Pe BBC Three a fost transmis un documentar numit Conspiracy Road Trip. Al treilea episod este despre niște oameni care cred în conspirații legate de extratereștri. Prezentatorul încearcă să le arate că acele conspirații în care cred nu sunt adevărate. Episodul despre OZN-uri îl puteți urmări aici:
Bineînțeles că nu și-a schimbat nimeni părerile. Dar mi s-au părut interesante următoarele aspecte:
- Expunerea la idei extreme: participanții au fost duși să discute cu un fost angajat al CIA care zicea că Luna a fost construită în interiorul lui Jupiter și alte lucruri incredibile. Acest lucru i-a pus pe gânduri. Cred că e un element cheie în convingerea unui conspiraționist. Reacția unuia dintre participanți este relevantă: zicea că fostul angajat CIA nu are nicio dovadă să-i susțină afirmațiile. Schimbarea unei opinii nu se realizează instantaneu, ci în mod gradual. Deși participantul a zis la sfârșit că nu și-a schimbat părerea, cred că și-a pus mai multe întrebări și astfel poate fi un început spre calea scepticismului. Mai e un motiv pentru care am scos în evidență punctul ăsta. Pe vremea când eu credeam în conspirații și urmăream documentare ce promovau tot felul de idei, am dat peste câteva care erau prost realizate. Unul era despre apocalipsa din 2012, idee față de care eram un pic sceptic, motiv pentru care pentru mine a fost o „idee exagerată” și mi-am pus întrebări. Ăsta a fost începutul, de unde am ajuns mai târziu să fiu sceptic în legătură cu toate teoriile conspirației (și nu numai).
- Prezentarea multor variante: participanții au fost duși pe la diverși oameni care și-au expus ideile diferite pe subiecte asemănătoare (conspirațiile legate de extratereștri). De la cele mai ciudate, la cele mai plauzibile. Printre cei invitați a fost și Annie Jacobsen, ce a scris o carte numită Area 51, carte mai credibilă decât altele pe același subiect, dar tot speculativă din cauza subiectului abordat. Expunerea la diverse „teorii” ne forțează să facem comparații și să analizăm dovezile pentru a ne forma o părere. Același lucru s-a întâmplat și cu participanții din documentar, care au fost puși față în față cu un fost angajat din Zona 51 care le-a zis că n-a văzut extratereștri, dar a văzut avioane militare secrete. Deși această expunere singură n-a schimbat nicio părere, a contribuit la slăbirea încrederii în „teoria” preferată.
- O minte deschisă: destul de des cei ce cred în conspirații (și alte lucruri) le reproșează scepticilor că nu sunt destul de deschiși la minte și ăsta e motivul pentru care nu cred ideea X și teoria Y. Realitatea e că, în general, mințile oamenilor sunt parțial închise și parțial deschise (închise la idei contradictorii și deschise la idei ce confirmă). Una dintre participante demonstrează exact acest lucru: conspiraționiștii nu sunt mai deschiși la minte decât scepticii; sunt doar mai deschiși la ideile care le plac. Participanta avea o părere foarte proastă despre Michael Shermer și nici nu vroia să-l audă, deși nici nu știa ce o să spună. Din fericire, și-a îmbunătățit părerea despre el după ce l-a ascultat. Aș merge un pic mai departe și aș specula că reacția ei negativă inițială a fost cauzată de teamă pentru că ea credea că Michael susține că experiența ei nu este reală (ea zicea că a fost răpită de extratereștri, dacă îmi amintesc bine). Când a văzut că nu este atacată, a fost în stare să devină un pic mai rațională.
- Detectorul de minciuni: ideea de a testa participanții cu detectorul de minciuni mi s-a părut inițial greșită complet din două motive. Primul ar fi că „detectorul de minciuni” de fapt nu detectează minciuni, ci schimbări fiziologice în trup (conductivitatea pielii, pulsul cardiac etc.). Al doilea ar fi că, și dacă testul ar fi funcționat, nu am fi aflat nimic ce nu știam deja. Participanții credeau în mod sincer în conspirațiile în care au zis că cred, iar experiențele ieșite din comun au fost, pentru ei, foarte realiste, convingându-i că sunt „reale”. De aceea m-am bucurat când am văzut că testul nu mai are loc. Tind să cred că ăsta era și scopul inițial (de a nu testa pe nimeni); astfel documentarul a devenit mai frumos.
Documentarul mai are încă două episoade pe care nu am apucat să le văd încă (dar plănuiesc să le văd cât mai curând), pe care le recomand de pe-acum. Unul este despre creaționism, iar celălalt despre atacurile din 11 septembrie 2001.
O Privire Sceptică 