și conține următorul program:

Vârsta recomandată Tipul de vaccinare Comentarii
Primele 24 ore

2-7 zile

Vaccin hepatitic B (Hep B)

Vaccin de tip Calmette-Guérin (BCG)

În maternitate
2 luni Vaccin hexavalent(DTPa-VPI-Hib-HepB)

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie
4 luni Vaccin hexavalent(DTPa-VPI-Hib-HepB)

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie
11 luni Vaccin hexavalent(DTPa-VPI-Hib-HepB)

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie
12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion(ROR) Medicul de familie
5 ani Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion(ROR) Medicul de familie
6 ani Vaccin tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI / VPI)

sau Vaccin poliomielitic inactivat (VPI)

Medicul de familie
14 ani Vaccin diftero-tetanic / vaccin diftero-tetano-pertussis acelular (dT/DTPa) Medicul de familie

Varianta care a fost valabilă până în aprilie o puteți vedea la Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj aici. Programul pe 2013-2014 îl puteţi găsi aici. Dacă sunteți din Republica Moldova, puteți vedea programul de vaccinare între anii 2011 și 2015 aici. Diferențele cele mai importante sunt că în Republica Moldova încă se mai foloseşte vaccinul poliomielitic oral (VPO) și este obligatoriu și un vaccin contra infecției cu rotavirus (RV). În România, se folosește vaccinul poliomielitic inactivat (VPI), iar vaccinul RV este doar recomandat.

Propunerea mea este să le analizăm pe fiecare pe rând ca să vedem cât de eficiente sunt, împotriva a ce boli protejează, cât de periculoase sunt acele boli și ce efecte adverse au vaccinurile. Având toate aceste informații ne putem face o imagine mai clară despre riscuri și beneficii și putem lua o decizie mai bună. O să încerc în fiecare caz să mă folosesc de studii de calitate ridicată, adică recenzii sistematice, studii clinice randomizate, studii observaționale cu număr mare de participanți. O să evit studiile de caz, cele pe animale sau cele cu participanți puțini.

Să parcurgem vaccinurile în ordinea în care sunt făcute.

Continuă să citești Vaccinurile, partea a III-a: Cât de sigure sunt?

Mit sau Real? Med: Ginkgo biloba

Poveste:

Ginkgo biloba ajută la îmbunătățirea memoriei.

Ginkgo biloba 4

Ce este?

Ginkgo biloba (銀杏, yínguǒ, ginnan sau în română arborele pagodelor) este un copac ce crește în special în China, iar frunzele sale arată ca în imaginea de mai sus. Simbolurile din denumire înseamnă caisa de argint pentru că fructele arată ca niște caise. Din punct de vedere biologic este o plantă interesantă pentru că este singura din specia, ordinul, clasa și chiar încrengătura sa (ginkgofite) care mai supraviețuiește în prezent.

Dar nu din curiozități taxonomice am ajuns să aud de ginkgo biloba, ci pentru că se spune că ajută memoria. Există mai multe suplimente alimentare ce conțin extract din această plantă și li se face reclamă în special în perioadele dinainte de BAC sau alte examene. De exemplu, această reclamă. În plus, chiar și farmaciștii recomandă câteodată suplimente pe bază de ginkgo biloba și chiar și unii medici. De exemplu, un medic neurolog spune într-un articol pe Adevărul următoarele:

Ginkgo biloba: Capsulele, tinctura sau fiolele cu ginkgo biloba sunt recomandate pentru creşterea randamentului intelectual, dar şi vârstnicilor care se confruntă cu o scădere a capacităţii de atenţie, de memorare şi de concentrare. Planta are un efect vasodilatator la nivelul sistemului nervos central şi periferic, îmbunătăţind funcţiile psihice şi mentale. Specialiştii spun că poţi lua preparate pe bază de Ginkgo biloba în asociere cu alte tonice pentru memorie, precum ginseng, lecitină şi lăptişor de matcă.

Interesul meu este să aflu dacă extractele de ginkgo biloba chiar ajută memoria și cât de mult. Dacă ajută, poate o să iau și eu când o să am nevoie. Dacă nu ajută, aș vrea să știu asta înainte să dau banii degeaba. Dacă ar fi fost un medicament, aș fi știut că a trecut printr-un proces riguros de testare înainte să fie aprobat. În schimb, în cazul suplimentelor alimentare nu e nevoie de niciun test al eficienței, ci trebuie doar să nu fie otrăvitoare – ca orice mâncare obișnuită. Oricine poate să vină cu orice produs, să-l înregistreze ca supliment alimentar și să facă afirmații generale precum „ajută memoria”. Și cred că asta creează confuzie. Să zicem că ești un elev în clasa a XII-a și urmează să dai BACul. Auzi la televizor despre un produs care te ajută să înveți mai bine. Cum știi dacă funcționează sau nu?

IMG_0281

Este un mit sau e real?

Din fericire, eficiența pe care o are ginkgo biloba asupra capacităților cognitive (memorie, concentrare ș.a.) a fost studiată așa că putem să ne formăm o părere bazată pe dovezi, nu doar pe reclame. O să mă concentrez pe două direcții: efectele extractului de ginkgo biloba asupra persoanelor cu demență și apoi asupra persoanelor sănătoase. N-o să discut și alte revendicări precum cât de utilă e ginkgo biloba pentru țiuitul în urechi sau pentru hipertensiune (nu-i utilă, apropo1). Să începem cu demența.

Demența este o categorie de boli neurodegenerative, dintre care cea mai comună este boala Alzheimer, iar cei ce suferă de demență (cei mai mulți sunt în vârstă) își pierd amintirile și capacitatea de a gândi în viața de zi cu zi. Așa că dacă ginkgo biloba este bună pentru memorie și gândire, ar trebui să-i ajute pe cei cu demență. Îi ajută?

Se pare că nu. Una dintre meta-analizele făcute recent (2010) a găsit o eficiență statistică mică, dar care e greu de zis dacă are vreo relevanță clinică.2 Asta înseamnă că deși pare să existe un efect, el e atât de mic încât n-o să se simtă în practică. Și cam ăsta e cel mai bun argument pentru ginkgo biloba. În schimb, alte meta-analize n-au găsit nici măcar un efect mic. Colaborarea Cochrane, una dintre cele mai respectate instituții ce sistematizează rezultatele cercetării în domeniul medical, a făcut de-a lungul timpului trei meta-analize, prima în 2002, a doua în 2007 și a treia în 2009, în care a evaluat efectele pe care le are ginkgo biloba în ameliorarea simptomelor demenței și nu a găsit dovezi convingătoare că ar exista vreun efect benefic. În plus, a descoperit că multe dintre studiile existente sunt fie slabe, fie afetate de erori sistematice de publicare (publication bias).3 Nici alte studii, făcute pe termen lung nu au reușit să găsească beneficii. De exemplu, un studiu început în 2000 a urmărit 3069 de persoane în vârstă, pe o perioadă de opt ani și a observat că o parte dintre acestea au făcut demență indiferent dacă au luat sau nu ginkgo biloba. Mai mult, nici măcar când a fost vorba de deteriorare cognitivă ușoară nu a fost nicio diferență.4 Un alt studiu, din 2012, a inclus 2854 de persoane timp de cinci ani și a urmărit apariția bolii Alzheimer. Nici aici ginkgo biloba nu a oprit sau încetinit deteriorarea memoriei și gândirii.5

Să vedem acum ce efecte are ginkgo biloba pentru persoanele sănătoase care vor să aibă o memorie mai bună și o capacitate de concentrare mai mare. Asta ne interesează, de fapt. Aici lucrurile stau și mai rău. Să detaliez.

Un studiu din 2007 a încercat să afle dacă există beneficii cognitive pentru persoanele de peste 65 ani și n-a găsit niciunele.6 Ce spun meta-analizele? Să le luăm cronologic. În 2004 a fost făcută o meta-analiză pentru a afla cât de bune sunt ginkgo biloba şi gingseng-ul pentru memorie în cazul persoanelor sănătoase. Rezultatul: niciun beneficiu.7 În 2007, o altă meta-analiză a evaluat cât de eficiente sunt suplimentele alimentare cu ginkgo biloba pentru abilitățile mentale în cazul tinerilor. Din nou, eficiența a fost zero.8 Cea mai recentă meta-analiză pe care am găsit-o e din 2012 și spune aceeași poveste: ginkgo biloba nu îmbunătățește memoria sau funcțiile cognitive.9

Așadar, este clar că ginkgo biloba nu este eficientă și mai trebuie să luăm în considerare niște detalii. Planta conține printre altele și acid ginkgolic, o substanță care produce alergii și dermatită,10 iar normele europene cer ca extractele de ginkgo biloba să nu conțină mai mult de 5 ppm din acest acid. Însă o evaluare făcută în 2010 a arătat că în produsele comerciale substanțele variază în cantitate chiar dacă pe etichetă scrie un anumit lucru. Astfel, unele produse nu au suficient extract de ginkgo biloba (standardul e de 24%), în timp ce altele au cantități prea mari de acid ginkgolic. Prin urmare, nu se poate garanta siguranța acestora. Și dacă mai era nevoie, același studiu a analizat literatura din domeniu și a concluzionat că suplimentele ce conțin extract de ginkgo biloba nu sunt nici eficiente.11

Concluzia este simplă: ideea că ginkgo biloba ajută memoria și capacitatea de gândire este un mit.

Ginkgo biloba Mit

Linkuri utile:

Un articol fain despre Ginkgo biloba pe Science-Based Medicine;

Note:

1: pentru țiuit: Hilton et al. (2013); pentru hipertensiune: Xiong et al. (2014);
2: Weinmann et al. (2010);
3: Birks, Grimley, Van Dongen (2002); Birks, Grimley (2007); Birks, Grimley (2009);
4: DeKosky et al. (2008);
5: Velas et al. (2012);
6: Carlson et al. (2007);
7: Persson (2004);
8: Canter & Ernst (2007);
9: Laws, Sweetnam & Kondel (2012);
10: van Beek (2003): pg. 299;
11: Fransen (2010);

Referințe:

Birks J, Grimley EV, Van Dongen M. (2002). Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database Syst Rev.;(4):CD003120. (Abstract)

Birks J, Grimley Evans J. (2007). Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database Syst Rev. 2007 Apr 18;(2):CD003120. (Abstract)

Birks J, Grimley Evans J. Ginkgo biloba for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database of Systematic Reviews 2009, Issue 1. Art. No.: CD003120. DOI: 10.1002/14651858.CD003120.pub3 (Absract)

Canter PH, Ernst E. Ginkgo biloba is not a smart drug: an updated systematic review of randomised clinical trials testing the nootropic effects of G. biloba extracts in healthy people. Hum Psychopharmacol. 2007 Jul;22(5):265-78. (Abstract)

Carlson JJ, Farquhar JW, DiNucci E, Ausserer L, Zehnder J, Miller D, Berra K, Hagerty L, Haskell WL. (2007) Safety and efficacy of a ginkgo biloba-containing dietary supplement on cognitive function, quality of life, and platelet function in healthy, cognitively intact older adults. J Am Diet Assoc., Mar;107(3):422-32. (Abstract)

DeKosky, S. T., J. D. Williamson, A. L. Fitzpatrick, et al., “Ginkgo Biloba for Prevention of Dementia: A Randomized Controlled Trial,” Journal of the American Medical Association 300 (2008): 2253–62;

Fransen HP, Pelgrom SM, Stewart-Knox B, de Kaste D, Verhagen H. Assessment of health claims, content, and safety of herbal supplements containing Ginkgo biloba. Food Nutr Res. 2010 Sep 30; 54. doi: 10.3402/fnr.v54i0.5221. PMCID: PMC2950792

Hilton, MP; Zimmermann, EF; Hunt, WT (Mar 28, 2013). „Ginkgo biloba for tinnitus.”. The Cochrane database of systematic reviews 3: CD003852. PMID 23543524. (Abstract)

Laws, K. R., Sweetnam, H. and Kondel, T. K. (2012), Is Ginkgo biloba a cognitive enhancer in healthy individuals? A meta-analysis. Hum. Psychopharmacol. Clin. Exp., 27: 527–533. doi: 10.1002/hup.2259 (Abstract)

Persson J, Bringlöv E, Nilsson LG, Nyberg L. (2004) The memory-enhancing effects of Ginseng and Ginkgo biloba in healthy volunteers. Psychopharmacology (Berl). Apr;172(4):430-4. Epub 2003 Nov 25. (Abstract)

van Beek, Teris A., Ginkgo Biloba, CRC Press, 2 sept. 2003; (Google Books)

Vellas, B., N. Coley, P.-J. Ousset, et al., “Long-Term Use of Standardised Ginkgo Biloba for the Prevention of Alzheimer’s Disease (GuidAge): A Randomised Placebo-Controlled Trial,” Lancet Neurology 11 (2012): 851–59 (Abstract)

Weinmann S, Roll S, Schwarzbach C, Vauth C, Willich SN. (2010). Effects of Ginkgo biloba in dementia: systematic review and meta-analysis. BMC Geriatr. Mar 17;10:14. doi: 10.1186/1471-2318-10-14. (Abstract)

Xiong XJ, Liu W, Yang XC, et al. (September 2014). „Ginkgo biloba extract for essential hypertension: A systemic review”. Phytomedicine (Systematic review) 21 (10): 1131–1136. doi:10.1016/j.phymed.2014.04.024. PMID 24877716. (Abstract)