Conspiracy Road Trip

Pe BBC Three a fost transmis un documentar numit Conspiracy Road Trip. Al treilea episod este despre niște oameni care cred în conspirații legate de extratereștri. Prezentatorul încearcă să le arate că acele conspirații în care cred nu sunt adevărate. Episodul despre OZN-uri îl puteți urmări aici:

Bineînțeles că nu și-a schimbat nimeni părerile. Dar mi s-au părut interesante următoarele aspecte:

• Expunerea la idei extreme: participanții au fost duși să discute cu un fost angajat al CIA care zicea că Luna a fost construită în interiorul lui Jupiter și alte lucruri incredibile. Acest lucru i-a pus pe gânduri. Cred că e un element cheie în convingerea unui conspiraționist. Reacția unuia dintre participanți este relevantă: zicea că fostul angajat CIA nu are nicio dovadă să-i susțină afirmațiile. Schimbarea unei opinii nu se realizează instantaneu, ci în mod gradual. Deși participantul a zis la sfârșit că nu și-a schimbat părerea, cred că și-a pus mai multe întrebări și astfel poate fi un început spre calea scepticismului. Mai e un motiv pentru care am scos în evidență punctul ăsta. Pe vremea când eu credeam în conspirații și urmăream documentare ce promovau tot felul de idei, am dat peste câteva care erau prost realizate. Unul era despre apocalipsa din 2012, idee față de care eram un pic sceptic, motiv pentru care pentru mine a fost o „idee exagerată” și mi-am pus întrebări. Ăsta a fost începutul, de unde am ajuns mai târziu să fiu sceptic în legătură cu toate teoriile conspirației (și nu numai).
• Prezentarea multor variante: participanții au fost duși pe la diverși oameni care și-au expus ideile diferite pe subiecte asemănătoare (conspirațiile legate de extratereștri). De la cele mai ciudate, la cele mai plauzibile. Printre cei invitați a fost și Annie Jacobsen, ce a scris o carte numită Area 51, carte mai credibilă decât altele pe același subiect, dar tot speculativă din cauza subiectului abordat. Expunerea la diverse „teorii” ne forțează să facem comparații și să analizăm dovezile pentru a ne forma o părere. Același lucru s-a întâmplat și cu participanții din documentar, care au fost puși față în față cu un fost angajat din Zona 51 care le-a zis că n-a văzut extratereștri, dar a văzut avioane militare secrete. Deși această expunere singură n-a schimbat nicio părere, a contribuit la slăbirea încrederii în „teoria” preferată.
• O minte deschisă: destul de des cei ce cred în conspirații (și alte lucruri) le reproșează scepticilor că nu sunt destul de deschiși la minte și ăsta e motivul pentru care nu cred ideea X și teoria Y. Realitatea e că, în general, mințile oamenilor sunt parțial închise și parțial deschise (închise la idei contradictorii și deschise la idei ce confirmă). Una dintre participante demonstrează exact acest lucru: conspiraționiștii nu sunt mai deschiși la minte decât scepticii; sunt doar mai deschiși la ideile care le plac. Participanta avea o părere foarte proastă despre Michael Shermer și nici nu vroia să-l audă, deși nici nu știa ce o să spună. Din fericire, și-a îmbunătățit părerea despre el după ce l-a ascultat. Aș merge un pic mai departe și aș specula că reacția ei negativă inițială a fost cauzată de teamă pentru că ea credea că Michael susține că experiența ei nu este reală (ea zicea că a fost răpită de extratereștri, dacă îmi amintesc bine). Când a văzut că nu este atacată, a fost în stare să devină un pic mai rațională.
• Detectorul de minciuni: ideea de a testa participanții cu detectorul de minciuni mi s-a părut inițial greșită complet din două motive. Primul ar fi că „detectorul de minciuni” de fapt nu detectează minciuni, ci schimbări fiziologice în trup (conductivitatea pielii, pulsul cardiac etc.). Al doilea ar fi că, și dacă testul ar fi funcționat, nu am fi aflat nimic ce nu știam deja. Participanții credeau în mod sincer în conspirațiile în care au zis că cred, iar experiențele ieșite din comun au fost, pentru ei, foarte realiste, convingându-i că sunt „reale”. De aceea m-am bucurat când am văzut că testul nu mai are loc. Tind să cred că ăsta era și scopul inițial (de a nu testa pe nimeni); astfel documentarul a devenit mai frumos.

Documentarul mai are încă două episoade pe care nu am apucat să le văd încă (dar plănuiesc să le văd cât mai curând), pe care le recomand de pe-acum. Unul este despre creaționism, iar celălalt despre atacurile din 11 septembrie 2001.

Psihologia credinței

Michael Shermer recomandă pe twitter niște videoclipuri care explică felul cum funcționează credințele nefondate. Toate videoclipurile sunt bazate pe studii din psihologie, nu sunt doar păreri ale autorului. Le recomand și eu celor care vor să înțeleagă mai mult.

Partea 1: despre adoptatea părerii celorlalți chiar dacă este evident greșită.

Part Ⅰ: Informational Influence

Partea a 2-a: despre cum ajungem să credem ceva doar pentru că nu avem un motiv suficient de bun pentru a crede (paradoxal).

Part Ⅱ: Insufficient Justification

Partea a 3-a: despre confirmarea prejudecăților (despre cum găsim doar dovezi în favoarea a ceea ce credem déjà și ignorăm dovezile împotrivă).

Part Ⅲ: Confirmation Bias

Partea a 4-a: despre felul în care ne amintim lucrurile în funcție de circumstanțe, și despre cum experiența personală nu e întotdeauna de încredere.

Part Ⅳ: Misinformation Effect

Partea a 5-a: despre metode prin care oamenii pot fi influențați să se supună.

Part Ⅴ: Compliance Techniques

Partea a 6-a: despre halucinații.

Part Ⅵ: Hallucinations

Michael Shermer la TED!

O prezentare excelentă despre superstiție. De toate felurile! I just love this!

Michael Shermer – The Pattern behind self-deception

(are și traducere în română → View Subtitles)

În continuare, un rezumat al prezentării, rezumat făcut chiar de M.Shermer pe Skepticblog:

Duhuri, spirite, fantome, zei, demoni, îngeri, extratereștri, designeri inteligenți, conspirații guvernamentale, tot felul de agenți invizibili cu putere și intenție se crede că ne bântuie lumea și ne controlează viețile. De ce?

Răspunsul are două părți, începând cu conceptul de patternicity, pe care o definesc ca tendința umană de a găsi modele cu semnificație, în zgomot fără semnificație. Fața de pe Marte, Fecioara Maria într-un sandviș cu cașcaval, mesaje satanice în muzica rock. Bineînțeles, unele modele sunt reale: găsirea modelelor predictive în vremea schimbătoare, în pomii fructiferi, în migrația animalelor de vânat și a prădătorilor flămânzi a fost crucială pentru supraviețuirea hominizilor din Paleolitic.

Problema e că nouă nu ne-a evoluat în creier un instrument de detecție a aiurelilor pentru a putea face diferența între modele adevărate și false. Așa că facem două tipuri de erori: erori de Tip I, sau pozitiv-false, apar când credem că un model este real și de fapt nu este; o eroare de Tip II, sau negativ-falsă, este a crede că un model nu este real când de fapt este. De credeți că foșnetul din iarbă este un prădător periculos când de fapt e doar vântul (o eroare de Tip I), aveți o probabilitate mai mare de supraviețuire decât dacă credeți că foșnetul din iarbă este doar vântul când de fapt este un prădător periculos (o eroare de Tip II). Deoarece costul unei greșeli de Tip I este mai mic decât costul unei greșeli de Tip II, și deoarece nu este timp pentru o analiză atentă între modele în acea lume de o clipă a interacțiunii prădător-pradă, selecția naturală va fi favorizat acele animale care au cea mai mare probabilitate în a presupune că toate modelele sunt reale.

Dar noi facem ceva ce nu fac celelalte animale. Ca hominizi cu creierul mare și un cortex dezvoltat și o „teorie a minții” –capacitatea de a fi conștienți de astfel de stări mentale precum dorințe și intenții în noi și în alții– noi practicăm ceea ce eu numesc agenticitate: tendința de a crede că lumea e controlată de agenți intenționali invizibili. Asta înseamnă că noi deseori impregnăm modelele pe care le găsim, cu agenți, și credem că acești agenți intenționali controlează lumea, câteodată în mod invizibil de sus în jos (în opoziție cu cauzalitatea la întâmplare de jos în sus). Împreună, patternicitatea și agenticitatea formează baza cognitivă pentru șamanism, păgânism, animism, politeism, monoteism și toate felurile de spiritualism old și new age.

Agenticitatea ne duce mult dincolo de lumea spiritelor. Designerul Inteligent se spune că este un agent invizibil care a creat viața de sus în jos. Extratereștrii sunt de multe ori înfățișați ca ființe puternice care coboară de undeva de sus pentru a ne avertiza în legătură cu iminenta noastră auto-distrugere. Teoriile conspirației, în mod previzibil, includ agenți ascunși care lucrează în spatele scenei, maeștri păpușari care trag sforile politice și economice în timp ce dansăm pe muzica Bilderberg, Rothchild, Rockefeller sau Illuminati.

Există în prezent dovezi substanțiale din știintele neurocognitive că oamenii găsesc modele și le asociază agenticitate, bine documentate în noua carte SuperSimț (HarperOne, 2009) a psihologului Bruce Hood de la Universitatea din Bristol. Exemple: copiii cred că Soarele poate gândi și îi urmărește pe cer și ei deseori adaugă fețe zâmbitoare pe Soarele pe care îl desenează. Adulții de obicei refuză să poarte puloverul unui criminal în serie, crezând că „răul” este o forță supranaturală care își transmite agenticitatea sa purtătorului (și, alternativ, că îmbrăcând vesta dl. Rogers te face o persoană mai bună). O treime dintre pacienții ce au avut o operație de transplant cred că personalitatea donorului este transplantată odată cu organul. Mâncărurile de forme genitale (banane, scoici) se crede de multe ori că îmbunătățesc potența sexuală. Subiecți puși să urmărească figuri geometrice cu „ochi” interacționând pe un monitor de computer, au inferat că ele sunt „agenți” cu intenții morale.

„Mulți indivizi cu educație înaltă și inteligenți simt puternic că există modele, forțe, energii și entități care acționează în lume”, explică Hood. ”Mai important, aceste experiențe nu sunt susținute de o masă de dovezi de încredere, motiv pentru care sunt supranaturale și neștiințifice. Înclinația sau simțul că ele ar putea fi reale este supersimțul nostru.”

Suntem din naștere supranaturaliști.

În legătură cu acest articol:

Michael Shermer la TED 2006
Michael Shermer despre superstiție
Michael Shermer despre detectarea fraudelor
Carl Sagan despre pretinderile paranormale
James Randi la TED 2007 (tot despre paranormal)
Despre Confirmation Bias (tendința de a vedea doar dovezile ce confirmă ceea ce credem déjà)

アイヌモシㇼ (aynu-mosir)

Cum să detectăm dacă o afirmație (legată de paranormal) e adevărată sau, cel puțin, probabilă. Un scurt video despre diferențele care apar între gândirea științifică și cea pseudoștiințifică și cum să le deosebim. Explicații date de Michael Shermer, directorul revistei Skeptic, care se ocupă chiar cu aceste lucruri.

Pe scurt, cei 10 pași de testare a unei afirmații:

1. Cât de solidă e sursa revendicării?
2. Sursa mai pretinde alte lucruri asemănătoare?
3. Au fost verificate revendicările de către altcineva?
4. Se potrivește cu felul în care funcționează lumea?
5. A încercat cineva să demonstreze falsitatea revendicării?
6. În ce direcție  indică majoritatea dovezilor?
7. Pretendentul joacă după regulile științei?
8. Pretendentul aduce dovezi în favoarea a ce susține?
9. Noua teorie explică cel puțin la fel de multe fenomene ca vechea teorie?
10. Credințele personale motivează revendicarea?

Și materialul video:

(アイヌ (ainu) –Pământul, lumea asta)

Nádúr

Tot despre superstiții, un citat din Why people belive weird things de Michael Shermer.

The anthropologist Bronislaw Malinowski (1954), for

example, discovered that among the Trobriand Islanders (off the coast of

New Guinea), the farther out to sea they went to fish the more they developed

superstitious rituals. In the calm waters of the inner lagoon, there

were very few rituals. By the time they reached the dangerous waters of

deep sea fishing, the Trobrianders were also deep into magic. Malinowski

concluded that magical thinking derived from environmental conditions,

not inherent stupidities: „We find magic wherever the elements of chance

and accident, and the emotional play between hope and fear have a wide

and extensive range. We do not find magic wherever the pursuit is certain,

reliable, and well under the control of rational methods and technological

processes. Further, we find magic where the element of danger is conspicuous.”

Think of the superstitions of baseball players. Hitting a baseball is

exceedingly difficult, with the best succeeding barely more than three out

of every ten times at bat. And hitters are known for their extensive reliance

on rituals and superstitions that they believe will bring them good luck.

These same superstitious players, however, drop the superstitions when

they take the field, since most of them succeed in fielding the ball more

than 90 percent of the time. Thus, as with the other variables that go into

shaping belief that are themselves orthogonal to intelligence, the context of

the person and the belief system are important.

„The anthropologist Bronisław Malinowski (1954) […] discovered that among the Trobriand Islanders (off the coast of New Guinea), the farther out to sea they went to fish the more they developed superstitious rituals. In the calm waters of the inner lagoon, there were very few rituals. By the time they reached the dangerous waters of deep sea fishing, the Trobrianders were also deep into magic. Malinowski concluded that magical thinking derived from environmental conditions, not inherent stupidities: „We find magic wherever the elements of chance and accident, and the emotional play between hope and fear have a wide and extensive range. We do not find magic wherever the pursuit is certain, reliable, and well under the control of rational methods and technological processes. Further, we find magic where the element of danger is conspicuous.” Think of the superstitions of baseball players. Hitting a baseball is exceedingly difficult, with the best succeeding barely more than three out of every ten times at bat. And hitters are known for their extensive reliance on rituals and superstitions that they believe will bring them good luck. These same superstitious players, however, drop the superstitions when they take the field, since most of them succeed in fielding the ball more than 90 percent of the time. Thus, as with the other variables that go into shaping belief that are themselves orthogonal to intelligence, the context of the person and the belief system are important.”

Tradus în română:

„Antropologul Bronisław Malinowski (1954) […] a descoperit că în rândul băștinașilor din insulele Trobriand (în largul coastei Noii Guineea), cu cât se duceau mai departe, în larg, la pescuit, își făureau mai multe ritualuri superstițioase. În apele calme ale lagunei interioare, erau foarte puține ritualuri. Pe când ajungeau în apele periculoase și adânci, trobrianii se ocupau deja foarte mult de magie. Malinowski a tras concluzia că gândirea magică s-a dezvoltat din condițiile mediului înconjurător, nu din stupiditate brută: «Găsim magie oricând elementul norocului, al accidentului și cel emoțional se joacă cu nădejdea și cu frica pe scară largă.  Nu găsim magie când scopul urmărit este sigur, de încredere și sub controlul metodelor raționale și al proceselor tehnologice. Mai mult, găsim magie unde elementul pericolului este izbitor». Să ne gândim la superstițiile jucătorilor de baseball. Să lovească o minge este extrem de dificil, cele mai bune rezultate fiind cu greu mai mult de trei din zece. Și cei care lovesc sunt cunoscuți pentru încrederea excesivă pe care o pun în ritualuri și superstiții despre care cred că o să le aducă noroc. Totuși, aceeași jucători superstițioși renunță la ele când sunt în alte poziții de joc (de prins mingea) pentru că majoritatea reușesc să trimită mingea [unde trebuie – nu mă pricep la baseball] în mai mult de 90% din situații. Așadar, la fel ca și alte variabile care modelează credințele și care sunt perpendiculare cu inteligența, contextul și sistemul de credințe sunt importante.”

Citatul spune multe, nu mai are rost să-l comentez (și nici nu am chef acum), cred că-i destul de clar (cel puțin originalul, că traducerea….).

(irlandeză – natură)

Imani

Interesant de ce cred unii tot felul de lucruri… câteva dintre credințe explicate pe scurt, într-un mod amuzant de Michael Shermer.

Originalul aici cu traducere în română .

(swahili – credință)